Tipuri de nadă, metode și strategii de nădire în pescuitul la crap

Ce reprezintă nada și nădirea în pescuitul la crap?

Termenii nadă, nădire și pescuit la crap sunt adesea inseparabili. Pescuitul crapului, dar și al altor specii de ciprinide este bazat în cele mai multe cazuri pe plasarea nadei în apă prin operațiunea de nădire.

Nădirea a fost cu concepută cu scopul de a atrage cât mai mulți pești în zona pe care pescuim. Încă din cele mai vechi vremuri, triburile și alte populații antice au apelat la nadă pentru a prinde pești prin diferite metode.

Așadar, era imposibil ca nădirea să nu fie preluată în pescuitul cu undița și lanseta. În urmă cu decenii bune pescarii au imprumutat acest obicei, transformându-l în timp într-un proces complex.

Martori ai acestei afirmații stau exemple cunoscute, cărți precum Nada florilor scrisă de Mihail Sadoveanu ori imaginile cu actorul Louis de Funès participant al unui concurs de pescuit din cadrul unui film.

În fond, ce reprezintă nădirea?

Nădirea constituie, pe scurt, introducerea în apă a unei cantități de nadă având ca țintă strângerea unui număr cât mai ridicat de pești în aproprierea locului în care plasăm cârligul cu momeala aferentă.

Nada specifică pescuitului crapului poate fi de origine animală (viermi, râme, larve), cerealieră (grounbait, cereale, boilies, peleți, produse de panificație șamd.) ori mixtă cu ingrediente din ambele categorii (groundbait, boilies, peleți).

La început, nada era aruncată în apă prin cea mai simplă metodă - cu mâna. Pe parcursul anilor, pescuitul în sine a evoluat, metodele de nădire înmulțindu-se considerabil.

De la simpla nădire cu mâna, s-a ajuns la performanțe impresionante, pescarii având acum ocazia de a plasa nada la zeci, sau sute de metri distanță.

În cele ce urmează voi descrie detaliat tipurile de nadă și metodele moderne de nădire utilizate în pescuitul crapului, echipamentul de nădit necesar, diverse tehnici si strategii, modurile în care putem folosi nădirea în avantajul nostru, dar și multe alte ponturi intersante.

1. Tipuri de nade

Nădirea în pescuitul crapului poate fi efectuată folosind o gamă largă de nade, stabilite în funcție de tipul pescuitului pe care dorim să îl practicăm și peștii pe care dorim să îî prindem.

Cele mai comune 4 categorii de nade utilizate în pescuitul crapului sunt:

• groundbait-urile
• semințele
• boilies-urile
• pelete

Aceste tipuri de nadă pot fi combinate sau pescuite separat, după situație.

Cum ar trebui să folosim aceste nade, care sunt principiile de bază, cum funcționează nadele, dar și răspunsul la alte întrebări esențiale vor fi creionate în conținutul acestui capitol.

1.1. Groundbait

Groundbait-urile denumite și nade, sau mix-uri sunt pasturi realizate din diverse ingrediente ce au rolul de a fi pescuite cu precădere pe substratul apei.

Grounbait-urile, asemeni celorlate 3 mari categorii de nade, sunt disponibile într-o sumedenie de arome, culori și granulații. Alegerea grounbait-urilor diferă în funcție de preferințele fiecărui pescar, ce se bazează pe anumite criterii și experiențe personale.

Nădirea cu groundbait poate fi realizată singular, sau împreună cu alte tipuri de nadă și lichide.

Cea mai cunoscută formă de nădire cu groundbait este cea cu bulgări. Bulgării pot fi lansați în apă prin diferite metode, descrise anterior. Diametrul bulgărilor poate varia între 30-70 mm, în funcție de metoda folosită.

În componența bulgărilor de nădire putem adăuga și alte feluri de nadă sau putem folosi grounbait-ul ca atare. Indiferent de situație, trebuie să urmărim întotdeauna realizarea unei consistențe corecte a bulgărilor. Cum obținem această consistență? Cu atenție, urmând câteva reguli simple!

Bulgării de nadă poti fi de mai multe tipuri în funcție de consistență. Astfel, există bulgări care se destramă imediat la impactul cu apa, bulgări care se desfac pe substrat după un timp scurt și bulgări care au un interval de desfacere ceva mai îndelungat.

Bulgării de nadă care se sparg la contactul cu apa au rol de atracție. Dispresia nadei în coloana de apă este realizată cu scopul de a trezi interesul cât mai multor pești, indiferent de specie. Agitația generată va atrage mai devreme sau mai târziu crapii și îî va ghiza către patul de nadă realizat pe substrat. Acest gen de bulgări se obține prin o umectare slabă a grounbait-ului, fiind recomandată doar folosirea apei, fără alte lichide colante.

Bulgării de nadă care se desfac imediat după ajungerea pe substrat au menirea de a forma patul de nadă și de a oferi o hrană constantă peștilor. Pentru ca bulgării să reziste contactului cu apa este necesară o umectare consistentă și folosirea unor lichide sau prafuri cu granulație fină ce vor lega bulgării (sirop dulce de porumb, aditivi etc.) Desfacerea rapidă a bulgărilor pe substrat poate fi facilitată de introducerea unor particule mari precum semințele, peletele sau boilies-urile întregi ori sparte.

Bulgării de nadă duri, ce vor rezista mai mult timp pe fundul apei sunt dedicați momentelor în care dorim alungarea peștilor mici de pe patul de nadă. Bulgării tari vor pune probleme doar peștilor de talie mică, nu și crapilor care îî vor răscoli cu plăcere până în momentul în care se vor sparge. Consistența bine legată a acestor bulgări rezultă din folosirea excesivă a lichidelor și prafurilor colante.

Groundbait-urile pot fi folosite și la nădirile cu racheta sau cupa de nădire. Plasarea grounbait-urilor alături de semințe boilies-uri sau pelete oferă un plus de atracție datorită norului creat în apă. Dacă urmărim doar acest aspect, putem folosi un groundbait supra-umectat, de consistența unui terci. Un astfel de grounbait va crea un nor imens în apă și va stârni interesul peștilor din zonă cu siguranță. Pentru folosirea eficientă a unui groundbait foarte moale, rachetele de nădire cu închidere etanșă sunt ideale.

