In urma cu un an am avut prima intalnire cu aceasta balastiera Zajarki din Croatia, unde am avut parte de ''partida vietii'' cu foarte multi pesti over 20. Anul acesta, a fost foarte diferit fata de ce s-a intamplat in 2017.
Am programat din timp iesirea si am ales sa merg tot cam in aceeasi perioada, intr-o luna foarte calduroasa precum iulie, deoarece speram ca impatitimii capturilor capitale sa nu fie in numar asa mare pe lac si sa prind un stand bun. Majoritatea pescarilor care cauta marea captura frecventeaza lacurile de acest gen mai mult primavara si toamna, iar pe aceasta balastiera nu se fac rezervari, deci se aplica regula: primul venit, primul servit.
Odata ajunsi la destinatie ne-am plimbat putin sa vedem 2-3 locuri si sa alegem standul unde urma sa petrecem urmatoarele 120 de ore de pescuit. Primul vizitat a fost Acvariul, un loc unde pestii mici sunt in numar foarte mare, de aici si numele standului. Frecventa avea sa fie una foarte mare aici, dar eu venisem sa imi dobor recordul personal de 25+ si nu voiam sa aud de peste mult si mic, voiam doar un crap de peste 25 de kg, asa ca acest loc a iesit repede din discutie. Locurile favorite ale lacului, dupa cum ma asteptam, erau ocupate si urmau sa fie libere doar dupa 7-10 zile. Capturile au fost foarte slabe in ultima luna, pestele nu se hranea, au fost pescari cu partide si de 6-7 zile cu doar 1-2 capturi sub 10 kg.
Eram foarte deziluzionat de ceea ce auzeam si voiam sa aman partida, dar nerabdator din fire, am zis ca vreau sa imi incerc norocul.
Intr-un final ne-am ales locul, dar toti ne-au spus sa nu ne asteptam la ceva wow, deoarece era unul slab. Un prieten care frecventeaza des aceasta balastiera mi-a spus ca locul respectiv este unul dintre cele mai slabe, ca puteam sa aleg orice altceva, dar doar acolo sa nu ma duc. Trecuseara 2 nopti si inca nu era tarziu sa aleg Acvariul, dar cu toate sculele montate, cort si asa mai departe, am ales sa raman acolo, desi cel mai mare peste pe care il prinsesem cantarise 20.60 kg, plus cativa mai mici.
Nu stiam ce sa fac, sa ma mut, sa nu ma mut...
Am fost pe lac sa ma mai interesez, m-am intalnit cu alti pescari pe care i-am vazut si anul trecut si m-au sfatuit sa raman pe locul unde eram, mi-au spus ca locul da si pesti mari, dar rar. Zis si facut, am ramas acolo. Pe acest loc, in zona aceasta, pestii se prindeau doar noaptea, ziua faceam plaja, pestele isi facea simtita aparitia de la lasarea serii pana pe la 3-4 dimineata. Aveam doar cateva ore in fiecare seara in care puteam prinde, deoarece crapul are un traseu, pe care si-l respecta. In acelasi timp, din contra, pe standurile din zona insulei, pestele trage ziua, iar noaptea poti dormi linistit, iar pe zona intinsa, trage noaptea.
Acum pentru mine nu a mai functionat tactica Spodding, spodding, spodding! No spod, no fish!
Ma apucam de nadit doar la lasarea serii.
Eram in contradictoriu si cu ceea ce faceam in concursuri: nu trage pestele, nu nadesti, mergi pe interceptie, iar aici toti nadeau toata ziua cu spomburile, indiferent ca tragea sau nu.
Se lasa seara, reimprospatez lansetele si astept. Stiam ca in jur de ora 22:00, urma sa am prima trasatura, asa era pana in acel moment, dar aceasta nu a venit si m-am bagat la somn.
In jurul orei 3 dimineata, senzorul ma trezeste si ies repede din cort. Doar un bip, ajung langa lanseta si astept...
Inca un bip. Nu stiam ce sa fac: sa intep, sa nu intep. Aleg sa mai astept putin, ma luase tremuratul. De obicei, cand sunt la pescuit, senzorul nu apuca sa sune sau swingerul sa se ridice si eu deja intep: bambinar, stau cu ochii pe ele, nu astept niciodata sa plece pe run. Dar aici era diferit, fiecare peste conta, putea sa fie captura pe care mi-o doream. Intr-un final, un run violent incepe si intep.
Am avut parte de un drill care a durat aproape de o ora, iar pestele nu a vrut sa renunte, s-a plimbat prin toate pietrele si insulitele ramase de la escavarea balastierei, firul se freca si la un moment dat s-a blocat, la fel ca si la inca alte 6 trasaturi care nu s-au finalizat in zilele precedente, cand s-a rupt forfacul, s-a rupt linia principala si s-a eliberat pestele pentru ca a stat prea mult timp agatat, etc.
Nu stiam ce sa fac: sa rup linia, sa il mai las. Aleg a doua varianta si intr-un final se elibereaza din agatatura. Strig apoi la prietena mea sa iasa din cort si sa ma ajute sa-l scot, buimaca cum era, a iesit, a luat minciogul si a venit sa ma ajute. Am capturat un crap comun superb, care a cantarit 27.34 kg si care este noul meu record.
Eram foarte fericit ca mi-am doborat recordul si ca mai aveam inca 2 seri la dispozitie sa mai prind si alti pesti.
In noaptea urmatoare am mai reusit sa capturez o salonta golasa, ce a cantarit 19.15 kg si alti crapi mai mici, pe care nu i-am mai cantarit.
Singura combinatie care a functionat a fost un snow-man cu boilies de 14-16 mm si pop-up. Pe acest lac firele mai subtiri de 0.28 mm sunt interzise si am ales sa pescuiesc cu un fir de la Katran de 0.286 mm, un fir nou pentru mine:
Katran Synapse Carp. Fiind fanul monofilamentelor negre, maro, trasparente, l-am ales pe acesta si datorita pretului foarte bun.
Vreau sa ii multumesc lui
Vladut Mateianu pentru nada si momeala pusa la dispozitie, care ca si data trecuta si-a facut treaba foarte bine:
IMPACT VM de la Senzor mi-a demonstrat inca o data ca este o nada de inalta calitate.
Voi reveni pe aceasta balastiera cu ganduri si mai mari si speer ca si data viitoare sa plec acasa cu un nou record. Va doresc fire intinse si capturi cat mai multe si mai mari!
Cristi Jugaru