Probabil ca nu mai e niciun secret faptul ca in pescuitul crapului lucrurile nu se pot rezuma la doua etape, mari si late: nadesti si prinzi. Expresii ca: “pe pat”, “in afara patului” sau “peste pat” au devenit deja consacrate. Cat, cum si unde nadim?
Daca veti urmari porumbeii hraniti cu seminte din pietele publice veti observa ca acestia, oricat de multi s-ar aduna, vor ataca gramada de hrana din laterale si nu se vor aseza peste aceasta. Cel putin la inceput, cand mancarea se afla in cantitati consistente. Comportamentul unui banc de crapi este oarecum similar, iar pestii – ca aproape orice animal – trateaza cu prudenta “mesele gratuite”. Dar cu interes.
Cat?
Din capul locului trebuie plecat de la premisa ca atunci cand construim un
pat de nada urmarim sa avem in fata noastra o zona de interes pentru pesti si nicidecum sa hranim toate exemplarele pe care urmeaza sa le prindem. In multe cazuri se intampla sa avem in carlig crapi care nu au gustat nici macar o particula din nada pe care am plasat-o in apa. Pestii mici, chiar si din alte specii, ne ajuta in acest proces. Ei sunt primii care lanseaza in perimetru semnalul de hranire si fac ca exemplarele mai serioase sa se apropie.
Cum?
In faza intiala a partidei de pescuit, dupa ce am facut nadirea grea, este recomandat sa aruncam lansetele cat mai departe de zona nadita. Bine ar fi sa o facem in stanga-dreapta si peste, cat de departe putem. Nu va temeti de distante, pentru ca pestii se misca cu viteza sub apa, iar simturile le permit sa detecteze semnale nu numai la doi-trei metri. Pe masura ce timpul alocat partidei noastre se scurge (fie ca nu mai nadim deloc, fie ca o mai facem regulat in cantitati mici – de intretinere) incercam sa ne “adunam” cu lansetele si sa plasam monturile cat mai aproape de (deja) fostul pat de nada. Si chiar exact pe acesta.
Unde?
Ideal este sa gasim, atat pentru patul de nada cat si pentru monturi, “zone curate”, cu substrat cat mai tare. Acolo unde nu exista namol, sau acesta este prezent intr-un strat subtire, plumbul iese usor imediat dupa ce a ajuns pe fundul apei, iar acest lucru poate fi simtit foarte lesne la mana. Daca zona principala de nadire poate fi una mai namoloasa, deoarece veti observa ca in timp aceasta va deveni mai “curata” cu ajutorul pestilor care o viziteaza, punctele in care plasam izolat monturile, in afara patului de nada, este aproape obligatoriu sa fie bine cautate si gasite. Daca stam cu monturile ingropate in namol in zone nenadite, este foarte greu de crezut ca vom avea vreo trasatura.
Speram ca informatiile din acest articol va vor ajuta, mai cu seama pe cei aflati mai la inceput de drum in carpfishing, sa fiti mai eficienti pe malul apei. Facem precizarea ca am discutat exclusiv despre crapul comun, deoarece in cazul amurului lucrurile stau diferit.
Crapmania.ro