AMPLASAMENTUL
Locul “La Țigănie” îți oferă destul de multe variante, care într-un manual de pescuit la crap ar fi recomandate drept zone în care peștele vine și își caută de mâncare, simțindu-se totodată în siguranță. Tot amânând o partidă pe Sărulești, într-un final, la data de 12 octombrie, am ajuns pe locul numit “La Țigănie”, împreună cu Ciprian Ene și Mihai Nederi. Ne-am instalat și, în jur de ora 18, am reușim să avem toate cele 12 lansete în apă. Găsirea locurilor nu a necesitat prea mult timp, deoarece Ciprian câștigase în urmă cu câțiva ani locul 1 de pe această zonă. Eram optimiști, pentru că în timp ce plantam lansetele peștii și-au făcut simțită prezența în zona noastră prin sărituri. Însă în jur de ora 17 acest entuziasm a dispărut, după ce am văzut un sturion în toată splendoarea, care cântărea în jur de 30 kg, sărind ca un delfin la doar 60 de metri de mal.
TOPOGRAFIA LOCULUI
La 10 metri de mal aveam un prag care schimba adâncimea apei cu până la 2,5 metri. În fața lansetelor mele era un vechi drum scufundat, care se întindea pe o distanţă de 30 metri. În stânga standului meu era un mic golfuleț, unde adâncimea apei creștea din 3 metri în 6. În zonă, în fiecare zi venea un cârd de gâște care își petrecea toată ziua acolo și știam din experiență că mizeria păsărilor este un bun atractant pentru crap. La 30 de metri de malul celălalt erau mai multe praguri, agățături, garduri și ziduri de case. Standul meu era cel mai din dreapta și, chiar în fața mea, balta se îngusta. Acest lucru putea fi un avantaj sau un dezavantaj, deoarece, dacă peștele ar fi venit din partea stângă, dinspre standurile lui Mihai și Cipică, ar fi fost destul de greu să ajungă și la mine, deoarece ar fi putut să întalnească opt ispite pe drum.
PRIMA NADIRE
Știam că o să stăm în jur de patru zile la pescuit așa că, după ce am văzut locurile cu sonarul, m-am hotărât să nădesc destul de agresiv pe două dintre ele, aproximativ 10 kg de boilies de diferite dimensiuni. Am nădit zona cu drumul scufundat și zona în care gâștele se bălăceau, deoarece acestea era pozițiile în care eram singurul care avea access. Zona de vizavi, cu agățătură și praguri, era destul de aglomerată, pentru că Cipica și Mihai aveau câte două lansete acolo, iar dacă peștele venea din partea stângă ar fi fost destul de greu să ajungă la nada mea. În prima noapte și a doua zi nu am avut activitate deloc, decât niște trăsături foarte palide și foarte ciudate. De fiecare dată când înțepam, nu era nimic la capătul firului.
O ALTA ABORDARE
În cea de-a doua dimineață, temerile mele s-au confirmat, pentru că Mihai și Cipică au început să aibă trăsături în zona din stânga, iar la lansetele mele prima trăsătură vine în zona gâștelor – un crap de 7 kg fiind probabil frate cu cei pe care îi capturaseră și partenerii mei în zona cu agățături. Dupa ora 12 temperatura a crescut la 30 de grade și tenii au început să își facă simțită prezența din ce în ce mai serios. Exasperat de amuri (am reușit să capturăm în jur de 15 bucăți) și de gândul că peștele ar putea veni din partea stângă, iau hotărârea să mut cele două lansete care erau în malul de vizavi, undeva în stânga lansetelor lui Mihai și să plantez destul de departe, paralel cu malul, spre vestitul loc “Turnul de apă”. Totodată, decid să renunț la cârligele numărul 1 în favoarea unor cârlige numărul 4, iar pe firul de păr renunț la două bile (de 20 mm sau 24 mm) și folosesc un boilies de 20 mm, sau un boilies de 20 mm cu unul de 16. De asemenea, pentru că observasem că, atât la mine, cât și la partenerii mei, tenii au asaltat paturile de nadă consistent, iau hotărârea ca în noua zonă să nu mai nadesc așa mult. După aceste schimbări reușesc să aduc pe saltea singurul pește notabil de până atunci, o salontă de 11 kg, mică și grasă, foarte arătoasă pentru un pește. În următoarea dimineață, atât Cipică, cât și Mihai au prezentări în zona din malul celălalt, dar reușesc din patru trăsături să aducă doar doi pești la mal, ambii în jur de 9 kg. Din păcate, Cipică a trebuit să plece acasă în ziua respectivă.
