Ultima partida, ultima sansa.

joi, 8 octombrie 2020

Adevărul este că mi-am pus toate speranțele în această partidă de pescuit. Îmi promisesem că va fi ultima și voiam să răzbun toate ghinioanele, greșelile și neîmplinirile din acest sezon. Așa că am lăsat de-o parte orgoliul de aruncător, am împrumutat un navomodel și am rezervat pontonul 4 de pe Moara Vlăsiei 2.

Am ales să nu mai fac pre-documentare și să merg mai relaxat, bazându-mă pe fler în alegerea zonelor pe care le voi pescui. Mi-am legat câteva monturi blowback cu diferite variații la cârlig, m-am aprovizionat cu boilesurile care știu că nu dau greș pe această baltă și m-am apucat de treabă.

rodpod cu 4 lansete, noaptea pe lacul Moara Vlasiei 2

La nici 10 minute după plasarea monturilor în apă, am cedat prima trăsătură colegului de stand care, din neinspirație, i-a permis peștelui să măture toate firele vecinului din dreapta. Din păcate, mustăciosul s-a eliberat. Am zis ok, nu e problema, vom mai avea trăsături.

Ziceam asta la 7 seara, dar se pare că mă înșelasem, se face ora 11 și nimic. Dă-i cu grătar, dă-i cu șpritz, dă-i cu vorbăraie. Câteva minute mai târziu, unul dintre senzori începe să bipăie sacadat. Începe să îmi crească pulsul. Ridic lanseta cu emoție, o culc în direcția opusă standului vecin pentru a nu repeta incidentul de mai devreme și încep să mulinez.

pahar vin noaptea pe balta MV2

Procesul de recuperare merge extrem de anevoios, dar mă gândesc că plumbul e greu, distanța de 200 de metri, lansetele sunt mai moi. Deși firul se întoarce pe tambur, simt că trag spre mal o piesă de mobilier scufundată în apă. În vreo 50 de metri, primesc niște contre atât de violente, încât verific distanța la care mă aflu de extremitatea pontonului, să nu cad în apă cu tot cu băț. Mai dau câteva ture la manivelă și aud senzorul din stânga al vecinului. Vecine, scuză-mă, am comis-o din nou.

Crapul se calmează subit, îmi fac curaj să îi dau aer și încremenesc când îl vad. Mi-a fost clar de când l-am văzut în apă că este noul meu PB. Din acel moment și până când l-am cântărit, am continuat să repet niște cuvinte nu tocmai ortodoxe, care redau entuziasmul și șocul pe care le trăiam.

Încordat la maxim, aștept să îl văd în minciog și mă rog la Dumnezeu să nu se zbată. Dumnezeu ține cu mine și îl văd în saltea. Pe partea de fotografii când depășesc recorduri, Dumnezeu nu mă mai iubește și mă aleg cu poze mai puțin reușite. Așa că poza de mai jos este tot ce s-a putut. În fine, cântarul a arătat 25.6 kg, PB absolut pe care nu știu când o să îl dobor.

Pescarul Horia Anton cu un crap de 25.6kg prins pe MV2, record personal

Horia Anton cu un crap mare prins pe Moara Vlasiei 2

Despărțirea de Ulise, căci așa l-am botezat, a fost dureroasă. Sper să ne revedem la anul cu bine. Despre restul partidei, totul este cancan 😊. Scuze, nu mă pot abține! A doua zi m-am oferit să ajut vecinul aflat în drill și căruia îi plecase o altă lansetă. Scurt pe doi, el a scos un crap de 8 kg, eu unul de 19, a doua vedetă a partidei. Dar cei care mă cunosc știu că am acest obicei, să ''fur'' pești. Vă mai las încă o poză de ''de senzație''.

Pescarul Horia Anton cu un crap mare de 19kg prins pe MV2

Fir intins!

Horia Anton

2 persoane apreciază asta.
Citește și ...
Comentarii
  • joi, 8 octombrie 2020 13:45

    Viorel Mateianu : Felicitari, Horia, pentru capturi! De obicei, nu se intampla asa la ultima partida cand vrei sa razbuni toate greselile si neimplinirile, ci tocmai pe dos. 😊