Progresul reprezinta dezvoltarea fireasca a lucrurilor spre atingerea unor teluri sau a unor rezultate stabilite inainte. Curba progresului e o panta ascendenta, principalul scop fiind evolutia lucrurilor la care se face referinta. Luat ca unic subiect, pescuitul la crap cunoste de cativa ani un progres formidabil. Tot ce tine de acest stil de pescuit, si aici ma refer atat la tehnici, cat si la echipament si nada, a cunoscut in anii ce au trecut si cunoste in continuare o continua dezvoltare. Singura problema pe care o stim cu totii tine de fondul piscicol.
Pe cat de mult au evoluat pescarii pe atat de mult au involuat pestii. Nu ma refer la involutia pestilor ca specie, ci ma refer la regresul facut de marimea si numarul lor, in continua scadere la nivel national.
Deasemenea, as prefera sa diferentiez situatiile existente pe lacurile private fata de dezastrul creat in mediul natural, unde, in special, braconajul a contribuit decisiv la tot acest regres. Zilele astea am stat si am urmarit discutii in principal legate de echipament, dat fiind si faptul ca iarna, majoritatea isi fac upgrade la scule. Ei bine, fata de anii din urma se discuta destul de mult de echipament mediu si foarte bun. Nu prea mai sunt discutii legate de echipament ieftin. Nu mai stie lumea sa prinda peste cu scule de 200 lei, ori nu mai se vrea, ori nu mai se poate! Ai scule slabe, nu prinzi peste, asta pare sa fie moto-ul zilei pe malul baltilor.
Mai toata lumea vrea scule cu care sa arunce departe, scule cat mai usoare, ce intrunesc cele mai noi inovatii in domeniu. Tot echipamentul acesta nu e deloc ieftin. E impresionant faptul ca in ciuda cresterii valorii financiare a angrenajului de pescuit la crap, numarul de pasionati ai acestui stil de pescuit a crescut in mod constant in ultimii ani. Pe langa echipament mai sunt, deasemenea, si alte costuri legate de transport, ori legate de nada, asa ca per ansamblu, pescuitul la crap a devenit, cred eu, cel mai costisitor stil de pescuit.
E drept, e diferenta intre cei ce pescuiesc la crap in regim de concurs si cei care pescuiesc de placere, in sensul in care la concursuri se foloseste mai multa nada, ceva mai multe lansete de rezerva, echipament ultra performant, etc., dar in principiu, cei mai pasionati dintre pescarii de crap au cam aceleasi cheltuieli.
Acum revenind la fondul piscicol, e pacat ca nu a urmarit acelasi trend de dezvoltare ca si pasiunea, tehnicile, nada si echipamentul pescarilor. Apele salbatice sunt secate de-a dreptul cand vine vorba de crap mult si mare cum era pe vremuri, iar lacurile private, in majoritatea cazurilor, fac profit cu pestele de talie mica, pe care pescarul de rand il ia acasa.
Sunt foarte putine lacuri care isi mentin si isi imbunatatesc fondul de crap existent. In general e vorba de pistele de concurs la crap plus cateva balti private unde se pescuieste exclusiv la crap mare. In mod normal, urmarind linia progresiva descrisa de dezvoltatrea logisticii la pescuitul crapului, populatia piscicola de la noi ar fi trebuit sa aiba aceeasi evolutie. Daca prin 2000 aveam recordul la crap in Europa cu exemplarele de +35 kg de la Sarulesti, dupa atatia ani e de necrezut ca abia reusim cateva capturi +25 in toata tara, pe parcursul unui intreg sezon.
Nu prea e de inteles diferenta asta intre progresul pescarilor si regresul pestilor. Ar fi fost fireasca evolutia lor impreuna, ma rog, mai putin pe zona salbatica unde asa cum am mentionat mai sus, braconajul intensiv a facut ca in apele naturale populatia piscicola sa se diminueze drastic pe fondul indiferentei autoritatilor statului si a faptului ca romanul de rand e mare consumator de peste furat si vandut ieftin. Apropo de furat, nu va ganditi ca amenajarile private nu au probleme de genul asta. Cu toate ca beneficiaza de paza si sisteme noi de supraveghere, au fost, sunt si vor mai fi cazuri de furturi de pesti din incintele private, indeosebi exemplarele mai mari, care au cautare pe piata neagra.
Aici e o intreaga discutie legata de moralitatea si nevoia achizitionarii de exemplare mari de crap a caror provenienta e incerta sau face obiectul unui act ilegal. Cel mai probabil daca nu ar exista cererea atat de mare pentru exemplarele deosebite de crap, nici oferta nu ar mai fi la fel, implicit nici nu s-ar mai justifica riscurile pe care le implica afacerile de genul asta. Dupa cum spuneam, cererea asta de pesti mari a insotit trendul crescator al pescuitului la crap insa per ansamblu, aceeasi evolutie a dezvoltarii tehnicilor si echipamentelor de prins crap a dus la problemele cu care ne confruntam in prezent: foarte multi pescari de crap, foarte multi bani investiti in domeniu versus foarte putine balti bune, foarte putini crapi capitali. Nu putem sa neglijam evolutia acestui domeniu in tarile din vecinatatea Roamaniei si a celor din vestul Europei, unde ajung si pescari de la noi si care marturisesc ca nu exista nivel de comparatie, cel putin cand vorbim de conditiile oferite si rezultatele din partidele de placere efectuate acolo.
