La doar 22 ani, Andrei Iliescu se poate lauda cu o serie de capturi pe care multi le-ar invidia. Recordul sau este un crap de 27,6 kilograme prins in urma cu 2 ani, insa mai are in palmares alti 6 pesti over20. Este mereu in cautarea crapilor capitali si vizeaza in general baltile care au potential de peste mare, insa nu spune nu nici iesirilor scurte, de-o zi, atunci cand timpul ii permite.
Insa la ultima sa partida, lucrurile nu au mers asa cum isi dorea el. A avut parte de foarte multe trasaturi, insa doar de cativa pesti pe salteaua de receptie.. De ce?
"Mi casa es su casa spune o expresie ce-si are provenienta in Spania si se traduce prin Casa mea este si casa ta. Cu siguranta nu suntem la ora de limbi straine, insa am decis sa incep acest articol prin intermediul acestei zicale, facand o legatura directa cu pescuitul, implicit cu localizarea si prinderea crapului.
Agataturile, structurile si orice alte elemente prezente sub apa in proprotii foarte mari, reprezinta locul unde pestii vin si se hranesc si implicit locul de unde noi, pescarii, ii putem prinde mult mai repede decat in oricare alt loc.
In ultima mea partida efectuata, pe o balta in apropiere de Bucuresti, am avut norocul sa ma asez pe un loc unde aveam o astfel structura la aproximativ 70 de metri in fata, structura care era vizbila lejer cu ochiul liber si care iesea la suprafata cu un metru peste nivelul apei. Este vorba de doi pari de lemn, pe care administratia ii foloseste vara pentru a lega furtunurile de apa cu care oxigeneaza balta.
Intr-o astfel de iesire, de numai 12 ore incerc sa ma leg cat mai rapid de lucruri precum acesta, constientizand ca, mai devreme sau mai tarziu, de acolo am sa ajung sa am cele mai multe trasaturi, insa nu si cei mai multi pesti ajunsi pe salteaua de receptie.
Planul era simplu, pescuiam cu 4 lansete, 2 cu momitoare, iar la celalalte doua foloseam un sistem de plumb pierdut: una cu un plumb de 80 de grame si alta cu un plumb de pasta. Pentru cele 2 bete cu momitoare am folosit un forfat mai lung din cauza faptului ca am ales sa pescuiesc cu celebrul Withy Pool, cu un pop up de 14 mm pentru ca doream ca montura sa nu se incurce de spirele momitorului din cauza agitatiei pestilor, cand de pe acesta ar fi cazut nada.
Amixul cu aroma de porumb a fost
tovarasul meu de nadejde in aceasta partida. Cateva maini de amestec de nadire, 2 maini de micropelete Hot Krill, CSL si apa din lac. Am ales sa folosesc
Amix datorita particularitatii grunjoase pe care o are prin diferitele elemente adaugate de catre producator, proprietate care ajuta mixul sa lucreze instant.
Saculeti solubili au fost nelipsiti la monturile cu plumb, desi pe una dintre ele, mai exact pe plumbul de pasta adaugasem pasta solubila 1016, insa am considerat ca o atractie chiar langa carlig niciodata nu strica, mai ales ca distanta pe carea o aveam pana la acea structura de care vorbeam imi permitea sa folosesc un material PVA.
La carlig am folosit
monturi tip snow man, cu o solubila de carlig marca
VM IMPACT, iar la a doua lanseta dotata cu plumb am folosit de data aceasta o
solubila 1016, ambele tipuri fiind asezonate cu un pop up de 14 mm, roz.
Marea mea greseala pe care mi-o asum este aceea ca am fost total neinspirat sa imi iau tamburii cu un fir principal de 0.28, insa asupra acestui detaliu am sa revin mai tarziu.
Primele trasaturi au sosit cam la o ora dupa ce prima montura a ajuns in apa. Vazand ca am pestele in fata mea, am decis sa nadesc cu cobra 5-6 solubile pe fiecare dintre cele doua lansete cu boilies, in ideea de a tine pe patul de nada pestele pe care il gasisem deja in fata mea.
Primul peste a fost un ciortan, undeva la 3 kg, care a poftit la snow-man-ul alcatuit dintr-o solubila si un pop-up. Dupa prima captura au mai urmat alte cateva trasaturi frumoase, pestii intepati, insa reuseam “performanta” sa ii scap. Nu intelegeam ce se intampla, carligele erau ascutite, pestii nu rupeau nimic, singura mea varianta era ca intepam prea devereme sau cumva fortam drillul.
Dupa 2 scapati si o trasatura destul de ciudata, pe lansetele cu momitor
am dat 4 spomburi cu porumb preparat cu aroma de miere, cu gandul sa trezesc si mai mult interesul crapilor.
Nu a fost o decizie neinspirata avand in vedere ca, la o lanseta cu Whity Pool am avut un run splendind, am reusit sa intep pestele si sa blochez tamburul cu mana, astfel incat sa il trag usor dintre cele doua lemne ce se aflau in apa si in cateva minute reusesc sa pun pe mal primul crap mai "serios" al partidei, un crap de aproape 8 kilograme de toata frumusetea.
Mai tineti minte ca spuneam mai sus ca imi asum greseala de a folosi un fir de 0.28 mm pescuind la o distanta de 70 m? Ei bine, din cauza mea, pentru ca am folosit acel fir nu am mai reusit sa scot niciun peste, deoarece acestia se infigeau fix in acele lemne, iar eu ii scapam. De la primul peste pierdut aveam pe retina tiparita urmatoarea fraza pe care AV o spunea intr-un articol "Adaptati-va firele de pescuit pentru distantele pe care le aveti". Ei bine, eram exemplu perfect de asa NU, campion absolut la scapat pestii.
Ultima trasatura a partidei a venit la lanseta cu snowman format solubila 1016 si pop-up, iar drill-ul imi indica clar ca am la capatul firului un crap mult mai mare fata de ce-am simtit la precedentele intepari.
Reusesc sa trag pestele in prima faza dintre cele doua obstacole, insa acesta se incapataneaza si forteaza foarte mult, astfel incat ii dau fir sperand ca, in cel mai rau caz, daca se va propti iar in agatatura, il voi scoate. Evident , nu s-a intamplat asa, pestele s-a agatat direct acolo, urmand ca eu, prin bunavointa administratiei, sa ma trezesc facand drilul din barca si mergand spre locul cu pricina.
Ajuns langa cele doua structuri, vad pestele, care era undeva intre ape, il vede si insotitorul meu din barca si cand aproape credeam ca am reusit, crapul se smuceste odata tare si rupe firul cu care aveam legat carligul, lasandu-ma cu un gol imens in suflet, mai ales auzindu-l pe cel din barca, care era si administratorul lacului ca, acela era un peste care ultima data cand a fost prins avea undeva la 20 de kilograme, in urma cu 2 ani.
Cu siguranta am sa revin in cautarea pestelui pe care nu am reusit sa il scot pentru ca o alta zicala spune ca "pestii pe care ii pierdem sunt mereu cei mai mari" iar eu vreau sa prind crapi din ce in ce mai mari. Iar data viitoare voi alege firele potrivite...."
Andrei Iliescu