" De curand am adus acasa cea mai importanta “captura” a vietii, o fetita minunata, frumoasa si sanatoasa. Venirea pe lume a unui copil aduce, pe langa bucurii imposibil de descris in cuvinte si griji si responsabilitati despre care nici macar nu iti puteai imagina. Astfel, timp de mai bine de o luna nici macar nu m-am gandit la pasiunea mea cea mai mare, pescuitul. La circa 2 saptamani dupa ce mi-am adus fetele acasa, dupa ce am inceput cat de cat sa ma obisnuiesc cu rolul si ideea de parinte si m-am linistit, am inceput sa simt o lipsa acuta de ceva… nu mai aveam somn, nu mai puteam manca, nu puteam sa stau locului…ce sa fie?! Am luat vitamine…nimic. Am baut o bere… a fost buna …dar DEGEABA! Am incercat sa ma uit la un film…n-am avut rabdare sa treaca 5 minute si l-am inchis…CE AM DOM-LE?! Dupa care am avut o revelatie….ERAM GRAV NEPESCUIT.
Mi-am pregatit incet incet terenul, am profitat de faptul ca aveam ajutoare cateva zile si de faptul ca aia mica papa si dormea bine…si am sters-o sobolaneste pe balta.
Pregatirile pentru pescuit au durat maxim 1 ora cu totul, cat a fost nevoie sa imi iau sculele din balcon de-a valma si sa le arunc in masina, sa imi iau ceva de mancare de la nonstop-ul din colt si sa iau din magazin o galeata de porumb aditivat, 2 pungi de pelete, un borcan de porumb in alcool si cateva pungi solubile.
Partida de pescuit a fost planuita cu cateva zile inainte, cumva pe sec, fara sa stiu daca voi avea bilet de voie sau nu. In ziua cu pricina imi suna telefonul:
El: Ba…mergi?!
Eu: Ba…merg! Dar nu ploua?
El: Nu ploua ma…si daca ploua un pic ce? Avem pelerine.
Eu: Bine bre…mergem! Ne vedem la 1 la tine.
Preventiv, m-am uitat si eu pe internet sa verific prognoza…Din 3 surse sa fiu sigur. Americanii spuneau ca o sa ploua o ora, norvegienii ca o sa bata vantul si romanii ca o sa fie doar innourat.
Vine ora Z, plec in tromba, ajung cu jumatate de ora mai devreme la prietenul meu si il iau din zbor…fara sa apuce sa isi adune gandurile si sa isi verifice bagajele, Plecam spre o destinatie necunoscuta de mine, dar bine cunoscuta de el. Balta tinta este undeva in judetul Giurgiu, teoretic productiva, insa unde crapii sunt prinsi in general o singura data.
Dupa o ora si un drum care parca nu se mai termina ajungem. Ne intalnim cu inca 2 prieteni si incepem sa ne facem planul unde o sa stam. Eu ne mai pescuind acolo niciodata, i-am lasat pe ei sa delibereze si sa imi desemneze si mie un loc unde sa dau. Ne hotaram intr-un sfarsit asupra locului si ne apucam de PESCUIT…
Imi pregatesc lansetele in graba, pun suportii, pun mulinetele, pun firul prin inele si cand sa scot monturile realizez ca n-am monturi facute si nici carlige legate ca mi-am facut curat in cutie…
Asta e…hai sa facem monturi, dar mai intai sa vedem ce am prin cutie. Gasesc cativa plumbi inline, flat Pear de 70 de grame. Ii intreb pe amici cum e fundul apei si imi confirma ca e pamant tare. Pfiuuu…am scapat, pot sa ii folosesc. Hai sa vedem de carlige... Mi-am adus aminte ca in toamna mi-am luat un plic de Hayabusa M1, dar nu am apucat sa le folosesc. Daca e apa rece, o sa manance mofturos asa ca un carlig rapid pe un rig scurt o sa mearga la perfectie. Leg repede 4 ace si uite ca am si monturile gata.
Avand in vedere ca o sa stam doar 24 de ore, ca apa e rece, pestele e mofturos si eu pescuiesc pe o balta pe care nu o cunosc, am considerat ca cel mai bine e sa nadesc putin si izolat, iar ca momeala sa folosesc 1-2 boabe de porumb aromat cu usturoi. Pentru ca urma sa le plantam, am zis ca e OK sa nadesc si cu cate 1 punga solubila in care am pus pelete de capsuni si porumb natur si cateva boabe aditivate, pe langa pumnul de boabe pe care urma sa il arunc din mana.
Cand am terminat de aranjat tot, vremea era surprinzator de frumoasa si linistita. Am plantat in tihna, am iesit pe mal, m-am schimbat in haine uscate si de acum…sa bem o bere si sa ne relaxam!!!
In momentul in care m-am asezat pe scaun si mi-am deschis berea, a inceput sa ploua…HMM! Lasa ca trece ! Nu tine mai mult de 1 ora! Ma duc la masina sa imi iau pelerina, canci pelerina… Lasa ca am haine de schimb…numai sa le gasesc…si nu le-am gasit…Lasa ca poate trece repede… Si uite asa a tinut-o toata noaptea, cu ploaia care curgea din ce in ce mai tare si cu noi care speram ca mai tine o ora si trece.
A doua zi, la 10, dupa o noapte in care am stat jilav si am tremurat in masina, cand aproape ca imi pierdusem orice speranta, ma uit pe parbrizul masinii si vad ca nu mai cadea niciun strop. Ies din masina ca un pui de o zi, adica umed si neincrezator…si cum ma invarteam eu in jurul masinii incercand sa ma dezmortesc si sa imi dau seama daca visez sau nu…aud un senzor care suna…ma uit la el si DAAA, MINUNE, bambina cobora incet incet in jos... apuc lanseta, dau o teapa de parca voiam sa arunc pestele de la 150 de metri de unde era, pana pe mal si…parca-parca misca ceva. Mulinez disperat cateva zeci de ture de manivela si da…parca opune ceva rezistenta…il aduc langa mal, il luam in minciog, il scoatem pe mal si intr-adevar exista, era peste…un ciortan de cca 1,5 kilograme. Prietenii ies unu cate unu de prin masini sa vada minunea si cat admiram noi CAPTURA, un al doilea senzor incepe sa faca scandal, intep de aceasta data sigur pe mine si de la primele ture de manivela simt o rezistenta ceva mai considerabila de cealalata parte a firului… Recuperez, am un pic de drill si iau in minciog un ciortan impecabil de cca 5 kilograme.
Cand am terminat cu sedinta foto si reasezatul lansetelor s-a pus din nou pe ploaie si asa a tinut-o pana ce am plecat acasa. Oricum nu mai avea nicio importanta deoarece mi-am luat doza…eram murdar, ud, flamand, obosit si FERICIT!!!"