Tot în categoria groundbait-urilor putem include și tradiționala mămăligă. Mămăliga, deși la prima vedere pare a fi o nadă de domeniul trecutului, este cât se poate de potrivită pentru folosință și în prezent. Indiferent că este îmbunătățită cu semințe, pelete, groundbait sau lichide, mămăliga este ideală pe apele în care crapii preferă nadele de orgine cerealieră. Pentru o utilizare eficientă este necesară respectarea pașilor indicați în procesul de fierbere și alegerea corectă a ingredientelor, urmărind-se întotdeauna obținerea consistenței dorite.

1.2. Semințe

Semințele: porumbul, cânepa, alunele tigrate, grâul, orzul, mazărea, rapița, mei, sorg șamd. pot fi folosite ca materiale de nădire în diferite combinații, arome și culori.

Cel mai important aspect legat de utilizarea semințelor este modul de preparare. Semințele pentru a fi digerate corect de către crapi trebuie să fie obligatoriu fierte sau înumuiate în prealabil. Cerealele crude nu sunt benefice pentru crapi sub nicio formă, procesul de digestie fiind unul de lungă durată.

Semințele pot fi nădite ca atare sau combinate cu alte tipuri de nadă, după caz. Asemeni grounbait-ului pot fi transportate în apă prin diferite metode descrise pe larg în capitolul următor. Cele mai utilizate tipuri de cereale din cele de mai sus sunt : porumbul, cânepa, alunele tigrate și grâul.

Porumbul prezintă de departe rata cea mai ridicată de folosire. Acesta constituie adesea ingredientul de bază în alcătuirea unui mix de cereale datorită valorilor sale nutritive și a faptului că este universal acceptat de către crapi.

Semințele de cânepă reprezintă o hrană irezistibilă atât pentru crapii de talie mică cât și cei de talie mare. Fiind uleioase, utilizarea semințelor de cânepă nu este indicată în perioadele reci.

Alunele tigrate sunt semințele care ne pot ajuta enorm în pescuitul de selecție. Datorită mărimii și consistenței dure, alunele tigrate nu pot fi absorbite de către peștii mici, rezistând ceva mai mult timp pe patul de nadă, până în momentul în care crapii le vor găsi.

Grâul este o categorie de semințe recomandate pentru pescuitul de atracție. Având o textură moale după fierbere grâul va stârni interesul nu doar crapilor ci și altor specii de ciprinide precum carașii, plăticile sau roșioarele.

În esență, alcătuirea unui amestec de semințe eficient trebuie să se raporteze în primul rând la peștii pe care dorim să îi prindem . Principiul de bază este unul facil de înțeles. Crapii de talie mică și alte specii vor fi atrași de semințele mici în timp ce cerealele mari ne vor ajuta considerabil în pescuitul selectiv.

1.3. Boilies

Boilies-urile au devenit de-a lungul anilor o categorie de nadă din ce în ce mai îndrăgită de pescari datorită eficienței acestora.

Asemeni celorlalte tipuri de nadă, boilies-urile pot fi plasate în apă cu o serie largă de instrumente dedicate operațiunii de nădire.

În funcție de timpul de dizolvare boilies-urile pot fi împărțite în tari și solubile.

Boilies-urile tari sunt realizate prin fierbere sau expunere la aburi. Acestea au menirea de a rezista o durată îndelungată pe patul de nadă, timpii de dizolvare diferind după compoziție.

Solubilele, după cum reiese din denumire, sunt boilies-uri ce au în componență lapte de porumb, fiind uscate fără a fi fierte. Bilele solubile se dizolvă în apă diferit, având în vedere temperatura apei, tipul de substrat și consistență.

Când nădim cu solubile și când nădim cu tari?

Solubilele sunt boilies-uri de mare atracție. Majoritatea pescarilor de crap le folosesc la începutul partidei pentru a ademeni crapii în zonă, după care intră în joc boilies-urile tari. Solubilele pot fi utilizate de asemeni și în perioadele lipsite de trăsături, pentru a stârni din nou interesul crapilor.

Boilies-urile tari sunt bile indicate pentru întreținerea patului de nadă, acestea garantând o selecție superioară a peștilor față de solubile. ,,Fiertele" ne pot aduce în minciog crapi capitabili, dacă alegem diametrele potrivite.

Boilies-urile mai pot fi divizate în 3 categorii în funcție de compoziție:

• birdfood
• birdfish
• fishmeal
  

Boilies-urile birdfood au în componență doar ingrediente de origine cerealieră. Carbohidrații din interiorul acestora le recomandă a fi folosite primăvara devreme, moment în care crapii ies din perioada de iernat și vara sau la începutul toamnei când apa este foarte caldă, iar crapii preferă hrănirea cu momeli ușor digerabile.

Boilies-urile fishmeal sunt alcătuite din diverse făinuri de pește, majoritatea ingredientelor fiind de origine animală. Fishmeal-urile se bazează pe proteine și pot fi utilizate pe tot parcursul anului. Crapii vor refuza cu greu fishmeal-urile datorită calităților nutritive pe care le posedă.

Boilies-urile birdfish prezintă caracteristici din ambele categorii de mai sus. Cuvântul cheie al acestor bile este echilibrul, oferind crapilor un aport calculat de proteine și carbohidrați. Asemeni celor fishmeal, pot fi o soluție pe tot parcursul anului.

Boilies-urile pot fi divizate și în funcție de mărime, cele de nădit fiind cuprinse între 14-24 mm, excepțional 26-30 mm. Alegerea diametrelor boilies-urilor se va face în funcție de apetitul peștilor dar și de crapii pe care îi vizăm.

1.4. Pelete

Pelete constituie o categorie de nadă ce poate fi utilizată cu succes ca atare, sau împreună cu alte tipuri de nadă. Asemeni boilies-urilor, peletele pot fi pe alcătuite din ingrediente de origine cerealieră, animală sau mixtă.

Peletele în funcție de dimensiuni și componente vor avea timpi de dizolvare diferiți de care va trebui să ținem cont în alcătuirea mixului de nădire. Diametrele peletelor destinate nădirii variază între 2-24 mm.

