Suntem in perioada Sarbatorilor de iarna si nu pot sa nu-mi amintesc cele mai frumoase si dureroase, in acelasi timp, momente ale pescuitului meu din anul ce cu pasi repezi se pregateste sa ne paraseasca.
Cu mare bucurie-n suflet, pescuiesc toate speciile pasnice cu ajutorul feederului.
De la balta la rau, de la babusca la mreana, toti pestii au momentele lor de glorie in care iti ridica tensiunea arteriala, dupa nenumarate rateuri ori rupturi sau dimpotriva, picura ceva lacrimi de bucurie, intr-un colt de obraz, batut de soare, lacrimi imortalizate intr-o superba fotografie, dupa un drill plin de adrenalina si suspans.
Pentru mine primavara incepe cu o partida de pescuit la method feeder pe un lac bine populat asemeni celui din Parcul Tineretului, aflat in centrul capitalei. Un loc cu ciortani superbi, intre 2 si 5kg, plini de zvac si de culoare.
Lacul are o densitate buna de crap si cteno mare, pesti ce i-am vazut ducandu-si veacul pe sub terasele Cafenelei Actorilor, pesti cu care insa nu m-am intalnit inca in drill. Aici, batul meu preferat este Browning Argon de 3.9 metri cu o putere de aruncare de pana in 90 grame, ce ma ajuta sa arunc foarte precis la 80-90 m.
Lanseta este echipata cu a mea, draga, Quick 7 de la DAM, marimea 4000. De ce draga? Pentru ca este foarte usoara si recupereaza 105 cm per tura de manivela, fara a fi o mulineta ''mare'' de crap.
Nada inchisa la culoare, pe baza de faina de peste - halibut si krill este intotdeauna apreciata de ciortani. Folosesc lungimi de 3-10 cm la forfac, textil ori fluorocarbon si carlige cu marimi cuprinse intre 10 si 16.
Am avut mereu partide frumoase pe Lacul Tineretului, chiar daca uneori pestii au fost extrem de mofturosi.
Pentru mine, o platica mare de 1,5 -2 kg face cat 30 de crapi, delicatetea cu care aceasta musca uneori, combinata cu finetea pescuitului fac din platica un peste foarte indragit de pescari, mai ales cand aceasta este pusa pe mancat si usor se pot prinde cantitati insemnate, demne de povestit si nepotilor.
Daca zici platica, spui Sarulesti. Aici, aceasta specie a gasit un loc bun, pe placul ei, unde s-a dezvoltat poate un pic cam mult, cantitati de 30-50 kg, primavara, nefiind ceva iesit din comun. Alaturi de platica, la Sarulesti, carasul, un peste foarte apreciat si de gurmanzi, ajunge la dimensiuni respectabile.
Pentru a selecta pestii, de talie buna, din ambele specii, pescarii folosesc method feederul si/sau cosuletul clasic.
Zona dinspre barajul Gurbanesti a produs cantitati frumoase de caras si platica mare, daca pescuitul se facea mai ales in zilele cu o usoara crestere a temperaturii.
Preferatul meu pentru distante medii, Argonul, a fost optiunea pentru pescuitul cu method la distante de 50-70 m, la cosulet folosind modelul Black Magic de 3,3 m, tot de la Browning.
Nu am avut parte de zile bune de pescuit, insa rama groasa si-a facut datoria aducandu-mi cateva platici frumoase, method feederul punctand cu ceva carasi bataiosi.
O frumoasa revelatie pentru mine in cele doua partide a fost nada Browning Champion Method Fish Caramel, nada ce mi-a adus pesti frumosi pe vad, inclusiv poate prea multi crapi nazdravani ce m-au facut sa vorbesc singur, vorba unui bun prieten.
Incepand din luna iulie am inceput sa bat malurile Dunarii in cautarea pestelui meu preferat de rau si anume mreana.
Sa nu ma intelegeti gresit, iubesc toate speciile, insa mreana ma trimite inapoi in copilarie, alaturi de tatal meu, initiatorul meu in acest sport. Ma duce acolo, unde pestii de 200-300 de grame erau niste monstruozitati, greu de tinut in frau, in mainile mele de tanc, acolo unde fiecare trasatura facea sa-mi tremure sufletul de fericire. Acelasi efect il are si acum asupra mea, de fiecare data, cand vad varful ca pleaca violent spre aval cu o violenta de necrezut.
