STAND CRAP COMEDY
A crescut un porc de 170 de kile cu boiliesuri care valorau o avere la vremea respectivă. A vrut să-i arunce sonarul lu Ardy în hazna ca să-l convigă că el știe locurile de crap mare mai bine decât aparatul cu sondă și ecran. A cules ghindă din pomi pentru trupa lui Briggs care ceruse tiger nuts. Și frunze de cânepă de pe câmp tot pentru pescari. L-a împrietenit pe Paisley cu tractoriștii și câinii vagabonzi din România. A fiert porumb și semințe pentru jumătate din personajele din Carpworld. Pentru că prin mâna lui au trecut aproape toți, din ’97 încoace.
L-am cunoscut la Cupa României in 2003. Batea dealurile Săruleștiului pe bicicletă, fluturând steagul lui Ajax Amsterdam. Atunci nu am înțeles ce legătură poate exista între un paznic din Săndulița și celebrul club de fotbal olandez. În timp ce noi abia deschisesem abecedarul carpfishingului, Nea Alexandru ne turuia nonșalant despre mais, boilies, pellets, tiger nuts. Nu mai spunea porumb, bile, pelete sau alune tigrate, deși nu vorbește nicio limbă străină. Prin mâna lui au trecut, de-a lungul vremii, toate celebritățile mapamondului crapist de la Tim Paisley, până la Leon Hoogendijk sau Philippe Lagabbe pentru că, nu-i așa?, până la D-zeu te mănâncă sfinții. Totuși, Nea Alexandru nici n-a mâncat crapiști straini pe pâine și nici sfânt n-a fost. Dar știe teribil de multe povești savuroase petrecute pe celebrul lac Sărulești.
SONARUL LUI VELTKAMP
Cel mal mult îl iubește pe Vetltkamp. La Nea Alexandru orice povește începe și se termină cu Ardy. Prietenia lor s-a născut în urmă cu vreo zece ani. “Cand a venit prima dată la Sărulești, Ardy nu a prins nimic. Anul viitor a revenit, iar domnul Robert mi-a spus să mă ocup de el. Se așezase sub satul Săndulița și tocmai intenționa să intre cu sonarul. L-am luat de mână și l-am dus la un WC de lemn de pe malul bălții. I-am spus să arunce sonarul în hazna, pentru că de data asta eu sunt sonarul lui. Și i-am aratat unde să planteze, la doi metri de malul de vizavi.
Au urmat 4 nopți consecutive în care nu a dormit, iar eu am rămas cu el la cort. Mi-a promis că-mi dă atâți dolari cât cântărește fiecare crap de peste 20 de kile pe care îl scoate. Și s-a ținut de cuvânt. La un moment dat, aveam vreo 300 de dolari și i-am spus: Ardy, stop! Era deja prea mult, dar el era fericit, nu-i mai păsa de bani. A prins atunci foarte mulți crapi mari și foarte mari. Data viitoare când a venit la Sărulești mi-a adus cadou un tricou și un steag cu Ajax, pentru că Ardy ține cu Ajax. Am purtat tricoul acela până s-a rupt, atat mi-a fost de drag. Îmi amintesc că într-o zi un olandez aflat la pescuit a venit la mine și m-a luat în brațe. Era vărul lui Van Nistelrooy. ”
PORCUL CARE A CREZUT ÎN BOILIESURI
“După Cupa Mondială din 1999, o echipă din Africa de Sud mi-a lasat vreo 150 de kile de boilies. Parcă mai vazusem eu pe la câte un străin așa ceva, dar niciodată atât de multe la un loc. Miroseau a pește.
Am dat dat toate boiliesurile la porc, câte o jumătate de găleată în fiecare dimineață. Porcul s-a făcut de 170 de kilograme până la Crăciun. În primăvara anului 2000 niște ucrainieni veniți la pescuit m-au întrebat dacă nu am niște momeală, că nu au prins nimic. Le-am dat lor ultimele boiliesuri de la sud-africani. Cred ca mai erau vreo 10 - 12 kile. Culmea e că au prins și au venit să ma roage să le mai dau, pentru 10-15 dolari pe kilogram. Atunci am realizat câți bani am băgat în porc și am început să-mi dau palme”, iși amintește cu năduf. Nici acum nu-și poate lua gândul de la cei 2000 de dolari băgați în porcul din 99, dar se amuză împreună cu noi de această pățania. Pentru că Nea Alexandru are simțul umorului.
TIGER NUTS ȘI FRUNZE DE RĂSUCIT
Despre Steve Briggs, Rob Hughes și Simon Crow are numai cuvinte frumoase. “Niște băieți foarte finuți, cuminți, despre care aproape că nu știai că se află pe lac, atât erau de discreți. Steve a venit primul aici, prin ‘97 – ‘98, nu mai țin minte exact. Primii doi ani nu a prins nimic. Îmi amintesc despre un prieten al lor, Rene (Hawkins n.r.), care a zis că-mi dă 50 de dolari dacă îi aduc un kilogram de tiger nuts. Nu știu de unde aflase el că la așa ceva se prinde, habar n-am. Cert e că n-am mai stat pe gânduri și am plecat prin zonă după alune tigrate. Seara m-am prezentat cu o sacoșă de ghindă, pe care o curățasem frumos să semene cât de cât cu originalul și pentru care mă suisem într-un pom. Mi-a zis că nu sunt bune și nu am primit niciun ban.
De altfel, am mai făcut astfel de transporturi de-a lungul timpului pentru clienți. Produse naturale, ecologice din județul Călărași, zona Săndulița. De exemplu unor elvețieni le-am adus un braț de cânepă sălbatică, care crește din belșug pe aici. Ei mi-au făcut comandă. Puștii din Elveția au uscat frunzele și le-au fumat în foițele pe care le aveau la ei. Problema e că a aflat Robert (Răduță n.r.) și a ieșit prost pentru că m-a acuzat că-i fac balta de râs. În Europa și în întreaga lume.”
TIM PAISLEY, CÂINII ȘI TRACTOARELE
“E frumos Săruleștiul, are farmecul lui așa sălabatic cum e. Pentru mine. Pescarul care vine aici, însă, trebuie să accepte realitatea înconjurătoare așa cum e ea și încerce să se obișnuiască. Însă pentru străini nu a fost ușor. Când a venit pe baltă pentru prima dată Tim Paisley, a început cu reclamațiile din prima zi. Se plângea că duduie tractoarele pe dealuri sau că latră câinii. Era terbil moșu.
După patru zile a început să prindă crapi mari, iar tractoarele și câinii nu au mai fost de nesuportat. Ba, mai mult, începuseră să-i placă. După ce a prins peștele de 34 de kilograme a declarat că iubește tractoarele și căinii de la Sărulești. Cănd a strâns și a plecat Tim Paisley mi-a spus că vine din Anglia și pe jos până la Sărulești!”Dumitru Alexandru s-a născut în 1950 în comuna Săndulița, acolo unde trăiește și acum. De 13 ani este angajatul lui Robert Răduță, adminstratorul lacului Sărulești. Paznic de baltă.
Andrei Vlădeanu