Rolul de atracție și nutriție recomandă peletele pentru a fi folosite oricând, alături de orice nadă. Calitățile peletelor vor crea așadar un plus vizibil pe patul de nadă, pe farfuria de nadă ori în săculețul sau pungile solubile.

1.5. Ponturi de atracție și selecție

Nădirea trebuie să fie realizată conform pescuitului pe care îl avem în vedere. Dacă intenționăm să prindem un număr ridicat de crapi vom nădi ca atare, aspect valabil și pentru partidele în care vizăm peștii de talie mare.

A. Ponturi de atracție

Pentru a atrage mai rapid crapii în zona pe care plasăm monturile putem apela la diferite artificii legate de nădire. Mărirea atracției nadei pe care o folosim este ușor de realizat, bazându-se pe introducerea unor noi elemente în nadă.

Atractanții lichizi, precum siropul de porumb, aditivii, CSL, dip-urile și aromele, au rolul de mări atracția nadei.

De reținut că indiferent de lichidul ales este indicată respectarea dozajului recomandat de producător.

Cum funcționează fiecare lichid?

Laptele de porumb are rolul de a îndulci și cola materialul de nădire.

Aditivii lichizi constituie un potențiator de gust, fiind aromați, contribuind totoadată și la procesul de îndulcire a nadei.

CSL -ul (alcoolul de porumb) este un lichid nutritiv ce are în componență vitamine, aminoacizi și un nivel ridicat de zaharuri, calitățile sale recomandându-l pentru folosirea în special pe perioadele reci.

Dip-urile pot fi utilizate atât în nadă, cât și peste momelile de cârlig. Dipurile fiind extrem de aromate vor crește atracția nadei. În același timp vor oferi și un stimul vizual, dacă sunt realizate în culori fluorescente, menite să lase urme în coloana de apă.

Aromele pot fi adăugate pentru a spori atracția mix-ului de nădire, fiind un excelent potențiator de gust. Dacă nada are deja o aromă specifică, este recomandată utilizarea unei arome similare pentru rezultate optime.

Pasta solubilă este compusă din aceleași mix folosit la fabricarea boilies-urilor. Introducerea pastei solubile în nadă, simplă sau diluată cu ceva lichide de preferat, va reprezenta o bombă de atracție nutritivă. Pasta adusă la stadiul de terci lasă în apă un nor consistent, menit să atragă crapii.

Nada vie poate fi adăugată în nadă în special în perioadele reci, în momentele în care crapii sunt în căutare de proteine animală. Prin urmare, nu strică să îmbunătățim atracția nadei prin introducerea viermilor, râmelor sau larvelor de chironomus (libelulă).

B. Ponturi de selecție

Seminte mari, precum alunele tigrate, au rolul de a alunga peștii mici de pe patul de nadă, fiind imposibil de aspirat. Pentru aceste situații putem avea în vedere și folosirea unor semințe înmuiate, cu o consistență mai tare decât a cerealelor fierte.

Boilies-urile uscate constituie o alternativă potrivită pentru pescuitul crapilor de talie mare. Denumite și ,,pietroaie" aceste boilies-uri sunt atât de tari încât nu pot fi găurite cu o croșetă normală, ci doar cu burghiul. Ciortanii nu vor fi atrași de aceste boilies-uri preferând mai degrabă unele proaspete, moi, care să elimine aromele mult mai rapid în apă.

Boilies-urile washed-out sunt așa zisele bile înmuiate în apa din balta/lacul pe care pescuim. Procesul de înmuiere are rolul de a face boilies-urile să fie acceptate mai ușor de către pești. În același timp, bilele vor pierde din arome, fiind ceva mai sterșe. Acest proces are menirea de a imita nada deja aflată în apă de câteva ore bune pe pat, fiind astfel ideală pentru crapi mari, cu un comportament suspicios.

2. Nădirea în pescuitul lansat

Pescuitul la crap lansat reprezintă cea mai populară ramură a acestui stil, având de departe cei mai numeroși adepți. Spre deosebire de pescuitul plantat, cel lansat necesită ceva mai puțin echipament, fiind astfel la îndemâna oricărui pescar.

Nădirea în cadrul pescuitui aruncat se poate efectua folosind o serie de instrumente de nădire în funcție de condițiile impuse de stilul de pescuit practicat și tipul de nadă utilizat.

2.1. Catapulta

Catapulta, alături de racheta și bastonul de nădire, formează trio-ul ce nu ar trebui să lipsească din trusa niciunui pescar de crap ce preferă pescuitul lansat. Catapultele sunt destinate nădirii cu bulgări, fiind disponibile pe piață într-o varietate de forme și mărimi.

Catapultele pot fi folosite în 2 modalități. Prima, și cea mai des întânită, este atașarea catapultei de o lansetă, preferabil de tip spod.

Lanseta spod este o lansetă destinată nădirii , după cum reiese din denumire. Datorită puterii de aruncare ( ≥ 4.5 lbs) ne va garanta lansarea în siguranță a bulgărilor. Utilizarea lansetelor clasice de pescuit nu este recomandată pentru nădirea folosind catapulta. Totuși, dacă alegem această opțiune va trebui să corelăm puterea de aruncare a lansetei cu greutatea bulgărilor de nădire pentru a evita eventuale accidente.

Pe lângă o lansetă de tip spod este necesară folosirea unei mulinete echipate cu fir suficient de puternic pentru a rezista șocului creat în momentul lansării . Ideale sunt firele textile, ori monofilamentele groase ( ≥ 0.40 mm) ce nu prezintă risc de rupere. În eventualitatea utilizării unui monofilament sau textil subțire, este necesară adăugarea unui înaitaș textil ceva mai gros ( ≥0.35 mm), acesta făcând față cu brio chiar și celor mai grei bulgări.

Un pont pentru recuperarea rapidă a catapultei după momentul lansării este plasarea firului în clipsul mulinetei pentru a împiedica catapulta să ajungă mai departe decât ne-am dori. Tehnica de lansare a bulgărilor este aceeași cu cea folosită în aruncările obișnuite.

Pentru atingerea unor distanțe maxime de nădire este ideală utilizarea unor dispozitive de presat bulgări. Astfel bulgării vor căpăta o formă perfect rotundă, aerodinamică, ceva mai greu de obținut când sunt modelați manual. De asemeni, vom putea realiza mai mulți bulgări, într-un timp mult mai scurt.

