Dupa cativa ani de WCC, in care am reusit sa punctez de numai doua ori, am plecat in Italia, la Bolsena, relaxat dar increzator totusi ca putem face un rezultat bun daca ne ajuta un pic locul. “Drumul”, asa cum l-am botezat noi, era presarat in partea stanga cu pietre si bolovani mari dar si cu palcuri de iarba si diverse plante mai mici si mai mari. Daca va intrebati cum am gasit locul asta minunat, am sa va raspund simplu: camera video subacvatica este indispensabila. Iarba este atat de deasa incat sonarul o percepe ca pe un prag. Ca sa va dati seama de cat de deasa este iarba, in unele locuri boilesurile nu ajung la fund ci raman suspendate pe patul de iarba. Stiam din experientele anterioare ca in astfel de lacuri pestii se hranesc in zonele libere din imediata apropiere a ierbii.
Trasaturile au aparut poate mai repede de cat ne asteptam. Crapii au un comportament de pesti salbatici. Drilurile sunt identice cu cele pe care le ai in Delta, pestele ajunge langa barca, cu frana stransa mai ia totusi cativa metri de fir, iar un crap de 6 kg are forta unuia de 15. De necrezut! Toti pestii pe care i-am prins au forma specifica de crap salbatic, lungi, cu solzii galbeni- maronii. La un moment dat credeam ca sunt in Delta Dunarii.
Contrar ceea ce auzisem de la pescarii italieni trasaturile au venit si noaptea in numar destul de mare iar crapii au mancat fara probleme atat boilesuri de fund cat si snowma. A fost o partida grea, 20 de pesti pusi pe saltea, driluri exclusiv din barca pe valuri de aproape un metru., aventura la drumul spre Bolsena. Asta a insemnat pentru mine WCC 2012, concursul pe care Peter Micula si echipa lui au reusit sa il castige.
Felicitari Peter Micula, felicitari Emil Paraschiv si colegilor mei de echipa Andrei AV Vladeanu si Andrei TOTO Popescu.
Ciprian Ene