Al cui este ciocanul ce incearca sa zdrobeasca microfoanele? A cui este batista de pe obiectivul camerei de luat vederi? O fi aceeasi batista care probabil se va pune pe tambal?
Acum multi ani, in insorita Sicilie se auzea sloganul, deobicei insotit de zgomotul mitralierelor: “Cu è surdu, orbu e taci, campa cent'anni 'mpaci” (cine e surd, orb si tace, traieste o mie de ani in pace).
Omerta, legea tacerii pare ca se iteste si pe malurile Dambovitei.
Cine are interesul ca presa sa nu auda, sa nu vada si mai ales sa nu vorbeasca?
A cui este decizia de a ignora dreptul elementar al publicului de a fi informat, un drept la care nu am fi visat pana in Decembrie 1989, dar pe care voci muribunde l-au clamat atunci sub gloantele celor ce nu doreau lumina.
Cea mai democratica constitutie din lume, cea a Statelor Unite, consfinteste la Primul Amendament, “dreptul oamenilor de a fi informati”. In Romania, atat cat se poate acest drept este clamat. Presa este numita a patra putere in stat. Ce numar are puterea care restrange si limiteaza libertatile presei?
Cine oare este atat de legat sufleteste de un trecut istoric incat sa isi asume si azi sloganul agentilor comunisti ai cooperativizarii “Cine nu e cu noi, e impotriva noastra”.
Fara presa nici Iliada si nici Odiseea nu ar fi fost cuvinte cu vreo insemnatate. Ele au devenit importante prin gura primului jurnalist al lumii: Homer.
Nici Biblia nu ar fi existat fara jurnalistii Ioan, Luca, Matei, etc.
Toate aceste intrebari sunt intrebari retorice. Intrebari la care nu imi doresc sa primesc un raspuns, pentru ca acel raspuns mi-ar genera probabil si acea ultima doza de scarba si dezgust care ar umple paharul suportabilitatii, micimilor si meschinariilor din aceasta tara de la marginea exterioara a civilizatiei.
S-a clamat in numele patriotismului, al RRRomanismului, necesitatea de a pune umarul la constructia ce avea sa duca Romania pe cele mai inalte culmi ale “civilizatiei si progresului” crapist.
Presa recunoscuta sau nu de unul si de altul, transmisa prin satelit, scrijelita pe papyrus sau emisa on-line a incercat sa isi aduca aportul.
Prin intermediul ei lucrurile hotarate in intalniri de taina nu ar mai fi ramas in bezna suspiciunilor de combinatorica, ci ar fi fost aduse la lumina, corect, cinstit, democratic si liber.
Campionatul National de Pescuit la Crap al Romaniei, ar fi trebuit probabil sa fie al Romaniei. Romania unde esti?
Ai fi putut sa fi la sedinta de azi de la AGVPS care dezbate soarta campionatului National, dar nu vei fi pentru ca reprezentanta ta, presa, nu are acces la aceasta sedinta. Dupa ce initial se garantase accesul presei, calcule de ultim moment care imi scapa au facut ca accesul presei la aceasta intalnire a loturilor participante la Campionatul National sa fie interzis.
Anul acesta am avut o sansa. Am avut probabil cea mai buna pista de concurs din Europa, concurentii, managerii, arbitrii, presa au avut cele mai bune conditii de participare.
Am avut o gazda care a facut toate demersurile sa rezolve orice problema logistica ivita. Iar noi, pentru ca suntem poporul ce ne revendicam direct dintr-o capra si o oaie, pentru ca mitul mioritic ne curge in vene si oricand se vor intalni 3 ciobani nu vor discuta despre o stana comuna ci doi dintre acestia vor complota uciderea celui de al treilea in scopul valorificarii mioarelor sale, pentru ca idealul devenirii noastre este disparitia caprei vecinului, pentru ca noi nu putem construi nimic care sa dainuie daca nu ne zidim nevasta, prietenul, partenerul, mama in acele ziduri, am reusit sa invaluim cu mucozitati nazale o potential gustoasa iahnie de fasole.
Si pentru toate acestea de vina este doar Paun.
Paun uneori asistent medical, alteori casier, alteori acar si mai nou jurnalist. Si daca tot am gasit vinovatul sa gasim si solutia: anihilam presa.
Pentru ca nu toate demersurile ei ne convin, si daca noua ne convin, nu convin altuia. Pentru ca e bagacioasa, pentru ca are surse, pentru ca afla informatii si are nerusinarea de a nu respecta Omerta – Legea tacerii si a le da publicului pentru care fiinteaza. Sa interzicem asadar, prieteni, presa. In toate formele ei. Sa inchidem tiparnitele revistelor de pescuit, sa daramam satelitii televiziunilor, sa taiem cablurile internetului, sa suprimam forumurile si daca nici asa nu vor intelege, ei, vinovatii, ei, presa, la rigoare putem sa ii batem, sa ii calcam cu masina sau alte solutii ce ne stau la indemana.
Jos presa libera!
Semneaza: Acarul Tibi Paun (Foto - Dreapta)