În situația în care am uitat catapulta, sau dorim să ne confecționăm propria catapultă, nu avem nevoie decât de un pet de plastic, un fir rezistent și desigur puțină imaginație și îndemânare. Performanțele unei astfel de catapulte nu vor fi aceleași precum cele obținute cu o catapultă profesională, dar vor fi suficiente pentru a ne scoate din impas.

A doua modalitate de folosire a catapultei este fixarea pe afet. Catapulta pe afet a fost inventată de pescari ce participă frecvent la competiții cu scopul de a efectua nădiri rapide, aruncând în apă cantități mari de nadă. Modul de utilizare al catapultei pe afet este unul cât se poate de simplu. Bulgărele se plasează în interiorul catapultei, după care elasticul este întins, mai mult sau mai puțin în funcție de distanța la care intenționăm să ajungă.

Pentru a obține distanțe regulate, urmărind o nădire la punct fix este indicată folosirea bulgărilor de diametru și consistență uniformă. În cazul utilizării lansetei, pentru a atinge aruncări cât mai apropriate, este necesară imprimarea unei forțe similare pe durata tuturor lansărilor. Dacă folosim catapulta pe afet, nădirea exactă este ceva mai facilă, deoarece putem pune un semn (de exemplu un pichet), ajungând la fiecare lansare cu catapulta până în punctul respectiv.

2.2. Racheta de nădire

Racheta de nădire constituie fără dubii alegerea principală a pescarilor de crap atunci când discutăm despre nădirea de pe mal. Acest fapt se datorează versatilității, racheta de nădire permițând introducerea oricărui tip de nadă în interior.

Rachetele de nădire vin într-o multitudine de forme, mărimi și culori. Primul tip apărut pe piață a fost racheta de nădire clasică, cu un capăt deschis și o formă care nu permite lansarea la distanțe foarte mari.

Un alt dezavantaj al rachetelor clasice este necesitatea folosirii unui ,,capac" de nadă pentru a impedica dispersarea materialului de nădire pe parcursul lansării. În momentul în care folosim un mix de semințe sau boilies este necesară presarea acestora în rachetă prin plasarea unei cantități mici de groundbait pusă la final. Nada are rolul de a ține mixul în rachetă până la impactul cu apa.

Unul dintre avantajele concrete pe care îl prezintă față de versiunile noi îl constituie faptul că împrăștierea nadei plasate într-o rachetă de modă veche este realizată pe o rază mult mai redusă. Astfel vom putea crea paturi de nadă concentrate.

Al doilea avantaj este indestructibilitatea rachetei. Rachetele clasice au fost proiectate să reziste, fiind construite din materiale durabile. Rachetele noi în schimb, nu oferă aceeași siguranță, având componente ceva mai fragile.

Din punctul meu de vedere, întâiul model de rachete este de domeniul trecutului, în ciuda avantajelor sale. Pescuitul la crap din prezent este orientat adesea către distanțe mari și viteză, criterii pe care noile versiuni le îndeplinesc cu brio.

Rachetele de nădire moderne sunt denumite frecvent spomb-uri, dar uneori pot purta și alte nume. Spomb-ul spre deosebire de predecesorul său prezintă proprietăți extraordinare de castabilitate. Forma aerodinamică deosebită permite lansarea spomb-ului la cele mai mari distanțe.

Primele spomburi apărute pe piață au fost cele ce purtau design-ul firmei Spomb. Această rachetă de nădire a revoluționat pescuitul la crap fără îndoială. Spomb-ul este o rachetă de nădire compusă din 2 părți egale unite de un sistem ce permite deschiderea la impactul cu apa. Fiind o rachetă ce se închide complet sau aproape complet spombul permite nădirea cu orice tip de nadă.

Modelele de rachete pentru nădit noi se împart în 2 categorii în funcție de modul în care este realizată închiderea : pe bază de arc și pe bază de magneți.

Pentru o etanșare fără cusur variantele ce conțin magneți sunt ideale deoarece nu vor permite scurgerea nadei indiferent de consistența acesteia. Un alt atuu al închiderii cu magneți este faptul că permite atingerea vârfului rachetei de mal în momentul lansării, spre deosebire de celelalte modele care se deschid dacă procedăm astfel.

Rachetele de nădire moderne au fost proiectate astfel încât să fie ușor de recuperat din apă. Unele se deschid în 2 părți egale, altele în 4, scopul fiind același : menținerea rachetei la suprafața apei pentru a nu întâmpina rezistență pe parcursul mulinării.

Indiferent de tipul de rachetă ales recomand doar utilizarea modelelor originale. Rachetele cu preț vizibil scăzut sunt ,,clone" ale variantelor premium și nu oferă nici pe departe aceleași calități. Riscul ca o astfel de rachetă să cedeze doar după primele aruncări este unul crescut.

2.3. Bastonul de nădire (cobra)

Bastonul de nădire denumit popular ,,cobră" constituie un element important din arsenalul pescarilor de crap, însușindu-și acest apelativ datorită formei sale asemănătoare șarpelui. Cobrele au apărut din nevoia nădirii cu boilies la distanțe ceva mai mari decât se putea nădi cu ajutorul unei praștii de nădit. Design-ul acestora a fost realizat astfel încât să trimită boilies-urile la distanțe apreciabile, ajungându-se uneori la depășirea a 100-150 m.

Cum funcționează un baston de nădire? Cobra este practic o țeavă, fabricată din diferite materiale în interiorul căreia se plasează boilies-ul. Aruncarea boilies-ului se realizează prin o miscare scurtă dar rapidă de înaintare de bastonului, folosind ceva avânt.

Primele modele de bastoane de nădire au fost realizate din plastic sau aluminiu. În prezent versiunile confecționate din carbon sunt variantele cele mai îndrăgite de pescari. Cobrele din carbon, spre deosebire de cele din plastic sau aluminiu au o greutate mult mai ușoară. Un baston de nădire light deține o serie de avantaje deosebite : atingerea unor distanțe mai mari, efort scăzut pentru lansarea boilies-urilor și nu în ultimul rând posibila evitare a febrei musculare în cazul nădirii unei cantități însemnată de boilies. Bastoanele de nădire din carbon au fost concepute așadar cu rolul de a facilita operațiunea de nădire, fiind alegerea optimă în rândul majorității pescarilor de crap.

