Pentru al treilea an la rand am decis sa petrec cateva zile pe malul balastierei Zajarki din Croatia, dar de aceasta data am ales o alta perioada in speranta ca pestii inca nu au inceput sa depuna si ca vor avea cateva kilograme in plus.
Intre timp a fost introdusa o noua metoda pentru ca pescarii sa isi asigure un loc pe balta. Este vorba de un panou pe care sunt asezate niste ''cheite'', care reprezinta locurile de pe balta, fiecare stand avand doua astfel de ''cheite'', deoarece pe fiecare loc pot pescui simultan doi pescari. Odata ajunsi la receptie, pescarii isi pot alege un loc din cele ramase pe panou. Cand am ajuns, situatia era urmatoarea:
Din pacate, locurile favorite erau, ca de obicei, ocupate. Mi-am ales standul cu numarul 19, numit Mungos, iar acolo se afla un roman care pescuia pe partea stanga a locului, mai aproape de insula. Cand am ajuns pe loc, am inceput rapid montarea cortului pentru ca ploua si era un vant foarte puternic, nu era o vreme tocmai potrivita pentru inceperea partidei. Dupa cateva ore, ploaia s-a mai domolit, iar cel care urma sa imi fie vecin de stand pentru urmatoarele zile a reusit sa captureze un peste, ajutandu-l la aducerea crapului in salteaua de primire am avut parte de o mica discutie din care am aflat ca cel care a plecat de pe locul unde urma sa imi petrec partida nu a reusit sa captureze nici macar un crap. Nici ca se putea sa am parte de ''vesti mai bune''. Dupa cateva ore reusesc sa imi instalez tot echipamentul si sa plasez monturile in apa.
Fie ca pescuiam la mare distanta sau in apropierea malului, am folosit doar 3 combinatii de monturi pe toata durata petrecuta pe malul apei: o montura combi cu o momeala tip snow-man, una helicopter cu forfac de fluorocarbon cu un boilies de 20mm si alta inline cu saculet solubil, toate momelile din aceasi gama
IMPACT VM care si in anii precedenti mi-au adus foarte mari satisfactii si imi ofera incredere.
Aveam lectia invatata si cunosteam faptul ca pe acesta balastiera cine nu nadeste nu prinde, asa ca aleg ca in scurta perioada ramasa pana la apus sa fac o nadire cu spombul la o distanta de 120 metri, folosind de aceasta data si seminte iuti pe baza de chili, in cantitati mai mici, combinate cu boiliesuri si solubile. In primele 24 de ore am reusit sa capturez cativa crapi de dimensiuni mai mici, de pana in 15 kg. Nemultumit fiind de acest rezultat, aleg sa pescuiesc ''la interceptie'' pe zone nenadite si la distante cat mai mari cu doua lansete, iar o lanseta o cobor la aproximativ 70 metri, la limita dintre standul meu si al veciului cu un saculet solubil. Aceasta schimbare mi-a adus si prima captura notabila pe una din lansetele aruncate la mare distanta si anume un crap oglinda de 25.60 kg.
Seara se lasa destul de repede si aleg sa nu mai nadesc si sa pescuiesc in continuare in acelasi stil. In jurul orei 4 dimineata vine si supriza partidei si primul meu crap koi, care a bucurat-o enorm pe prietena mea.
Dupa nici 2 ore senzorul suna din nou si ies ca din pusca din cort, cand, ce sa vezi, a ajuns pe lac si prieteneul meu Cristi, cel cu care am facut prima partida aici si nu s-a putut abtine sa nu faca o gluma. Radem noi putin si in scurt timp am o trasatura si reusesc sa scot la mal inca o salonta de 20.800 kg.
Dupa inca o ora lanseta plasata mai aproape de mal produce si primul ei peste notabil, o salonta de 25.50 kg.
Eram foarte entuziasmat si credeam ca o sa fie inca o partida memorabila ca si in anii trecuti. Cristi urma sa se puna pe standul meu, iar eu in locul pescarului care-mi fusese vecin pana in acel moment si era foarte sigur si el ca o sa fie o partida foarte reusita, deoarece inca 2 crapi au facut cunostiinta cu salteaua de primire la diferenta de nici jumatate de ora unul de altul.
Dupa ce s-a instalat si el, soarele si-a facut aparitia pentru prima data, iar ploaia si vantul s-au oprit si nici ca puteam sa fiu mai sigur de reusita acestei expeditii. Si cum crapii nu impartasesc aceleasi ganduri ca si mine, timp de 24 de ore nici unul din noi nu a avut nici macar o trasatura. Aleg sa nadesc masiv si sa incerc sa aduc pestii pe patul de nada, dar fara rezultat pentru inca 24 de ore. Au trecut 2 zile de cand nu am mai reusit sa avem trasaturi. Ploaia si vantul si-au facut aparitia din nou si decid sa pescuiesc iar la distanta fata de patul de nada si in jur de ora 18 reusesc sa aduc la mal o alta salonta de 20.50 kg.
In timpul ramas reusesc sa mai aduc la mal inca o salonta de 21.50 kg si un crap comun de 19.50 kg.
In final, pot spune ca partida a fost un adevarat succes pentru mine, deoarece toti pestii care au poftit la momelile mele au ajuns pe saltea si nu am avut nici macar un ''rateu'', asta datorita si unor carlige foarte bine ascutite si de o calitate ridicata.
Ii multumesc lui Vladut Mateianu pentru nada si momelile puse la dispozitie, care nici de aceasta data nu m-au dezamagit si mi-au oferit o partida plina de satisfactii.
Fire intinse va doresc!
Cristi Jugaru