10 greseli pe care le fac pescarii.

De la "a dat drumul la apa…" si "a bagat azot!" pana la "a rupt…" si "l-am prins!". Iata cele mai mari zece greseli pe care le fac pescarii de crap in viziunea Crapmania.ro.

 

 

 

Expresie foarte intalnita pe baltile cu plata, explicatie a faptului ca nu se prinde peste. Evident, este vorba de patron (administrator), cel care este acuzat ca jongleaza nivelul apei. In realitate, cresterea sau scaderea nivelului lacului nu inflenteaza negativ apetitul pestilor, ci ii face sa migreze inspre exetremitati. Bunaoara, daca vine apa multa intr-un lac, crapii vor urca catre sursa de apa, iar cine pescuieste in zona respectiva va prinde mult mai bine decat intr-o partida obisnuita.

 

 

 

Tot patronul (administratorul) este vinovat si de aceasta treaba. Legenda spune ca prin introducere de azot lichid in lac temperatura apei scade considerabil, iar crapii inceteaza sa se mai hraneasca. Crezand ca a venit iarna, probabil. Azotul lichid poate asigura temperaturi de pana la minus 180 de grade Celsius si este folosit in lume pentru transportarea in conditii optime a produselor alimentare, functionarea bancilor de organe sau de tesuturi, in chirurgie dermatologica si pentru mentinerea temperaturii optime a computerelor cu putere mare de procesare. Ei bine, o butelie de 20 litri pentru pastrarea si transportul azotului lichid costa 5500 de lei.

 

 

 

Dupa ce ne-am lamurit cu apa si azotul, trecem la nada. Fara sa se gandeasca daca lacul pe care se afla (mai) are peste sau daca locul pe care l-au ales si strategia de pescuit sunt potrivite, pescarii sunt tentati sa dea foarte repede vina pe nada in cazul unui esec. Chiar daca folosesc produse care au dat randament in situatii precedente, atunci cand avertizorii se incapataneaza sa taca pescarii acuza imediat producatorul de nada sau comerciantul pe motiv ca a vandut altceva sau a schimbat reteta.

 

 

 

Foarte multi pescari isi aleg un loc pe malul baltii, isi instaleaza echipamentul si arunca lansetele in fata, eventual cat de tare pot. Fara a se preocupa cat de putin despre relieful submers al zonei pe care o pot controla sau despre adancimi. Este una dintre cele mai mari greseli in pescuitul crapului si numai hazardul poate aduce capturi in astfel de situatii.

 

 

 

Navomodelul a devenit un must-have pe baltile din Romania. Cu ajutorul acestuia pescarii isi pot plasa monturile si nada in zonele cele mai ascunse si departate, zonele in care crapii se simt in siguranta. In multe cazuri aceste portiuni de lac sunt cu obstacole submerse si – lucrul cel mai important – manuitorul telecomenzii vaporasului habar nu are ce exista sub apa acolo unde decide sa lase montura, printr-o apasare de buton. Este frecventa greseala de a se folosi fire subtiri in astfel de cazuri, cand se poate foarte bine pescui cu 0,35-0,40 mm, pentru siguranta.

 

 

 

Exista pescari de crap care lanseaza aproape, in apropierea malului, folosind fire groase si bine fac. Insa in astfel de cazuri, daca vorbim de pesti mai mari, frana mulinetei nu este de ajuns pentru a fi protejati in cazul unei trasaturi violente. S-au inregistrat multe cazuri in care lanseta a plecat pe fundul lacului din cauza socurilor, chiar daca frana era slabita sau sistemul bait-runner actionat.

 

 

 

Pescuitul crapului presupune asteptare. In sensul ca nu suntem la spinning unde se arunca cu lanseta si de doua ori pe minut. Daca avem de-a face cu o partida scurta, sa zicem de dimineata pana seara, iar monturile le reimprospatam de cateva ori pe toata durata zilei, faptul ca acestea poposesc incurcate pe substrat este calea cea mai sigura catre esec.

 

 

 

O greseala frecvent intalnita este neverificarea momelilor flotante inainte de lansare intr-un recipient cu apa, pentru a fi sigur ca avem o prezentare corecta. Mai mult, exista pescari care considera aceasta verificare inutila pe motiv ca la fundul apei momeala flotanta oricum va avea alta pozitie decat in paharul cu apa, din cauza presiunii. Legea lui Arhimede spune insa ca un pop up, de exemplu, se va ridica la fel si in apa de 20 de centimetri si la 20 de metri adancime.

 

 

 

Dupa rame, viermusi, mamaliga sau porumb, pescarul de crap baga si un boilies pe firul de par. Daca nici asa nu a tras, devine clar ca nu a avut ce sa faca, pestele nu a fost acolo. Ei bine, boiliesul nu a fost inventat ca o solutie salvatoare, astfel incat atunci cand nu trage la nimic sa traga la boilies. Ci ca o momeala de selectie si – mai cu seama – ca o nada pe care pestii trebuie sa o recunoasca si sa o accepte. Pescuitul la boilies presupune in primul rand nadire, orice alta varianta izolata fiind la intamplare.

 

 

 

Ultima greseala din acest articol este una de perceptie. Pentru ca asa este construit pescarul, iar lucrurile poate si din acest motiv sunt frumoase in pescuit. Insa ea trebuie sa dea de gandit ca situatia este in mainile noastre, cei aflati pe malul apei. Aproape intotdeauna crapul „a scapat” sau „a rupt” si intotdeauna „l-am prins”. Foarte rar il scapam sau ne rupe si niciodata nu „s-a prins”…