De ce cobră și nu rachetă de nădire? Cobra deși este limitată în ce privește materialul de nădire (putem folosi doar boilies-uri) are marele beneficiu de a oferi o nădire silențioasă, ideală pentru partidele în care avem de a face cu pești ce prezintă un comportament prudent.

Zgomotul creat de câteva boiliesuri la intrarea în apă este considerabil redus față de impactul puternic al rachetei de nădire. Acest aspect trebuie luat în considerare mai ales pe durata nopții, perioadă în care liniștea se instalează. De aceea, pe parcursul tuturor competițiilor de pescuit la crap, nădirea cu racheta sau orice alt tip de nădire grea (zgomotoasă) pe parcursul nopții nu sunt premise.

Un alt avantaj al bastonului de nădire în fața rachetei este posibilitatea nădirii pe o suprafață mult mai extinsă. Cu ajutorul cobrei putem apela oricând la nădiri pe suprafețe mari, evitând aglomerarea nadei într-un singur loc. Astfel de nădiri sunt benefice în momentul în care peștii evită hrănirea pe paturile de nadă consistente și preferă căutarea în permanență a hranei pe un anumit areal.

În ce privește nădirile consistente, ce necesită cantități semnificative, racheta de nădire și catapulta sunt mult superioare bastonului de nădire. În acest caz, nădirea de bază se va face din rachetă și/sau catapultă, cobra fiind utilizată doar ca instrument de întreținere a patului de nadă.

De menționat că, nădirea boilies-urilor folosind cobra necesită o pregătire anterioră a acestora. Boilies-urile proaspete au o textură moale, fapt ce poate cauza dezintegrarea pe parcursul aruncării. Pentru a evita neplăcerea spargerii bilelor înainte de a atinge apa este necesară uscarea boilies-urilor în prealabil. Procesul de uscare presupune introducerea boilies-urilor într-un sac de păstrare special, plasat într-un loc uscat, ferit de umiditate. O altă metodă prin care putem împiedica sfărmarea boilies-urilor este udarea cu apă bastonului de nădire sau a bilelor înainte de a fi aruncate.

Pentru o utilizare corectă a bastonului de nădire este necesară întotdeauna corelarea diametrelor cu boilies-urile. Nu putem nădi bile de 24 mm cu o cobră de 20 mm și nici invers nu este ideal, deoarece un diametru mai mic decât cel al bastonului de nădire va micșora distanța la care boilies-ul va fi propulsat.

2.4. Praștia de nădit

Praștia de nădit reprezintă un element preluat inițial din pescuitul la staționar. Pentru distanțele reduse de nădire praștiile constituie o alternativă în cazul nădirii cu bulgări, semințe, nadă vie sau boilies-uri. Alegerea praștiei de nădire se va face în funcție de : materialul nădit și distanța la care intenționăm să nădim.

Praștiile posedă cupe în care plasăm nada de diferite forme și mărimi. Cupele de formă sferică sunt ideale pentru bulgări în timp ce cupele cu formă triunghiulară sunt potrivite pentru semințe, nadă vie, pelete și boilies-uri. Înainte de achiziționarea unei praștii este recomandată verificarea specifiicațiilor producătorului cu privire la nada optimă.

La început, praștiile nu au fost concepute pentru distanțe însemnate. În timp, nevoia de nădire la distantă a determinat conceperea unor modele noi de praștii, denumite generic long-range (în traducere distanță ridicată).

Cum deosebim praștiile normale, de cele pentru distanță? Diferența o constituie elasticul utilizat. Elasticele moi sunt specifice praștiilor obișnuite, în timp ce cele rigide sunt caracteristice praștiilor de distanță. Rigiditatea elasticelor va oferi o rezistență sporită pe parcursul întinderii. În momentul eliberării cupei de nădire, elasticele vor genera o revenire mult mai promptă, viteza materialului de nădire căpătând astfel proporții. Unele praștii pot oferi performanțe impresionante, distanțele de nădire putând ajunge chiar și la 80 de m.

Un element important al nădirii cu praștia este precizia aruncărilor. Pentru a obține acuratețe trebuie să avem în vedere următoarele aspecte. La fiecare lansare este necesară umplerea cupei de nădire cu aceeași cantitate de nadă. Poziționarea praștiei și întinderea elasticelor se vor realiza după aceleași repere și poziții.

Indiferent de modelul praștiei alese este preferabil să ne orientăm către cele care au componente de rezervă disponibile. Folosirea intensivă a praștiei, lumina solară, timpul, precum și mulți alți factori pot uza elasticele praștiei, generând ruperea acestora la un moment dat. Pentru a nu fi nevoiți să achiziționăm o praștie nouă, putem lua încă de la prima achiziție un set de elastice de rezervă. Setul vine în ajutorul nostru mai ales dacă accidentul se produce pe malul apei. Schimbarea imediată a elasticului rupt va facilita folosirea praștiei în continuarea partidei. Se pot avea în vedere și achiziționarea unor cupe de nădire de rezevă, procentul ruperii acestora fiind totuși ceva mai mic decât în cazul elasticelor.

2.5. Cupa de nădire

Cupa de nădire este un instrument de nădire specific atât pescuitului lansat la crap cât și celui plantat. Pentru a putea fi utilizată în pescuitul lansat, cupa de nădire se va monta pe filetul universal al unei cozi unui minciog. În funcție de distanța la care dorim să ajungă nada vom folosi unul sau 2 segmente ale cozii.

Avantajul principal al cupei de nădire îl constituie introducerea unei cantități mari de nadă, într-un timp foarte scurt. Dezavantajul major acestei metode este distanța limitată la care putem nădi, aceasta depășind excepțional 30-40 m.

Nădirea folosind cupa poate fi o variantă ideală în cazul în care plasăm monturile în aproprierea malului, la care avem acces. Astfel, vom merge cât mai aproape de locul unde se află montura, iar cu ajutorul cupei de nădire vom introduce cât mai silențios nada în apă, chiar în zona în care se află cârligul.

