Am plecat cu masina incarcata spre Bordeaux, pentru o sesiune de două saptamani pe lacul Rainbow. Imediat cum am plecat am si contactat un virus ciudat care avea simptome asemanatoare dizenteriei, insa nimic nu avea sa cum sa ma opreasca. Am oprit la fiecare benzinărie de pe drum, dar nu pentru a alimenta masina. Ca totul sa fie în regula, sistemul meu de navigatie GPS s-a stricat inainte de Paris, dar am continuat sa merg inainte convins că aceasta vizita a mea in sudul Frantei avea sa fie un succes.
Când a început să se lumineze trecusem de Paris si am decis că este cazul să opresc la un hotel. Mă simteam atât de rău încât am realizat că fără câteva ore de somn nu-mi puteam reveni. Chiar dacă am plătit pentru o noapte întreagă, menajera m-a trezit dupa câteva ore si am continuat drumul, într-adevăr un pic mai odihnit. Dupa încă o oprire la benzinărie am ajuns la sfârsitul călătoriei, obosit dar entuziasmat. Pascal, proprietarul lacului, m-a asteptat cu o cameră pregătită si după ce am schimbat câteva amabilitati am adormit.
RELAXAREA VADULUI
A doua zi dimineată m-am trezit fericit că am ajuns la Rainbow, cu toate că încă mă simteam foarte rău. Când prietenul meu Geromme a ajuns la rândul lui pe baltă, am reusit să ridicăm tabăra pe standul numărul 6. Am decis să nu pescuim sâmbăta noaptea pentru că nu ne simteam prea bine niciunul dintre noi si - in plus - asta făcea parte din strategia noastră. Este stiut că la Rainbow se pescuieste 365 de zile pe an (pe absolute toate standurile), prin urmare am decis să lăsăm locul nostru să se odihneasca timp de 24 de ore. Am cautat zonele pentru plantat, le-am marcat si le-am nădit, fără a pune însă vreo montura acolo. În acest mod speram sa-i dăm cât mai multă încredere pestelui, prin lipsa firelor din zona respectivă.
Duminică dimineata am început să ne pregătim lansetele. Am folosit ca fir principal textil de 35 lbs (Gatorbraid) si 20 de metri de înaintas mono de 30 lbs, pe care cei de la Ultima l-au produs special după indicatiile mele. Acest înaintas este foarte rezistent la abraziune si este, de asemenea, un bun atenuant al socurilor.
În timp am descoperit că cele mai bune clipsuri de plumb pierdut sunt cele de la Drennan, în sensul că eliberează foarte repede plumbul meu de 12 lbs (340 grame). Sunt atat de grei din două motive: asigură o bună întepare si – totodată - se eliberează foarte repede din clips. Nu folosesc niciodată tub antitangle. De data asta am pus leadcore, câte un metru si jumătate la fiecare montura, pentru a camufla cât mai bine tot ansamblul. Tot din acelasi motiv am folosit si backlead.
MONTURI LUNGI SI PRECAUTII EXTREME
Acum ceva timp prietenul meu Steve Briggs spunea că pentru crapii foarte mari i se par mult mai bune monturile lungi, de minimum 50 de centimetri. Pentru că îl respect foarte mult pe Steve, am gândit că dacă genul acesta de monturi au fost bune pentru el cu sigurantă sunt bune si pentru mine. Acum vizam cei mai mari pesti din lume, pe care toata lumea încearcă sa îi prindă cu monturi scurte. Am vrut să prezint ceva diferit. Am ales să folosesc fir pentru montură PB Jellywire, care, chiar dacă este îmbrăcat în camasă de plastic, este moale dar foarte rezistent. Ca să continui pe aceeasi linie, am stabilit ca distanta dintre momeală si cârlig să fie de minimum doi centrimetri, ca să las momelii libertate de miscare. Cârligele pe care am ales să le folosesc sunt unele groase, foarte puternice, nr. 4, nicidecum subtiri si agere precum cele longshank pe care le pun de obicei. M-am gândit că drilul este lung, iar pe cârlig se pune foarte multa fortă în timpul recuperării printre insule si copaci scufundati, asa cum este cazul la acest lac. Nu vrea să scap pestele pentru ca s-a îndoit cârligul.
NADĂ DIN CĂMARĂ, DAR SI BOILIES
În scurt timp totul era gata si începusem să căutam cele mai bune locuri pentru a planta monturile. Din experientă si din informatiile pe care le-am adunat aici pestelui îi place să se hrănească pe locurile cu substrat tare, din apropierea pragurilor. Am folosit un băt pentru a căuta locurile cele mai bune si pentru a fi siguri de consistenta dură a fundului apei în zonele cu pricina. Cea mai mare parte a pescuitului lui Geromme se bazează pe groundbait. De asemenea, el foloseste elemente din alimentatia umană carne de scoica, creveti, carne de ton din conserva si multe pelete Dynamite.