PREA MULTI AMURI...
A urmat o nouă zi, cu teni în cârlige. După primii doi amuri scoși la lanseta de pe drum și la cea de la gâște, renunț la momelile și cârligele mari în favoarea celor numărul 4 și a bilelor de 20 mm, eventual cu un mic pop up. După lăsarea întunericului și o masă copioasă, ne băgăm la somn puțin dezamăgiți, fără prea multe speranțe, evident fără să știm că urma cea mai frumoasă zi de până atunci. În decursul nopții parcă presimțeam ceva, pentru că m-am trezit de trei–patru ori fara niciun motiv, iar în jur de 6 dimineaţa avertizorul mov, de pe drumul scufundat, a început să urle ca nebunul. M-am trezit, mi-am luat crocșii în picioare, am fugit spre lansetă și am înțepat ușor, să nu sperii peștele care se putea duce în agățături. Am simțit din prima că este măricel și că venea cuminte către mine. Era 6 dimineața, bătea un vânt rece și nu aș fi dorit să merg să scot peștele cu barca. Deodată, îl văd pe Mihai cum iese repede din cort și strig la el să stea liniștit, că am minciogul la mine. Însă Mihai era foarte liniștit din această privință, doar că la una dintre lansete avusese și el o trăsătură.
VINE SI DULAPUL
Eu am continuat să mulinez ușor, peștele a ajuns la mal și, când am reușit să îi dau o gură de aer, am impresia că este mic. Revoltat, încep să trag mai tare de el și îl bag în minciog. Când am încercat să ridic minciogul, am întâmpinat dificultăți. Am pus pe seama trezitului brusc la 6 dimineața și a oboselii acumulate în patru zile. Imediat ce pun crapul pe salteaua de recepție încep şi cred că mi-am depășit recordul personal. Peștele este un frumos crap comun, foarte lat, care a făcut ca acul cântarului să oprească la greutatea de 19,600 kg. Nu-mi depășisem recordul, dar prinsesem un pește superfrumos. Din păcate, Mihai a agățat peştele pe care îl avusese și el în dril. Am băgat repede peștele la sac, am pus aceleași boiliesuri și același pop up și am plecat furibund cu barca, să replantez lanseta. Poate au venit dulapii în zonă, mi-am zis, și se pare că nu m-am înșelat. La numai o oră, Mihai a reușit să captureze un crap comun de 14,600 kg.
FINAL DE PARTIDA
Biip–biip–biip! Senzorul uneia dintre lansetele plantate înspre Turnul de Apă a început brusc să sune frenetic. Am înțepat și m-am urcat în barcă, căci montura era plantată la peste 400 de metri și erau destul de multe agățături pe drum. Am prins cel mai mare ten de până atunci, 16 kg. Am decis să nu mai plantez în zona respectivă, ci în fața noastră, deoarece plecasem către Turnul de Apă ca să scap de teni, iar crapii erau acum vizavi de noi. Până pe la ora 10 a fost liniște și, deodată, același avertizor mov a început să urle. Am scos pe mal un crap de 16 kg și până la ora 12, atunci când ne-am apucat să strângem, încă doi teni.
Andrei “Toto” Popescu
Articol aparut in revista PPT nr. 5