2.6. Nădirea cu mâna

Nădirea cu mâna reprezintă cea mai rudimentară posibilitate de nădire. Poate fi pusă în aplicare doar în cazul în care pescuium lângă maluri accesibile. Dacă nu avem la dispoziție o cupă de nădire sau o praștie, putem nădi lejer și din mână, chiar dacă procesul va dura ceva mai mult. Important este ca nada să ajungă în dreptul zonei unde este plasată montura, nimic mai mult. Asemeni nădirii cu cupa sau praștia, nădirea manuală este una ce nu provoacă mult zgomot, factor decisiv atunci când pescuim pe ape cu pești suspicioși.

3. Nădirea în pescuitul plantat

Nădirea în pescuitul plantat se poate realiza prin 2 metode, cu ajutorul navomodelului sau bărcii de plantat, în același timp cu plasarea monturilor, sau separat.

3.1. Navomodelul

Navomodelul denumit popular și bărcuță de nădit este un dispozitiv ce a revoluționat din multe puncte de vedere pescuitul modern la crap. Avantajul principal al navomodelului este oferirea posibilității de a plasa monturile în zone inaccesibile pescuitului lansat precum cele ce prezintă diferite obstacole sau distanțe mult prea mari pentru a fi atinse (uneori chiar și 200-300 m).

Bărcuța de nădire este practic sinonimă cu pescuitul pe ,,farfurii de nadă". Plantarea monturii este însoțită de o cantitate de nadă plasată în cuva navomodelului, ambele ajungând în apă concomitent. Astfel montura va fi înconjurată de nadă pe substrat, dispersată pe un perimetru relativ mic, imaginea de ansablu arătând exact precum o farfurie cu hrană destinată crapilor. Pentru a crea un pat extins de nadă folosind navomodelul este necesară efectuarea unor drumuri suplimentare, ori încărcarea cuvei secundare a bărcuței de nădit, dacă modelul o dispune.

Recent, anumite navomodele au fost dotate cu o invenție care a îmbunătățit vizibil eficiența acestora. Plasarea unei/unor cuve centrifuge pe bărcuța de nădit este ultima noutate pe care ne-au pregătit-o producătorii. Cuvele centrifuge au rolul de a crea un pat de nădire extins, lângă farfuria de nadă în mijlocul căreia este poziționată montura. Împrăștierea nadei pe o suprafață mai mare are rolul de a intercepta cât mai mulți crapi și de a-i ghida către montură, oferind mici ,,indicii".

Caracteristicile bărcuțelor de plantat pot diferi în funcție de preferințele fiecărui pescar. Subiectul principal al acestui articol fiind nădirea, voi enumera doar pe scurt criteriile după care ar trebui să ne ghidăm în vederea achiziționării unui navomodel : stabilitatea, tipul și autonomia bateriei, protecția elicei, lumini de noapte, numărul de cuve, viteza de deplasare, service și garanții.

3.2. Barca de plantat

Barca de plantat ne oferă posibilitatea unui pescuit de cea mai mare precizie. Prin plasarea monturilor cu ajutorul bărcii de plantat, vom avea întotdeauna garanția că acestea vor ajunge în zonele fierbinți, iar prezentările momelilor de cârlig pe substrat vor fi excelente dacă respectăm câteva reguli de bază. Bărcile utilizate pentru pescuitul la crap pot fi pneumatice sau din fibră, prevăzute cu sau fără motor electric. Asemeni navomodelelor, nu voi pune accent pe caracteristicile bărcilor ci mă voi rezuma doar la operațiunea de nădire.Nădirea din barca de plantat poate fi realizată din mână sau prin folosirea cupei de nădire.

Un atuu important al folosirii bărcii de plantat, pe lângă acuratețea pescuitului, este posibilitatea efectuării nădirilor de mai multe tipuri. Indiferent că pescuim pe farfurii de nadă sau nădim extins, ori ambele în același timp, barca reprezintă soluția ideală. De asemeni, spre deosebire de navomodel, cu ajutorul bărcii putem transporta cantități considerabile de nadă, într-un timp mult mai scurt.

Minusurile apelării la barca de plantat sunt constituite de comoditate, incomparabilă cu ușurința folosirii unui navomodel, și siguranță, deoarece în anumite condiții intrarea cu barca pe apă poate fi una dificilă dacă nu chiar imposibilă.

4. Strategii de nădire

Nădirea poate fi clasificată în locală și extinsă în funcție de suprafața pe care se realizează. Ce presupun aceste 2 tipuri de nădire, cum și când se realizează corect și multe alte detalii importante se vor regăsi în cuprinsul capitolului de față.

4.1. Nădirea locală

Nădirea locală reprezintă o nădire concentrată realizată în jurul monturii, prin diverse mijloace. Principiul de bază al acestei nădiri este atragerea crapilor în zona forfacului, mărind astfel șansele apariției unei trăsături.

4.1.1. Saculeții, pungile, banda și firul solubile (PVA)

Atât pentru pescuitul lansat cât și pentru pescuitul plantat atașarea de sau lângă cârlig a nadei plasate în materiale solubile constituie un pont de atracție excelent.

Săculeții și pungile solubile permit folosirea oricărui tip de nadă, în timp ce banda și firul solubil pot fi utilizate doar cu boilies-uri. Materialele solubile au rolul de a transporta nada în siguranță până pe fundul apei, alături de cârlig. Săculeții, pungile, benzile și firele solubile în cele mai multe cazuri se prind de cârlig dar pot fi plasate și lângă plumb dacă utilizăm o agrafă specială pentru acest artificiu.

De ce ar trebui să folosim materiale solubile? Mica gramadă de nadă plasată în jurul monturii va ghida peștii către momeala de cârlig, aceasta fiind de cele mai multe ori precum ,,cireașa de pe tort". De asemeni, folosirea regulată a PVA-urilor are rolul de a întreține patul de nadă prin introducerea constantă a nadei în apă.

Atracția materialelor PVA poate fi îmbunătățită prin adăugarea unor lichide (dipuri, CSL, aditivi etc.) ce nu le pot topi (nu trebuie să fie diluate cu apă).

