Cum, unde si cu ce?
Pescuiesc la boilies din 2003. Tot de atunci a început să mă pasioneze şi pescuitul amurilor. Am prins mulţi teni mari, o parte din ei trecuţi bine de 20 kg, iar pe majoritatea i-am prins la boilies. De obicei dau cu 4 lansete, 2 pe boilies și 2 pe porumb. Amurii cei mai mari au preferat aproape de fiecare dată boiliesul. În timpul liber pescuiesc, de obicei, pe mici balastiere sălbatice, ale nimănui, din jurul oraşului Lugoj.
Mă pasionează pescuitul tenului mare. Majoritatea pescarilor, atunci când vizează amurul, aleg ca nadă şi momeala porumbul. Porumbul este o nadă care place amurului, dar părerea mea personală este că boiliesul se afla deasupra acestuia, chiar şi în pescuitul tenului. La boilies am obţinut cele mai bune rezultate, dar am pierdut zile sau chiar săptămâni ca să educ tenul, pe astfel de bălţi pline de hrană naturală. Am constatat însă, că odată ce a început să mănânce boilies, amurul devine dependent, iar pescarii care-l căută concomitent doar la porumb nu mai văd nicio trăsătură.
PONT
Când merg la pescuit cu intenţia de a prinde amur, mă interesează în primul rândsă găsesc zonele cu substrat tare. Diguri, platouri de piatră, sau lut tare. Balizez aceste zone în spatele lor, dacă am zone cu apă mică, înfig un băţ de trestie, iar dacă apa este adâncă folosesc o baliză legată cu un fir vechi şi subţire pe care îl strâng între dinţi de câteva ori. În cazul în care am o trăsătură şi un pește îmi agață firul balizei, acesta trebuie să se poata rupe imediat, pentru a-mi elibera montura şi peştele. Dan Pop Coman
Urma scapă turma
Nada pe care o folosesc este formată din făinuri cerealiere, seminţe, spărtură de porumb, boabe de porumb, boiliesuri sparte şi întregi. Nada o îndulcesc uşor cu zahăr sau sirop de porumb dulce şi o aromatizez cu o aromă de fructe, miere sau anason. Boiliesurile sunt de tip birdfood, uşor dulci şi aromate cu tentă de fructe, miere sau anason. Aroma de anason este aroma care mie mi-a adus cele mai bune rezultate în pescuitul tenului. Dacă stau la pescuit mai multe zile, în prima zi nădesc mai consistent, după care încep să reduc cantitatea, nădind grupat pe fiecare lansetă. În primă instanță folosesc o cantitate mai mare de nadă, compusă mai mult din făinuri cerealiere, care au rolul de a purta aroma prin apă și de a atrage peştele mic. Mărunțișul, în câteva ore, va începe să se hrănească și îmi va curăţa perfect zona de eventuale frunze, bucăţi de plante putrezite sau depuneri de mâl și va lăsa în urmă o zonă curată, aproape lustruită, pe care tenul mai devreme sau mai târziu va veni să se hrănească.
De multe ori când tenii intră şi se hrănesc pe patul de nadă îşi trădează prezenţa prin sărituri sau valuri la suprafaţa apei. Trăsăturile pot fi uneori violente și alteori anemice. Am avut trăsături de amuri care au plecat direct din frână şi am avut prezentări de exemplare mari (peste 20 kg) care s-au agăţat, dar stăteau cuminţi şi-mi dădeau un bip la minut, timp de 5-10 minute, până m-am hotărât să ridic lanseta ca să văd ce e.
Pentru crap mumă, pentru amur ciumă
Folosesc o montură cu plumb semi-fix de 90-120 g, forfac textil de aproximativ 20 cm lungime, cârlige numărul 4 de genul Wide Gape(cu deschidere mare). În pescuitul la ten prefer cârligele cu tijă medie sau scurtă din 2 motive: cu aceste modele am scăpat mai puţini amuri decât am scăpat cu cele Long Shank (tija lunga). În momentul trăsăturii, cârligele cu tija lungă au tendința să se întoarcă şi să înţepe în buza de jos. Un lucru foarte bun, dar nu şi la pescuitul tenului, pentru că buza de jos a acestuia este foarte tare, osoasă şi rar se întâmplă ca un cârlig să o străpungă. De cele mai multe ori, când se agaţă în partea inferioară a gurii, cârligul prinde doar pielea buzei. Acesta este motivul pentru care, în dril, deşi suntem atenţi şi avem frâna mulinetei bine reglată, pierdem totuşi pestele. Ideal ar fi ca înțepătura să se producă în spatele buzei de jos, în lateral (colţul gurii) sau în buza de sus. Părerea mea este că o montură perfectă destinată pescuitului la crap, poate aduce multe rateuri la pescuitul tenului.
Numai pe fund
La cârlig folosesc un boilies scufundător de 20 mm sau 3 boabe de porumb înșirate pe firul de păr. Înainte delansare (sau plantare) atașez fie un săculeţ solubil, fie o spumă solubilă flotantă la cârlig. Cu ajutorul săculeţului pot nădi grupat în jurul cârligului şi a momelii şi – totodată - vârful cârligului este protejat. În timpul coborârii spre substrat cârligul se poate agăţa de o plantă subacvatică.Mulţi pescari spun că tenul muşcă şi nu aspiră (așa cum o face crapul) şi că la pescuitul amurului sunt indicate momelile plutitoare sau critic echilibrate. Eu am prins foarte bine teni (cu puţine rateuri) la monturi ce aveau la cârlig o momeală scufundătoare. Dacă în cazul porumbului mai intercalez între boabe și câte o spumă flotantă, atunci când pescuiesc tenul la boilies folosesc doar bile scufundătoare.
100% adrenalina
Drilul cu un ten mare este minunat. În majoritatea cazurilor în momentul când acesta se înţeapă, se ridică imediat la suprafaţa apei. Frâna mulinetei trebuie bine reglată. Tenul, este un luptător imprevizibil, care oferă driluri de neuitat! Nu caută agăţătură, ci vine de multe ori în linie dreaptă spre pescar, dă impresia că a obosit şi-l poţi lua în mincioc, dar... când simte malul, pleacă„exploziv” spre larg. Atunci amurul poate face surprize neplăcute pescarilor grăbiţi şi neexperimentaţi: fire și lansete rupte, plase de mincioc găurite!
Dan Pop Coman