Dupa testele facute in parc, unde babele, la prima vedere, m-ar fi trimis catre un spital, de unde nu prea poti sa iesi singur fara aprobare, a venit momentul adevarului. Intalnirea cu marele fluviu, batrana doamna. Armat pana in dinti cu bete, fire, nada si 3 tone de incredere in frumoasa dimineata de vara am plecat insotit de catre, al meu drag prieten si al naibii de bun pescar, Flori, catre Mecca mrenelor si a platicilor uriase. Cel putin asta e targetul meu, mreana si platica peste kilogram, pestii ce ataca ai nostri vioi viermusi. Intre aceste doua specii sunt doar fragmente, flash-uri ce umplu un tablou perfect schitat pe malul unui fluviu ce alimenteaza imaginatia tuturor pescarilor din a noastra tara si nu numai.
Ajunsi la locul faptei, mergem in inspectie. Conteaza si cele mai insignificante detalii: lemne pe apa, pietricele divers colorate in anumite portiuni ale malului, bolovani uriasi ce sunt camuflajul perfect al oportunistilor salai, mici clipociri ale suprafetei apei unde, vesnic fara stare, obletii, isi tradeaza prezenta. Bineinteles stam de vorba si cu pescarii deja prezenti pe apa, afland ca nu prea sunt hotarati sa muste ai nostri parteneri de joc. Dupa ceva plimbare nehotarata pe malul Dunarii, aleg un loc lejer de pescuit, o plaja… imi spuse mie printre valuri, duhul baltii, ca pe acolo ar trebui sa sada speciile de pesti vizate in acest moment al anului.
Florin alege un loc cu pietre multe mari, plus ceva agataturi ce paveaza malul nisipos.
Pregatesc nada,
Easy Cheesy de la Browning, amestec ce l-am folosit si la testele din parc. Instalez scaunul si pregatesc betele.
Aleg un cosulet de 100g si arunc undeva pe la 40 m de mal. Cosul, manat de furia curentului, vine usor, usor la 25 m de mal, undeva in al doilea prag din acea zona. Mai arunc aceelasi cosulet de cateva ori in diferite unghiuri si incarcat ori ba cu nada si observ ca se opreste in acelasi loc. Fericit ca am gasit locul ce-l voi pescui pentru restul zilei, pun repede doi viermi in carlig si lansez. Ajuns firul in clips, lanseta amortizeaza perfect socul celor 100 si ceva de grame ale cosuletului incarcat cu nada, viermusi si boabe de porumb.
Pescuiesc intotdeauna cu o lanseta mai fina, mai delicata, pentru toti pestii prezenti in fata mea si o lanseta ceva mai puternica, dupa pestii bonus, ce pot aparea pe vadul meu, folosind ca momeala porumb sau porumb cu vierme (cea de-a doua lanseta este plasata pe "dara" cosuletului "principal"). De aceasta data, Garbolino
Synergy 3.9m, 50-150g, a fost lanseta principala, "delicata".
Ma asteptam la o prima ora mai dificila in care pestii sa-si faca greu simtita prezenta pe vad, insa aceasta teorema a cazut repede in fata unor babusti ce jucau in apele Dunarii pe post de pirania. Trasatura dupa trasatura, imi delectez acest inceput de partida cu babusti frumoase ce imi dau destula adrenalina prin intermediului noului meu "experiment" de la Garbolino. Odata cu instalarea "lansetei calatoare", dedicata poate pestilor mai precauti si mai mari ce nu "urca" pe nada, in cazul de fata
Argon 3.9m, 50-150g, de la Browning, lanseta ce o folosesc cu o boaba de porumb si un vierme la carlig, prind si prima vaduvita. A lovit puternic aruncandu-mi in aer pulsul. Dupa nici doua ore de pescuit, chiar daca pestii mari inca nu si-au dat cu parerea de momelile mele, ma declar multumit. Am prins babusca, vaduvita, batca, platicuta, guvid, porcusor si ziua inca nu incepuse.