În alegerea săculețior și pungilor PVA va trebui să ținem cont de timpul de dizolvare în apă. Unele materiale solubile sunt fast melt (cu topire rapidă) în timp ce altele au timpi de dizolvare normali sau slow melt (topire lentă). Putem observa acest aspect cu o simplă privire la țesătura din care sunt realizați săculeții sau pungile. Materialele groase se vor topi încet în timp ce cele subțiri vor avea o dizolvare de scurtă durată.

Modurile de realizare ale săculeților, pungilor și firelor PVA sunt simple și la îndemână oricui, atât timp cât avem la dispoziție instrumentele necesare.

4.1.2. Farfuria de nadă

Farfuria de nadă este un termen ce semnifică o nădire locală, în jurul monturii, ceva mai consistentă decât cea oferită de PVA-uri. Farfuria de nadă poate fi realizată folosind orice instrument de nădire prezentat mai sus. Ideea farfuriei de nadă este formarea unei gramezi de nadă în jurul zonei în care plasăm cârligul, având rol de atracție asemeni materialelor PVA, la o scară ceva mai largă.

Atât farfuria de nadă, cât și nada plasată în materialele solubile au menirea de a oferi o cantitate de hrană peștilor suficientă cât să îi atragă în zona cârligului evitând saturația acestora.

Prin urmare, nu putem afirma că pescuim pe farfurii de nadă atunci când aruncăm cantitați însemnate de nadă deasupra unei monturi, fiind vorba de un pat de nadă în toată regulă.

4.2 Nădirea extinsă

Nădirea extinsă poate fi realizată sub forma unui pat de nadă în diverse mărimi, forme și cantități folosind o multitudine de tipuri de nadă în funcție de peștii vizați și stilul de pescuit practicat.

4.2.1. Patul de nadă

Patul de nadă constituie frecvent piatra de temelie a unei partide de crap. Deși putem pescui eficient și fără a face un pat de nadă ori înafara acestuia, de cele mai multe ori este recomandată formarea unui pat de nadă.

Patul de nadă poate fi construit prin diverse metode. În anumite situații sunt preferate variantele silențioase (bastonul de nădire, navomodelul, barca de plantat șamd.) pentru a nu trezi suspiciuni crapilor prudenți. Pe patul de nadă putem plasa orice tip de nadă dacă alegem instrumentul de nădire potrivit.

Rolul principal al patului de nadă este menținerea peștilor în zonele pe care plasăm monturile pe o perioadă cât mai îndelungată. Paturile de nadă sunt făcute astfel încât să oprească peștii aflați în trecere pentru a se hrăni și implicit pentru a descoperi momelile de cârlig în procesul de căutare al hranei.

Crapii înoată adesea dintr-o parte în alta a bălții/lacului pe trasee bine stabilite, în căutare de hrană. Dacă în momentul în care mustăcioșii ajung în dreptul porțiunilor unde se regăsesc monturile noastre nu avem un pat de nadă consistent, șansele de a-i opri în acea zonă sunt minime. Eventual, vom avea 1-2 trăsături, după care, crapii își vor vedea în continuare de drum și ne vor vizita cine știe peste cât timp.

Totuși, în anumite cazuri crapii, în special cei de talie mare nu se vor hrăni pe patul de nadă, ci la marginea acestuia sau la distanță, din diferite motive. Pentru asfel de scenarii, îmbinarea patului de nadă cu folosirea materialor PVA sau a farfuriilor de nadă constituie soluția potrivită pentru un pescuit eficient. O metodă interesantă de atragerea peștilor către montură este constituirea unei linii de nadă între patul de nadă și farfuria de nadă.

Forma patului de nadă este cel mai adesea dreptunghiulară, monturile fiind poziționate peste/sub pat, la marginea lui, sau chiar în centrul acestuia în funcție de modul în care peștii se hrănesc. Pe lângă forma clasică a patului de nadă, sunt populare paturile făcute în linie dreaptă sau în formă literei T.

Patul de nadă liniar presupune interceptarea peștilor pe o suprafață însemnată, fiind o metodă optimă de nădit pe apele în care distanța față de malul opus este una redusă. În cazul acestei nădiri, monturile vor fi plasate în stânga sau în dreapta patului, pe distanțe diferite (de obicei în scară) pentru a opri cât mai mulți crap care trec prin dreptul locului nostru de pescuit.

Patul de nadă realizat în T combină elementele patului clasic cu cel în linie, având aceași tintă : interceptarea cât mai multor crap pe un areal ceva mai extins.

4.2.2. Întreținerea patului de nadă

În funcție de modul de hrănire al peștilor trebuie să avem permanent în vedere întreținerea patului de nadă. Precum am menționat mai sus, dispariția nadei de pe pat poate însemna încetarea trăsăturilor și plecarea crapilor din zonă.

Întreținerea patului de nadă poate fi făcută prin diverse mijloace. Dacă pe timpul zilei putem apela la orice metodă, desigur în funcție de specificul și regulamentul apei pe care pescuim, pe durata nopții sunt indicate cele care nu provoacă mult zgomot.

4.3. Cantitățile de nadă

Un pescuit calculat și eficient presupune notarea cantităților de nadă aruncate în apă. Puțini pescari de crap au în vedere acest aspect, trezindu-se adesea în situații nefavorabile. Spre exemplu, avem la dispoziție 10 kg de nadă pentru o partidă de 48 h. Partida începe bine, trăsăturile sunt numeroase, nădirea se face constant și după 24 h rămânem fără nadă, îngreunându-ne partida. Pentru a nu păți astfel de neplăceri, dar și pentru a realiza un pescuit inteligent recomand notarea cantităților nădite.

În pescuitul crapului nu există indicative standard ale cantităților de nadă pe care trebuie să le folosim. Aici intervine inspirația pescarului de a anticipa cum se vor hrăni peștii, cât vor mânca și cât ar trebui să nădim pentru a evita saturația sau plecarea peștilor de pe patul de nadă.

Principiul după care mă ghidez este următorul:

În apă poți introduce aproape oricând nadă, dar nu o poți scoate!

Prin urmare, cuvântul cheie este moderația.

De mare ajutor pentru a stabili cantitățile nădite, pe lângă cunoștințele și experiențele personale, este indicată o bună cunoaștere a apei pe care pescuim, totodată fiind recomandate și obținerea unor informații de la pescari locali.