Cand lacurile celor din Vest au o sumedenie de crapi de peste 40 kg, nu prea mai are rost sa facem comparatii. Cu toate astea se vede cu ochiul liber ca pescarii de la noi iubesc din ce in ce mai mult pescuitul la crap, invata mai mult, investesc mai mult, petrec mai mult timp pe lacuri si dezvolta usor usor tot lantul de activitati conexe. In mod firesc se dezvolta si se diversifica oferta de nada si echipament existenta in magazinele de profil. Probabil si mass-media ar avea de castigat daca s-ar arata mai interesata de acest subiect, mai ales ca la capitolul pescuit de competitie, nu stam rau deloc, o buna parte din pescarii de crap fiind mari amatori de intreceri sportive de acest gen.
Exemplul cel mai concret si mai recent e chiar Campionatul national al AGVPS unde, in anul in curs, se anunta o participare record, cu 34 de loturi inscrise la start. Si in acest caz progresul evident reprezentat de deschiderea catre intreaga masa de pescari, prin posibilitatea de participare cu o taxa rezonabila, are ca efect secundar diluarea valorilor. Ma refer la faptul ca stiindu-se cat conteaza norocul in pescuit, plus alte influente legate de stand sau de vreme, intr-o intrecere cu atat de multe cluburi angrenate in o singura mansa eliminatorie, valorii ii va fi foarte greu sa se desprinda. Pescuitul nu e nici sah, nici fotbal si nici cursa de masini, e un hobby imprevizibil si la mana hazardului de cele mai multe ori. Poate ca era mai indicat un campionat cu mai multe manse, ca o sita care sa cearna in final cea mai buna echipa, cel mai bun lot. Ma rog, nu stim exact cum va fi, cert e ca s-a animat tare competitia asta si daca stam sa socotim cheltuielile aferente fiecarul lot, cu tot ce cuprind ele - transport, cazare, masa, antrenament, nada, echipament, consumabile, etc., observam ca sunt niste sume deloc de neglijat.
Probabil ca daca taxa de inscriere era si mai mica decat a fost anul asta, mai toate AJVPS-urile din tara se inscriau si o lista cu peste 50 de loturi nu ar fi fost deloc o surpriza. Problema e ca in niciun sport din lume, un nou venit in cadrul unei competitii de anvergura, la nivel national sau international, nu joaca direct cu campionii en-titre. Ca sunt divizii, ca sunt manse de calificari, ca sunt etape eliminatorii, mereu exista o succesiune logica si o ierarhizare a valorilor. Cum ar fi ca in Champions League, Real si Barca sa joace tururi preliminare si intre ele daca se poate?! Sa nu confundam CN-ul cu un concurs privat, nu e suficient sa platesti aceeasi taxa cu ceilalti ca sa ai impresia ca celor mai titrati pescari le poti calca palmaresul in picioare. In cadrul unui campionat national se urmareste desemnarea celei mai bune echipe dintre toate, nu a celei mai potente financiar sau a celei mai norocoase din fire.
La nivelul organizatoric existent acum in competitiile de crap, cand vine vorba de o intrecere la nivel national, inca nu exista niste reguli bine definite si clare ca in orice sport, tocmai pentru ca multi nu asimileaza pescuitul la crap cu un sport, ci doar cu un hobby, si unul care a devenit pe cat de fascinant pe atat de scump, al naibii de scump!
Ca o concluzie de final mi-as dori sa vad ca trendul asta crescator pe care s-au inscris din ce in ce mai multi pasionati de pescuit are urmari si in ceea ce privesc fondul piscicol si conditiile de practicare a pescuitului la crap, atat in mediul privat cat mai ales in cel natural. Nu stiu ce mare realizare ar fi sa constati ca dupa ce bagi mii, zeci de mii de euro in echipament si nada, constati ca prinzi aceleasi capturi care se prindeau in urma cu 20 de ani cu scule valorand sub 1% din sumele investite in prezent!
Cu siguranta crapul prins cu un bot de mamaliga si o undita din bucati de trestie e una din cele mai faine amintiri ale unui pescar, insa e la fel de sigur ca in ziua de azi nimeni nu mai are dispozitia sa incerce un lucru atat de rudimentar si contraproductiv. A devenit ceva comun sa pescuiesti cu bete din carbon, pe un rod pod cu avertizori, cu nada de calitate , asteptand marea captura. Cred ca asta ar trebui sa ne dea de gandit..
Tuturor, fir intins in noul sezon!
George Iorga
gor965