Nu cred ca sunt singurul care considera Tancabestiul, un fel de “Mecca” al pescuitului la crap autohton. Si drept urmare, fiecare partida de pescuit pe Tancabesti nu poate fi decat un prilej de bucurie maxima, asezonata cu dorinta prinderii unui peste a carui greutate incepe cu 2…
Prin concursul lui Vladut Mateianu si a lui Vlad Parfene am ajuns sa pescuim pe acest lac extraordinar: aveam multe de demonstrat si o revansa de luat, avand in vedere dificultatile pe care le-am avut la concursul “Debutmania”.
“Teoria ca teoria, dar practica ne omoara” – vorba unui contemporan.
DE CE ITI E FRICA DE AIA NU SCAPI.
Odata ajunsi la Tancabesti, dupa o discutie cu Vlad ajungem sa primim ca stand Avicola 2. Aici ar trebui sa ma opresc si sa va spun ca, in concursul Debutmania am cazut pe acelasi stand, unul destul de dificil, pe care ne-am chinuit si abia am reusit sa scoatem 3 pesti. Neputand sa puncatam cu cei 5 regulamentari… Va dati seama de incantarea pe care am avut-o cand ne-am dat seama ca vom pescuit pe acelasi loc.
Dar ne-am zis ca e vorba de plantat si stilul asta e un “al animal” fata de pescuitul din mana.
Mai exista si o urma de mandrie care ne facea sa ne dorim sa scoatem niste pesti mari din acest stand; ca si cum mai aveam o sansa sa demontram ca stim cate ceva despre pescuitul la crap. Cu inima stransa si cu dorinta de a ne instala cat mai repede, am plecat spre Avicola 2, dorind sa fim cat mai repede cu firele apa.
Tin sa mentionez ca in perioda acestei partide, din cauza lucrarilor care au avut loc pe acest lac, apa era destul de scazuta, cam cu 1-1,5 metri fata de normal, lucru ca ne-a influentat partida.
Gasirea locurilor de pescuit
Dupa cum multi pescari stiu, Avicola 2 este un stand cu destul de multa agatatura, in special cu multi copaci scufundati. Dupa acesta zona urmeaza o arie cat de cat curata. Cumva in stanga standului exista un platou cu iarba destul de putina si bineinteles in dreapta, o structura pe care nu o poti ignora: plaurul. Dupa ce am tatonat tot standul cu barca gasind aceste locuri, nu mai aveam altceva de facut decat sa plantam monturile. Am pescuit cu “farfurii de nada” in locurile fierbinti, fara o nadire extinsa. Aveam in vizor prinderea exemplarelor mari.
Mutarea
Nu cred ca are rost sa va spun cat de convins eram ca in prima noapte vom prinde cel putin un exemplar de peste 15 kg. Din pacate am prins fix zero pesti, frustrarea era maxima. Vecinii nostri de stand au plecat in acea dimineata, iar Vlad ne-a sugerat sa ne mutam pe standul lor. Ce-i drept, in noaptea respectiva, vecinii au prins un crap de peste 10 kg - cu un peste mai mult decat noi.
Avand in vedere aceasta oportunitate si faptul ca nu avusesem nici o trasatura si nici pestele nu parea sa fie in zona, am luat decizia de a ne muta pe Pilhan. Apoi a urmat sondarea standului.
Am primit cateva indicatii pretioase de la Vlad si anume ca nu peste tot plaurul e productiv, ci doar in anumite zone. Drept urmare, intr-un timp foarte scurt eram cu lasetele pe pozitie asteptand capturile.
Trasaturile
Pe timpul zilei nu am avut nici o trasatura si nici nu ne asteptam sa se intample asta. Intr-un fel ne-am bucurat. Trasaturi rare, pesti mari. Odata ce a venit noaptea am reimprospatat monturile si ne-am pus pe asteptat. Pana pe la ora 11 nu am avut activitate si incepusem sa imi pun semne de intrebare si recapitulam tot ce am facut. Dar ca o confirmare, ca tot ce facusem era bine, vine prima trasatura cu un run violent. Partenerul meu inteapa si incepe drilul, eu pregatesc barca in caz ca e nevoie, dar pestele vine destul de usor si fara probleme la mal.
Primul peste un comun frumos de aprox 7 kg.
Eram bucurosi ca am avut prima trasatura, dar eram putin dezamagiti de dimensiunea primului crap. Dar perseverent, pe o ceata densa, am plecat sa plantez din nou montura. Apoi a urmat o perioada de liniste in care am sperat ca pestele prins sa nu fie ultimul. In jur de 3 dimineata, senzorul ia foc, pestele trage metri buni de fir pana ajung sa pun mana pe lanseta. Imediat dupa intepare crapul s-a blocat intr-o agatatura: nu aveam alteceva de facut decat sa ne urcam in barca si sa plecam dupa el; lucru pe care l-am si facut. Nu stiu daca ati fost vreodata pe un lac, intr-o barca, pe o ceata atata de densa incat nu vedeam la 5 metri in fata, daca nu va zic eu… e o scena parca rupta dintr-un film horror. Intr-un final ajungem deasupra pestelui, speram sa mai fie acolo, incet il scot din agatatura si apoi urmeaza un dril de vreo 15 minute de toata frumusetea. Pur si simplu nu reuseam sa il aduc la suprafata, a luptat ca un adevarat razboinic, dar in final a facut cunostinta cu plasa minciogului. Ajungem la mal si nu ne venea sa credem cat e de frumos acest peste, nu era cel mai mare pe care l-am vazut, dar cred ca e unul dintre cei mai frumosi. O salaonta cu solzi putin si foarte mari. Greutatea depasea cu putin 10 kilograme.
Concluzie
In primul rand cred ca locatia a facut diferenta la care s-a adaugat si nada extraordinar de atragatoare: bile Corbu Premium. Lacul nu a produs mult peste sau exemplare capitale in perioada asta, fapt ce ma consoleaza intr-un fel ca am reusit sa scoatem 2 pesti in momentul in care alti pescari nu au reusit.
Monturile folosite au fost simple, dupa cum puteti vedea mai jos, dar toate aveau elemente de atractie maxima, in special pop-uri. Stiam ca e o perioada dificila in care pestele nu se hranea cum trebuie si era exraordinar de important sa il facem curios. Montura la care am prins ambi peste este o montura snowman dintr-o bila de fund Corbu Premium si un pop-up tricolor, ambele de la Senzor.
Se pare ca Avicola 2 devine ca o provocare pentru mine. O provocare la care nu renunt.
Fir intins si fum in frane!
Iulian Barbu