Termin de facut al doilea kilogram de nada si la un moment dat vad ca nu mai am trasaturi. Folosesc fluorocarbon de 0.13mm de la Asso, Premium Cuori si ma vad obligat sa schimb cu 0.11mm. Imediat dupa schimbare am trasatura si batul ramane intepenit, cu frana mulinetei mergand in ritm de rugaciune: nu rupe te rog, era in gandul meu propozitia ce-mi bantuia creierii, stiind ca pe acest fir e destul de greu sa scoti pesti nastrusnici, mai ales daca ai ultimul prag batut in scoica, lucru ce se pare ca am omis sa vi-l spun. Adrenalina si inima-ndoita au fost inlocuite de bucurie si extaz dupa ce prima mea mreana de anul acesta, sarita de kg, a poposit in mincioc. Am dat un chiot de bucurie, am schimbat forfacul cu unul de 0.13mm si in 10 min am avut o noua prezentare de peste frumos, de aceasta data pestele comportandu-se putin ciudat. Dupa ce am intepat, am simtit ca se ridica putin in masa apei si se indeparteaza de mine…la grosimea asta de forfac am avut noroc de bat si frana mulinetei. Dupa ceva tremur in suflet si brat,am reusit sa scot la minciog o frumoasa platica de 2.3kg. Imi venea sa tip de bucurie, dar speram ca mai sunt ceva carjance dispuse sa verifice daca viermusii si-au schimbat gustul.
La nici cinci minute dupa ce lansez din nou, mai intep inca un peste frumos, cu acelasi comportament ca al precedentului si datorita emotiilor il scap. Nervos, fac al treilea kilogram de nada si lansez cu mare entuziasm. O pauza si ceva platicute dupa, ma aduc in lumea reala. Dupa ce imi revin, am doua rupturi de zile mari pe 0.16mm, lucru ce ma intristeaza putin. Realizez ca este din cauza scoicilor ce pazesc ultimul prag si trec peste acest momentprintre platicute, batci, guvizi si porcusori schimb din nou forfacul cu 0.13mm. La primul lanseu, al meu
Synergy de la Garbolino incepe sa dea semne de peste frumoscu multa emotie, in suflet, recunosc, aduc a doua mrenuta sarita de kilogram la mincioc.
Sunt fericit si ma declar multumit de echipamentul testat in parc in vazul lumii. Am invatat si partea urata a pescuitului pe Dunare: tantari cu nemiluita si 4 kg de nada necesara unei zile de pescuit, dar satisfactia unui pescuit in liniste cu acel zgomot specific al apei curgatoare, posibilitatea intalnirii in orice moment cu "captura vietii" si nodul din gat la fiecare trasatura ma fac sa revin, sa experimentez, sa fiu in permanenta cautare a unui adevar care nu pare deloc absolut.
Partenerul meu de nadejde, pe post de mulineta, asa cum am crezut, Dam Quick 7, marimea 4000, si-a facut datoria si mi-a confirmat ca in viitor ma voi putea baza pe calitatile sale.
La ceva zile, nu foarte indepartate, insotit de acelasi echipament, poposesc din nou pe malul Dunarii.
Easy Cheesy imi confirma ca stie sa aduca peste frumos pe vad, iar Garbolino Synergy ca se descurca si cu morunasi mofturosi, chiar daca eu am fortat nota, incarcand-o la limita maxima cu 150g cosulet plus nada. Browning
Argon isi face datoria de lanseta calatoare aducandu-mi primul ciortan de Dunare la feeder, chiar daca ochii lui erau cam aproape de coada. Cand gasesti echipamentul potrivit pentru situatie, parca toate se leaga: pestii vin dupa nada, betele se comporta superb in drill, iar firele delicate rezista monstrilor din adancurile fluviului preferat si iubit de mai toata pescarimea tarii.
In timp ce va scriu aceste cuvinte, ma gandesc daca sa iau 4 sau 5 kilograme de Easy Cheesy cu mine maine. Unde? Din nou pe malul Dunarii. De ce? pentru ca e al naibii de provocator si vreau sa-mi incordez al meu Synergy de la Garbolino intr-o mreana record si Argonul intr-un crap suparat ce-si va aduce aminte ca si porumbul dulce e de mancare, pentru ca DAM-ul face fata si adora asemenea situatii limita. Despre ce prind maine, va scriu data viitoare. Pana atunci vreme buna si fir intins!
Stefan Stoica Pescar Hoinar