Un om deștept spunea că viața nu este altceva decât raportul dintre așteptările pe care le avem de la alții și așteptările pe care ei le au de la noi. Un ciclu nesfârșit de dorințe împlinite în bucurii sau soldate în dezamăgiri. Aș spune că subiectul este mai amplu pentru că, nu e așa, așteptări poți să ai și de la vreme, de la o baltă de pescuit și, implicit, de la niște pești 😊.
Anul trecut, fix în aceeași perioadă, am avut o super partidă la Periș, pe un stand din zona cu apă mică. Am relatat acea partidă aici și, în baza rezultatelor pe care le-am avut, am rezervat același stand în aceeași perioadă pentru anul în curs. Cu aceleași așteptări, desigur!
Însă, la începutul lunii martie, am văzut că prognoza meteo nu era tocmai cea pe care mi-o doream și am aflat că administrația a populat lacul cu o cantitate rezonabilă de ciortani între 1 și 2 kg. M-am gândit să mut rezervarea, însă startul vremii bune din București m-a făcut să sper până în ultima secundă că prognoza se va schimba și la Periș.
Ziua 1 – Inspecția
După tradiționalul drum până la sponsorul acestei casete, am ajuns la baltă pe o vreme mohorâtă în jurul orei 15.00 și am început instalarea. Voiam să văd dacă am pește în față și să mă conving dacă ciortanii vor deveni o probemă sau exagerează lumea pe internet, așa că am pornit la drum cu un amestec de particule și la cârlig cu flotante – două single pop-up cu Fumigenă de 8mm și două ronnie rig cu pop-up de 14mm, ambele cu aroma mea preferată, de krill.
La 6 seara aveam deja doi ciortani care nici măcar nu aveau forță să ridice plumbul inline Grippa de 130 grame când, ce să vezi, swingerul lansetei 2 s-a lipit efectiv de blank, așa cum mi s-a lipit și mie inima de gât când am văzut așa minunăție de run. M-a muncit peștele în cauză mai bine de 20 de minute, cu câteva plecări violente înspre zona de siguranță. Din experiența mea pe acest lac, pariez că a fost o salontă sărită de 15 kg. Spun “a fost” pentru că l-am scăpat în 50 de metri.
Cu sentimente contradictorii, lansetele pe ronnie au fost mutate pe bile, iar cele cu pop-up de 8mm pe ronnie, în ideea să mai survolez zona până la lăsarea întunericului. După încâ câțiva ciortani, m-am mutat exclusiv pe bile tari și monturi de selecție pentru că nu voiam să muncesc toată noaptea la ciortani. Trăsăturile au dispărut, iar faptul că stâlpul care iluminează malul opus nu funcționa, m-a incomodat teribil la plantat.
Mi-am petrecut seara alături de niște roackeri caterincă de pe standurile 23 și 24 care pescuiau lansat și adunaseră toți ciortanii în această parte a bălții. Văzând că cel mai mare pește nu a depășit 5 kilograme, m-am băgat la somn cam posomorât.
Ziua 2 – Depresii & prozac
Dacă ziua trecută a fost una ok dpdv meteorologic, a doua zi a fost cea mai câinoasă mai ales seara, când un vânt puternic și rece, acompaniat de o ploaie enervantă m-au ținut alături de amicul meu în mașină. Ca abordare, am mai “deselectat” monturile din două motive: voiam să îi ofer activitate amicului care nu e pescar și pe ideea de echilibru, în spreanța că după mai mulți ciortani o intra și unul mai îmbrăcat.
Concret, pe partea de nadă am mers pe pelete Sorin Rudeanu, acompaniate de bile tari și solubile întregi și sparte, iar la cârlig pe un singur boilies Planet1016 de 20 mm. Tare, desigur. Dacă în timpul zilei m-am distrat să îl văd pe amicul meu în regim de ciortan viteză, seara a fost dominată de o ploaie și un vânt puternic.
Și cum ploua în draci, iar noi ascultam muzică în mașină, stația îmi semnalează un drop sacadat. Era primul semn de activitate după ore bune, așa că am făcut un drill în ploaie cu un minunat bidon de ultei de motor. La vreo două ore, din nou un drop anemic. Ies din mașină, înțep, mulinez, simt rezistență în vârful lansetei și zic hai că poate poate. De fapt îmi bătusem PB-ul la ceolofan 😊
Nu erau primele gunoaie pe care le recuperez din apă, dar să fac asta pe furtună parcă era prea mult. Ploaia s-a oprit pe la 11 și ceva, colegul s-a apucat de grătar, iar eu de reîmprospătat lansetele 😊, mizând pe aceeași strategie. Nu din încăpățânare, mai mult din lehamite.