5. Nădirea la Dunăre și pe râuri

Nădirea pe Dunăre și ape curgătoare se bazează pe aceleași principii precum cea folosită pe bălți sau lacuri. Singura diferență o constituie existența curentului submers al apei.

Curentul apei va determina necesitatea unei nădiri adaptate în funcție de intensitate curgerii apei. Într-un astfel de pescuit trebuie să avem în vedere efectuarea unor nădiri constante la intervale regulate de timp, deoarece curenții apei spală nada în permanență. Preferabilă este introducerea sistematizată în apă a unor cantități medii de nadă, decât nădirea masivă care va fi îndepărtată mai rapid din zona în care plasăm monturile.

Dacă curenții sunt ceva mai puternici, devin obligatorii câteva adaptări legate de procesul de nădire și nadă. Se recomandă efectuarea unei nădiri în amonte de locul în care pescuim, deoarece curenul va transporta nada treptat până în momentul în care va ajunge în zona pescuită. Pentru a asigura coborârea imediată și râmânerea nadei pe substrat pe o perioadă mai îndelungată, bulgării de nadă legați cu pământ constituie soluția potrivită. Pământul pe lângă rolul de liant, va purta nada pe substrat, nefind luată de curenții dintre ape.

Boilies-urile având o formă rotundă prezintă un dezavantaj deoarece se pot rostogoli ușor pe fundul apei. O variantă optimă este tăierea boilies-urilor în 2, jumătățile alunecând astfel mai greu pe substrat.

Locurile ideale pentru nădirile pe ape curgătoare sunt cele care pot reține nada o perioadă considerabilă de timp. Pragurile, anafoarele, copacii scufundați, prezența pietrelor, scoicilor ori a altor obstacole pe substrat facilitează rămânerea nadei în zonă, impedicând să fie dusă cu viteză în naval de curent.

În esență, putem nădi cu orice pe ape curgătoare, atât timp cât avem în vedere intensitatea curentului și condițiile locului pe care ne aflăm.

6. Nădirea în pescuitul amurului

Crapii și amurii au comportamente puțin diferite în ce privește modul de hrănire. Nădirea pentru pescuitului amurului va fi realizată pe aceeași bază, respectând câteva principii esențiale.

Amurii adoră semințele mari! Porumbul și alunele tigrate sunt de departe preferatele amurilor. Dacă în pescuitul crapului este recomandată consistența moale a cerealelor, amurii preferă semințele ceva mai tari, puțin crocante.

Ctenii sunt atrași de norul format de nadă! Pescuitul amurului se bazeză enorm de mult pe folosirea groundbait-urilor și lichidelor menite să creeze un nor consistent în apă. Amurii sunt atrași de nor, contribuind la rândul lor la producerea acestuia prin răscolirea intensă a patului de nadă.

Amurii preferă substratul tare și cât mai curat! Acest aspect reprezintă un factor important în alegerea locului unde va fi amplasat patul de nadă.

Ctenii curăță tot! Odată ajunși pe patul de nadă, amurii vor mânca aproape toată nada, golind zona nădită. Foarte importantă este întreținerea patului de nadă după astfel de episoade, pentru a ne bucura de o partidă reușită în continuare.

Amurii nu refuză boilies-urile! Pe anumite ape, datorită cantităților mari de boilies-uri nădite de-a lungul anilor, amurii s-au adaptat preferând acest tip de nadă în detrimentul celor clasice (groundbait și semințe). Astfel putem prinde excelent amuri folosind boilies-uri de tip fishmeal sau birdfish ce sunt adresate mai degrabă crapilor. Pe bălțile/lacurile în care amurii se hrănesc ,,normal" sunt ideale boilies-urile birdfood, cu arome dulci (scopex, vanilie, porumb, etc.) sau iuți (usturoi), asemănătoare celor folosite în compoziția groundbait-urilor sau mix-urilor de cereale.

7. Nădirea în pescuitul între ape și pe suprafață (zig rig)

Pescuitul între ape sau pe suprafață presupune plasarea cârligului la o distanță considerabilă de substrat. Tehnica zig rig, pe lângă monturile specifice, necesită o nădire ca atare pentru a fi eficientă.

Regula de bază pentru nădirea în pescuitul la zig rig este una simplă. Pentru pescuitul între ape, nada trebuie să lucreze permanent în coloana de apă, în timp ce pentru cel de suprafață, materialul nădit va fi unul plutitor.

Caracteristice nădirii între ape sunt grounbait-urile de consistența unui terci, ce conțin particule care vor lucra în suspensie. Pentru nădirea acestora este de preferat folosirea unei rachete cu închidere etanșă.

Pescuitul la suprafață necesită o nădire cu nade flotante. Ideale sunt peletele flotante, sau bucățile de pâine în contextul în care momeala plasată pe cârlig este una similară.

8. Concluzii

Nădirea, cheia unei partide de succes!

Una din regulile generale ale pescuitului la crap este : nu nădești, nu prinzi, adaptată ulterior și sub altă variantă bine-cunoscută.

Crapii, au devenit de-a lungul anilor dependenți de nada pescarilor pe anumite suprafețe de apă. Nu puține sunt situațiile în care crapii asociază zgomotul produs de căderea unei rachete de nădire în apă, sau a unor boilies-uri, cu venirea hranei pe substrat. Astfel, trăsăturile apar imediat după ajungerea nadei în apă, aspect nu tocmai întamplător, peștii dezoltând astfel un reflex pavlovian.

La polul opus, se află crapii cu un comportament prudent, care nu se aproprie tocmai ușor de nade, sau alte elemente străine.

Nădirea adaptată modului în care trăiesc și se hrănesc peștii este un principiu de bază ce necesită aplicare în fiecare partidă de pescuit la crap. Doar ținând cont de obieceiurile peștilor și modul lor de viață vom putea să îî prindem. Nădirea este o operațiune ce ar trebui să ne ajute pe parcursul acestui proces, nu să ne îndepărteze de target-urile stabilite.

Prin urmare, pescuiți inteligent, nădind ca atare și nu uitați, nada este menită să atragă în primul rând peștii, nu pescarii! Fire intinse!!!

Ionut Constantinescu