De cele mai multe ori ne întrebam dacă montura noastră nu e cumva încurcată atunci când a ajuns pe fundul apei sau ne dorim ca lângă momeala de la cârlig să avem si un pic de nadă.
Când pescuim izolat la distante mari, ne dorim ca pe lânga momeala de la cârlig să aterizeze măcar câteva pelete. Rezolvarea acestei probleme poate fi folosirea unei pungi PVA.
Este o metodă nu tocmai simplă, care cere multă migală si îndemanare din partea celui care o foloseste. Însă, de cele mai multe ori dă rezultate pentru că se pot atinge distante mai mari decât în mod normal.
Nada folosită trebuie să aibă obligatoriu granulatie foarte mică. Se ia o punga îngustă, se pune un strat fin de micropelete sau spartură de boilies, se introduce montura cu un pufulete solubil pe cârlig.
Urmează încă un strat de nada si introducerea plumbului în pungă.
Strângem punga, o modelăm până obtinem o formă cât mai aerodinamică, legam strâns cu fir solubil sau bandă, umezim colturile rămase libere si le lipim.
O astfel de montură va zbura considerabil mai departe decât în mod normal, datorită aerodinamicii sporite.
Contributia pufuletului solubil este următoarea: când montura va ajunge pe fundul apei, punga se va dizolva iar pufuletele va întinde montura prin ridicare, iar la final o va ajuta sa se aseze usor pe substrat, topindu-se.
Tot pungă solubila folosesc si dacă fundul apei în care pescuiesc este mâlos.
Umplu o pungă solubilă de mari dimensiuni cu pelete de granulatie mare si boiliesuri, introduc montura în aceasta si leg strâns cu bandă solubilă. ajunge în apa, punga functionează ca o parasută, iar montura si nada se vor aseza cumintnii peste stratul de nămol, imediat după topirea pungii.
Datorită granulatiei mari a continutului în pungă rămâne mult aer iar în momentul în care ansamblul plumb – montură -punga ajunge în apa, punga funcționează ca o parașută, iar montura și nada se vor așeza cuminți peste stratul de nămol, imediat după topirea pungii.
Ciprian Ene