Am folosit, totodată, cantităti considerabile de particule dar programul nădirii a fost facut în asa fel încât să pescuim cel mai mult cu noile boiliesuri sweet chillie tuna, pe care le-am tinut în apă de baltă chiar din momentul în care am ajuns. Ideea era ca toată nada să arate ca si cum ar fi fost acolo de foarte mult timp. Datorită presiunii exercitate de pescari, crapii de la Rainbow sunt foarte precauti si caută de cele mai multe ori paturile de nadă care li se par lor ca fiind cele mai sigure. Ca si atractant suplimentar am folosit lapte praf în groundbait pentru a forma un norisor în jurul momelii. Momeala de la cârlig a constat într-un boiles (din cele uscate foarte bine la aer, cu care am si nadit) împreună cu o boabă de porumb Enterprise.
Toti crapii iubesc porumbul. Stiam că boilesurile sunt bune, pentru că prinseseră foarte bine pe alte lacuri si eram încântat că pot să le încerc acum pentru prima data si la Rainbow.
PRIMA TRĂSĂTURĂ – 30,4 KG!
Am folosit, ca toată lumea, sonarul pentru găsirea locurilor bune, numai că m-am ajutat suplimentar si de o prăjină pentru a determina natura substratului. Am plantat, iar asteptarea a început. În prima noapte a fost liniste, însă luni, în jurul orei 1.30 pm, unul din senzori a început să sune. În câteva secunde am fost în barcă si am plecat spre peste. Crapul părea că este agătat într-un obstacol subacvatic. Nu a fost asa iar în câteva minute am adus la suprafată un crap oglindă masiv si atunci ne-am dat seama că avem de-a face cu unul dintre exemplarele speciale ale acestui lac.
Cu zambetul pe buze am ajuns pe uscat si am cântărit pestele. 30,4 kg si 110 cm. Cea mai mare oglindă din viata mea. Abia după ce am eliberat crapul în sigurantă în apă am realizat ce tocmai se întamplase. Partida era deja un succes!
Restul săptămânii a mers bine, pentru că atât eu cât si Geromme am prins bine. Spre sfârsitul sejurului am pus în fata obiectivului încă o salontă de 23 kg, iar ca să fie totul bine am mai prins imediat încă un crap de 24 kg. Probabil că pestii prinseseră gustul bilelor noastre, pentru că pescuitul mergea din ce în ce mai bine. Geromme a prins între timp si primul lui crap de peste 40 lbs, iar toate acestea se întâmplă chiar înainte de ziua mea. Nu îmi mai doream nimic special, Pascal, seful lacului, avea alte planuri pentru mine si mi-a aranjat petrecerea perfectă. Un grătar si câtiva prieteni au încins atmosfera, iar pescuitul a fost oprit până a doua zi. Am scos lansetele si am mai nădit fiecare loc în parte.
VITRINA CU TROFEE
După o noapte de somn m-am trezit realmente refăcut si am plantat imediat toate monturile. Următoarea zi dimineată senzorul s-a trezit din nou la viată. Imediat ce am început drilul mi-am dat seama că am agătat înca un peste mare. Când Geromme l-a bagat în minciog am realizat că era un crap comun urias, care a cântărit nu mai putin de 28 de kilograme. A urmat o nouă sedintă foto si eliberarea pesetelui. Am nădit apoi locul în care l-am prins, făra să mai plantăm montura. După numai câteva ore am avut o nouă trăsătură si dupa un dril prelungit am adus la mal încă o bucată de 25 kg. Era incredibil. Tot ceea ce-mi mai doream era ca si prietenul meu să prindă un crap mare, pentru că el scăpase câtiva. Exact în seara respectivă Geromme a reusit să bage în minciog o oglinda sărită de 25 kg.În ultimele zile am mai prins câtiva pesti, pentru ca o partidă de 14 zile să se încheie asa cum trebuie. Venise timpul să plecăm.O retrospectivă rapidă îmi spunea că slăbisem 12 kilograme, însă fusese o partidă unică în viată pe care în mod sigur nu o voi uita niciodată.
P.S. Monturile lungi au functionat perfect, iar strategia de nădire cu boiliesuri ”spălate” în apă de lac, de asemenea. La prepararea groundbait-ului si a particulelor am muncit mult, dar a meritat.
Ardy Veltkamp