Al doilea run al partidei a venit la 1 noaptea, iar eu stăteam ca tembelul și mă uitam la lansetă, parcă nevenindu-mi să cred. Mi-am dat două palme imaginare, am înțepat și, după un drill destul de solicitant, mi-am conformat ceea ce bănuiam – că voi pune în saltea o salontă de talie medie. Adică doamna din imagine, în valoare de vreo 13,5 kg. Amicul meu, un optimist incurabil, a ținut să îmi aducă aminte că, și anul trecut, spectacolul peștilor mari a început noaptea, după ce instalasem o cantitate apreciabilă de alcool în instalație. Așa că ne-am apucat să ne facem niște pahare mai de campioni, așa, iar în timpul ăsta aud de la același senzor un beepăit sacadat, de data asta un drop.
Înțep, încep drillul și, spre dezamăgirea mea, văd că vine destul de ușor. Când mă pregăteam să îi pasez lanseta amicului, fiind convins că este un nou ciortan, ființa de la capătul firului mi-a dat o plecare atât de violentă încât am închis ochii, am încleștat maxilarul și am început sa manevrez frâna mulinetei de zici că eram DJ. Din acel moment (cred că peștele era în vreo 150 de metri), a urmat un drill de poveste care m-a ținut în corzi până am văzut peștele în minciog. Iar în minciog am adus o superbă salontă de aproape 19 kilograme.
Gândindu-mă că nu are rost să schimb ceva ce funcționează, am replantat lanseta folosind aceeași abordare și am așteptat.
Ziua 3
Și am așteptat degeaba, căci senzorii au șomat toată noaptea, de zici că erau asistați sociali. Cu toții avem momente de inspirație la pescuit, poate că de asta ne și place atât de mult sportul ăsta. Ziua a treia a fost cu mult soare și cu o prezență ridicată a peștilor în stânga mea, în 50 de metri de mal. Sătul să aduc gunoaie de la 200 de metri, am plantat lanseta 1 în stânga, paralel cu malul meu, unde peștii își trădaseră prezența, iar pe lanseta doi am pus un momitor de mai mare frumusețea, îmbelșugat cu noul groundbait Amix Plus și cu aceleași pelete SR, pe care l-am aruncat în direcția salciei undeva la 80 de metri. La cârlig am ales un pop-up de krill de 6mm montat pe un cârlig de 8, iar tot ansamblul a fost stropit bine cu aroma spray Planet1016.
După 5 ciortani în mai puțin de două ore, amicul deja se îndrăgostise de pescuitul la momitor, dar mai bucuros am fost eu să văd, pentru a nu știu câta oară, că sunt capabil să iau decizii inspirate. Spun asta pentru că lanseta plantată în stânga a produs probabil cel mai inestetic pește pe care l-am prins, o salontă de 10 kilograme, vorba aia, mică și a dracu. Chiar, dacă stau să mă gândesc, salontele mi-au cam salvat partida, să le dea Bunuțul sănătate și viață lungă!
Și am mai fost inspirat pentru că lanseta cu momitor era cât pe ce să zboare de pe rodpod, cu exagerările de rigoare, încât credeam că de cârlig s-a agățat vreun pește răpitor, nu un crap. Drillul a fost senzațional și parcă a durat o eternitate. Când l-am adus aproape de mal și i-am văzut talia, eram aproape sigur că am dat de un decar nărăvaș, cum am mai pățit la Periș. Când l-am văzut în minciog, mai să paralizez. O superbitate de crap comun ce a cântărit puțin peste 15 kg, un pește de o frumusețe aparte, așa cum puteți observa în poza de mai jos.
Am vrut să îmi scot din cap un eventual regret că nu am mers exclusiv pe boilies, așa că de pe la 6 seara și până la ora culcării am insistat cu bile tari și solubile, reducând cantitatea celor din urmă pe măsură ce mă apropiam de ora de culcare.
Ziua 4
Bilele m-au scăpat de asaltul ciortanilor și mi-au oferit un somn de calitate, iar dimineața ultimei zile a început cum nu se putea mai frumos, cu o bătaie de care pe care cu un crap de 13 kg extrem de nărăvaș dar care, săracul, avea gura ciuruită și chiar cangrenată. În restul zilei m-am bucurat de
Partida aceasta m-a trecut printr-un carusel de emoții și poate că de aceea va căpăta un loc aparte în inima mea. Nu am reușit să reeditez partida fabuloasă de anul trecut, însă cu multă muncă și la fel de multă inspirație am reușit ceva rezultate notabile. Fire întinse tuturor!