Am incercat multe in acest sezon de Dunare, fluorocarboane, elastice, lansete lungi, carlige si monturi, poate-poate reusesc sa descalcesc misterul acestui peste.
Am ajuns sa realizez ca pescuitul pe Dunare pentru mine este o vesnica provocare, atat prin varietatea speciilor de pesti, cat si prin varietatea locurilor.
Datorita acestor lucruri merg mai mereu cu cateva lansete la mine si multe cosuri de diferite dimensiuni. Nu mai vorbesc de varietatea carligelor, a firelor, chiar si a nadei. Folosesc lansete diferite, criteriile mele in alegerea acestora fiind lungimea, actiunea, puterea de aruncare si "verticalitatea", adica felul in care aceasta "sta" in curent.
Browning Sphere de 4.2 m este lanseta preferata in conditiile de pescuit la ''distanta'' si acolo unde pragurile sunt foarte abrupte.
Black Viper III de 3.9 m, putere de aruncare de pana in 140 grame, este o lanseta "universala", daca se poate spune asa, model ce poate fi folosit in mai toate situatiile, chiar si atunci cand cautam mofturosii morunasi. Daca ma aflu in cautarea scobarilor, batul preferat este Garbolino Synergy 3.90 m, putere de aruncare de pana in 150 g, daca curentul este foarte puternic sau de 100 grame, daca acesta permite. Acesta este un bat "intepat" ce lucreaza spectaculos atunci cand trebuie sa pescuiesc in curent puternic cu fire foarte subtiri.
Firele principale ce le folosesc la Dunare sunt Toray BR 0.215 sau 0.25 sau Browning Black Magic Gold de 0.23 mm, un fir exceptional la un pret mai mult decat decent. La forfac, folosesc fluorocarbon sau monofilament in functie de temperatura apei si de natura substratului. Asso Premium Cuori in dimensiunile 0.11, 0.13 si 0.16 mm a fost fluorocarbonul meu preferat alaturi de monofilamentul celor de la Browning, Hybrid Power Mono. Daca ar fi sa aleg un singur model de carlig, acela ar fi Owner Furansu, cu toate ca mai mereu incerc diferite forme si dimensiuni. Nici aici nu ma despart de mulineta mea, Quick7, de la DAM. Am nevoie de doar 2 degete pentru a recupera cosuletul de 200 g din cel mai puternic curent.
Ce este cu adevarat important in acest stil de pescuit? Totul…Am plans dupa mrene din cauza carligului, a forfacului, a lansetei. In toate partidele am avut rupturi si in toate am prins peste frumos pentru specia lui, fie morunas, mreana, scobar, exceptie facand doua…
Concluzia? Dunarea ne tine in priza mereu, ne ridica, ne coboara si ne pune echipamentul la cele mai grele teste: scaunul trebuie sa fie usor, sa nu cari ca bezmeticul prin padure 2 km si sa vrei sa pleci acasa dupa, lanseta trebuie sa amortizeze perfect fiecare contra a pestelui, mulineta sa cedeze fir constant atunci cand este cazul, firul de forfac sa reziste la abraziune, iar carligul sa tina pestele dupa ce l-ai intepat.
Sa investesti in echipamentul tau este ca si cum ai investi in sentimentele tale, in momentele tale pe apa, atunci cand noi, pescarii, suntem cel mai aproape de "linistea sufleteasca" prea mult cautata in zilele noastre.
Dupa frumoasele clipe petrecute pe marginea batranului fluviu, ma intorc pentru una, doua partide in cautarea crapilor.
Am ales de aceasta data Lacul Nucetu, un lac extrem de pitoresc cu o foarte buna populatie piscicola. Aici pescuitul la distanta, pe placul multor pescari face legea. Aceleasi lansete, ce le folosesc in cautarea mrenelor pe Dunare, aduc ciortan dupa ciortan in juvelnicul meu incapator.
Inchei o frumoasa partida de pescuit cu gandul la urmatorul sezon, la urmatorii pesti, la urmatorul echipament...
Pana atunci va urez vreme buna, fir intins si Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi...
Stefan Stoica Pescar Hoinar