Nada este probabil una din cele mai importante arme din arsenalul nostru si cred ca rezultatul unei partide de pescuit depinde foarte mult de modul in care reusim sa ne folosim de atuurile nadei. Subiectul este unul complex si cu siguranta nu exista o formula generala a succesului. De ce tin eu cont cand ma duc la o partida de pescuit?
Perioada si locatia aleasa sunt foarte importante din punctul meu de vedere, pentru ca in functie de acestea vizez anumite specii. Recunosc ca nu ma duc aproape niciodata pe balta in extremele reci ale sezonului de pescuit, deoarece apreciez intr-o buna masura si gradul meu de confort, dar si sansele mai mari de reusita.
In cele mai toride zile de vara ma concentrez pe capturile mari de ten, de la 15 kg in sus si programez, in general, partide de pescuit plantat de 48 de ore.
O astfel de partida implica cantitati mari de nada si probabil va veti mira cand va voi spune ca folosesc 30-40 de kg de porumb preparat, dar astfel de pesti chiar consuma cantitati impresionante de nada si este bine sa fii pregatit. Distribui intre 400-800 de grame de nada pe fiecare lanseta la o plantare si ajustez aceasta cantitate in functiede frecventa trasaturilor si locul in care plantez montura. De exemplu, daca gasesc o zona mai intinsa cu substrat curat si tare, voi nadi probabil mai mult, iar daca plantez foarte aproape de un plaur sau o zona cu stuf, ma voi baza pe saculetul solubil, care imi asigura asezarea corecta a monturii pe substrat, si pe o cantitate mai mica de nada.
In ceea ce priveste momeala de carlig folosesc 6-7 boabe de porumb artificial si natural pe firul de par, fiind echilibrate astfel incat carligul sa se pozitioneze corect, in capul tijei, pe substrat. Cu aceasta metoda imi asigur si selectia pestilor mari dorind cu orice pret sa evit trasaturi de platica, caras, ciortan.
In general, schimbarea lansetelor o fac la fiecare trasatura chiar daca, in unele cazuri, astept si 6 ore, deoarece plantatul este un stil de pescuit care iti da incredere ca poti astepta fara probleme o perioada mai lunga de timp pentru o trasatura, de peste mare.
Nu folosesc nici pelete, nade solubile sau groundbait-uri in astfel de situatii, deoarece am observat ca atrag pestele mic, insa, cu siguranta, acestea nu ar trebui sa lipseasca dintr-o partida de pescuit scurta.
Bineinteles o partida de pescuit la ten iti poate aduce pe saltea si cativa crapi frumosi.
Lunile cele mai productive pentru mine la pescuitul de crap sunt septembrie si octombrie, inainte sa inceapa racirea accentuata a apei. Prefer partidele mai lungi de pescuit de cel putin 48 de ore in locuri cheie, cu acces la plaur sau alte structuri, care favorizeaza prezenta crapilor. Nadirea este una grupata, folosind aproximativ 1 kg de boilies 1016 tare 20-24 mm la 4 lansete.
La fel ca la pescuitul de ten voi ajusta cantitatea de nada in functie de frecventa trasaturilor, locul gasit sau perioada din zi. De cele mai multe ori cresc cantitatea de nada la apelul de seara, deoarece pana atunci voi fi probabil destul de increzator ca am gasit locurile de interes maxim si crapul, in general se hraneste foarte bine noaptea, pe liniste.
Nu lipsesc niciodata saculetii solubili cu cateva bile tari, datorita avantajelor evidente pe care le ofera: nada langa momeala de carlig si asezarea corecta a monturii pe substrat.
Cum fac selectia capturilor plecand de la nada pana la momeala de carlig?
Nu folosesc boiliesuri solubile, pasta solubila, pelete, groundbait sau seminte pentru ca au un timp de raspuns relativ scurt favorizand trasaturile de peste mic, ceea ce nu este tocmai ideal pentru o partida de pescuit lunga. Nu exclud aceste tipuri de nada si momeli dintr-o strategie de pescuit, dar in cazul de mai sus nu cred ca isi au locul. Imi plac boiliesurile pe baza de fishmeal, eventual picante, care teoretic descurajeaza ciortanii.
Daca modul in care folosesc nada nu ajuta foarte mult la cresterea mediei capturilor, atunci incep sa ajustez treptat, lungimea firului de par, marimea carligelor, marimea momelii, sau folosesc diferite combinatii: snowman, doua boiliesuri pe firul de par. Aici sunt foarte atent, nu ma grabesc, lucrez pas cu pas, urmardind ca mecanica monturii sa functioneze perfect. In general de la 8-10 kg in sus nu cred ca mai poti face ceva, fara sa risti anularea trasaturilor, dar oricum daca ajung la o astfel de medie, ma declar foarte multumit.
Boiliesurile de carlig de tip bottom ar trebui sa excluda capturile de ten, dar avand in vedere voracitatea acestei specii, mi se intampla destul de des sa prind si o astfel de captura la boilies.
Increderea pe care o am in nada pe care o folosesc este un factor foarte important pe care imi bazez deciziile intr-o partida de pescuit, dar sunt constient ca trebuie sa reactionez intotdeauna la schimbarile pe care le observ pentru a-mi mari sansele de reusita.
Costin Somodea
Articol aparut in revista PPT.