Iata o poveste veche de zece ani, petrecută chiar în centrul capitalei Serbiei, Belgrad. Poate că cei mai tineri, sau cei care s-au apucat mai târziu de pescuit și concursuri nu știu ce s-a întâmplat atunci. Cred că scenariul acelei competiții internaționale, de un mare dramatism, mai cu seamă pentru noi, merită repovestit. În septembrie 2007 am fost campioni mondial cu echipa națională de pescuit la crap a României. Timp de numai unsprezece minute... :(
Era într-o duminică însorită de septembrie, într-un imens parc din centrul Belgradului, pe un lac cochet și măricel din mijlocul oazei de verdeață decorată cu foarte multe terenuri de sport. Un fel de Herăstrău al nostru, dar mai dreptunghiular, construit dintr-un braț mort de râu. Este ora 13,00 iar goarna oficială ne anunță că a IX a ediție a mondialelor de crap s-a încheiat. România și Croația incheie cap la cap competiția și este nevoie de "fotografie" pentru a fi departajate.
Din informațiile pe care le am în legătură cu situațiile de pe sectoare ar cam trebui să fim pe locul secund. Pentru că ne-ar mai fi trebuit un crap, aici pe sectorul B, acolo unde am pescuit împreună cu Cornel Iacob (cel care a intrat în locul lui Vlăduț Mateianu), ca să îi depășim pe englezi în clasamentul sectorului B. În standul meu, timp de 48 de ore ne-am aflat într-o cursă nebună de a ajunge cuplul Anglei care plecase ca din pușcă și în primele 24 de ore pusese pe foaie aproape 100 de kilograme. Iar noi, un singur pește. Crapii care s-au prins în tot mondialul sunt mici, între 2 și 4 kilograme. În ultima dimineață, între orele 9 și 11 noi am scos trei bucăți, în condiții maxime de stres și cu aproximativ 100 de persoane în spatele nostru. Spectatori și membri ai celorlalte delegații. Colegii noștri de echipă stăteau cu spatele, ca la fotbal când se execută penaltyuri. Englezii, niciunul. Ne mai trebuiau două bucăți să-i depașim, iar potrivit clasamentelor, dacă reușeam lucrul acesta, eram campioni mondiali.
La 12,15 a tras, am adus peștele până pe panta abruptă din fața standului (plină de vegetație și bolovani), l-am simțit cum se lovește periculos de substrat și cum scapă din cârlig. Mă așteptam să aud reacții din spatele meu, dar cei 100 de oameni păstrau o tăcere mormântală. Am aruncat lanseta și la 12,40 a tras din nou. Îl rog pe Cornel să înțepe (nu mai aveam nervi) și mă rog să fie el mai norocos. A adus crapul și l-am băgat în mingiog, de data aceasta în aplauzele și uralele spectatorilor. Am calculat și am realizat că am ajuns la un kilogram în spatele englezilor, care nu au mai punctat până la final. Ne-ar mai fi trebuit un pește, care nu a mai tras. S-a făcut ora 13, a sunat goarna. Am pierdut...
Așadar noi am terminat pe 3 în sectorul B, Sorin Rudeanu și Bogdan Guguianu pe primul loc în A, iar Cristi Mitrea și Bogdan Drăgan pe 10 în C. 14 puncte pentru România. Știu că am avut crapul de aur în cârlig iar gândul asta nu-mi dă pace, nu pot să mă apuc de strâns echipamentul. În timp ce privesc în gol, tip broasca la barieră, îl aud pe Zvonko Milojkovic urlând în goana nebună în care se apropia pe aleea parcului că suntem campioni mondiali! Cum așa? Bulgarii de pe C cântăriseră nesperat doi pești și îi depășiseră pe croați în clasmentul sectorului. Îi coborâseră, prin urmare, un punct la general. Mai mult, peste câteva minute apare cu și arbitrul șef care confirmă spusele managerului nostru - România, primul loc în clasament! În timp ce ne îmbrățișam, noi cei care ne aflam atunci pe B, regretatul Cornel Roșioru, Zvonko, Vladuț, Cornel și cu mine, nu știam că pe sectorul A un croat se afla încă în dril cu un pește înțepat la ora 12, 59 și 30 de secunde!!! Da, da, ați citit bine...
Potrivit regulamentului, există un bonus de 15 minute pentru asemenea cazuri. Mai interesant este faptul că în respectivul sector A, croații nu mai punctaseră de cu seara și se aflau în spatele unei alte echipe (nu mai contează națiunea, nici nu mi-o mai amintesc) la 2,8 kilograme. Sorin Rudeanu, care fusese înlocuit pe B de Mircea Epure, a fost martor la drilul croatului și a povestit cum crapul s-a "parcat" pe substratul dificil din zona malurilor despre care v-am mai povestit. Ei bine, la ora 13 și 11 minute, presat de timp, pescarul (foto- numele lui nu mai conteaza) se decide să tragă de fir în lung, așa cum se procedează atunci când nu mai ai altă soluție la o montură blocată. Firul nu cedează, peștele iese din agățătură și ajunge în mingiog. Ca să fie treaba treabă, cântărește 3100 grame, în condițiile în care s-au prins foarte mulți pești sub greutatea de 2800 grame. Croația câștigă un punct în clasamentul sectorului B, recâștigă un altul în cel general și urcă înapoi pe primul loc. Nu mai suntem campioni mondiali. Am fost unsprezece minute...
STATISTICĂ
În ciuda ghinionului din finalul competiției, totuși, mondialul din Serbia, la care au participat 19 națiuni, a fost cel mai bun din istorie pentru reprezentativa noastră. Vorbim de campionatele mondiale desfășurate în afara granițelor României. În 2007 s-au câștigat două medalii de argint, una pe națiuni și alta la individual prin cuplul Sorin Rudeanu - Bogdan Guguianu (rezervă Mircea Epure) care au pescuit pe standul A1. Cinci ani mai târziu, în 2012, Energy Brașov (România) a înregistrat la Corbu, județul Constanța, cea mai bună performață "all time", trei medalii, cu aur pe echipe și aur/argint la individual.
Andrei Vladeanu (articol aparut in PPT 22)