Noduri pescărești de bază la crap

Pescuitul, indiferent de stilul practicat, presupune utilizarea unui număr redus sau semnificativ de noduri.

În esență, pentru a ne numi pescari în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să știm cum se leagă măcar câteva noduri de bază, suficiente pentru a ne descurca la început de drum.

După ce prindem ceva experiență, așteptările vor crește din toate punctele de vedere. Prin urmare, vom descoperi abordări, nade, monturi, momeli și, desigur, noduri noi.

Articolul de față își propune realizarea unei prezentări complete a nodurilor pe care orice pescar de crap trebuie să le știe pentru a putea pescui eficient în orice condiții.

Aparent, nodurile pescărești par a fi ușor de învățat. În realitate, orice nod necesită exercițiu și atenție sporită pentru a fi efectuat în mod corect.

De fiecare dată când realizăm un nod, trebuie să ne amintim că acel nod face legătura între noi și peștele pe care dorim să îl prindem.

Orice greșeală în executarea nodului, fie ea și una minoră, poate face diferența între un pește prins și unul scăpat.

Pe lângă încrederea în firele folosite, nade, momeli, echipament șamd. întotdeauna trebuie să ne bazăm pe siguranța nodurilor pe care le facem. Calitatea firelor utilizate nu va putea compensa niciodată defectele un nod slab, legat greșit.

1. Principiile legării nodurilor pescărești

Pentru a ne asigura că nodurile noastre sunt conforme trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

• proprietățile firelor folosite
• alegerea corectă a diametrului firelor
• umectarea firelor
• strângerea nodurilor
• tăierea surplusului de fir
• verificarea rezistenței nodului

A. Proprietățile firelor folosite

Mai sus aminteam de calitatea firelor. Logica bunului simț spune clar că un fir slab, cu rezistență scăzută, vechi, nu va reprezenta niciodată o alegere bună.

Pentru a lega noduri rezistente întotdeauna vom avea nevoie de fire noi de calitate superioară sau fire utilizate moderat, ce încă își păstrează proprietățile.

Cum verificăm dacă un fir este vechi?

Adesea, firele de pescuit se degradează în timp, uneori chiar și fără a fi pescuite. Durata în care un fir poate ajunge inutilizabil diferă în funcție de mai multe criterii : numărul de partide în care a fost folosit, existența structurilor submerse pe substrat ce pot afecta firul, numărul de driluri și aruncări la care a fost supus, diametrul firului șamd.

Firele vechi, care prezintă risc de rupere la nod sunt ușor de recunoscut.

În primul rând un fir pescuit frecvent își va schimba culoarea față de momentul în care a fost pus pe tamburul mulinetei. Din cauza soarelui firele ,,se coc" mai devreme sau mai târziu. Un fir copt, se va rupe uneori chiar și fără un nod, ori la cel mai simplu nod va ceda foarte ușor.

Firele supuse unui pescuit dificil, în agățătură abrazivă (praguri, copaci, stuf tăiat, scoici, șamd.) se vor deteriora mult mai rapid decât firele folosite la partidele în care pescuim pe zone curate. Vom remarca pe cuprinsul firului zone în care se exfoliază din cauza contactului cu obstacolele submerse. În aceste de cazuri, este recomandat să înlăturăm prin tăiere porțiunea de fir cu probleme. Astfel ne vom putea baza în continuare pe firul nostru și nodurile realizate. Dacă firul a fost afectat într-o proporție ceva mai ridicată este indicată înlocuirea.

Drilurile și lansările contribuie la uzura firului. Un fir solicitat are o durată de viață mult mai scurtă decât un fir ceva mai ,,odihnit".

Firele de diametre reduse (spre exemplu 0.20 mm) nu sunt la fel de rezistente în timp precum firele groase (0.40 mm). Acest lucru apare din cauza diferenței de diametru. Firele subțiri sunt mult mai sensibile la condițiile de pescuit amintite mai sus și prin urmare trebuie schimbate realtiv des, deoarece pot ceda mult mai ușor. În schimb firele de un diametru superior își păstrează ceva mai bine proprietățile, grosimea acestora fâcând diferența în ce privește uzura în timp și pescuitul în condiții dificile.

B. Alegerea corectă a diametrului firelor

Rezistența nodurilor pe care le efectuăm va fi dictată pe lângă proprietățile firelor și de diametrul acestora.

Regula este una cât se poate de simplă. Concomitent cu mărirea diametrulul firelor utilizate rezistența nodurilor va crește.

Dezvantajul principal al nodurilor realizate din fire groase este dimensiunea acestora. În anumite cazuri, mărimea unor noduri ne poate încurca, fiind recomandate fire de până la o anumită limită superioară. În alte situații este de preferat alegerea nodului cel mai suplu pentru a evita astfel de neplăceri. Despre toate acestea voi discuta ceva mai târziu, în capitolele următoare, unde voi veni cu exemple concrete.

C. Umectarea firelor

Una dintre cele mai importante etape din legarea unui nod este umectarea firelor.

Adesea firele pot să nu alunece natural pe parcursul realizării nodului fiind necesară udarea. Această operațiune se face cu scopul împiedicării deteriorării calității și rezistenței firelor după efectuarea unui nod.

Din cauza presiunii exercitate de spirele unui nod, firul se poate ciupi, exfolia, ori ,,arde" în limbaj popular. Astfel, deși nodul este legat corect și se bucură de rezistența dorită, putem avea un punct slab, mai sus de nod, în porțiunea de care s-au frecat spirele.

Pentru a evita ruperea firului înaintea nodului, tot ce trebuie să facem este să umectăm firul în porțiunea respectivă și nodul totodată. Cea mai uzuală modalitate de umectare este trecerea firului prin salivă. Deși acest aspect al pescuitului nu este unul tocmai igienic, se bucură de o eficiență garantată. Nu am văzut și nici nu cred ca voi vedea vreodată un pescar care să prefere un recipient cu apă în detrimentul acestei metode.

D. Strângerea nodurilor

Orice nod, indiferent de cât de bine arată trebuie să fie strâns corect. Strângerea nodului este importantă deoarece securizează nodul împotriva desfacerii pe parcursul pescuitului.

Pe piața actuală se găsesc diferite dispozitive dedicate strângerii nodurilor. Cele mai frecvent folosite sunt compuse din un mâner de plastic ușor de apucat și un segment metalic în formă de cârlig de care atașăm firul sau cârligul ce urmează a fi legat. După fixarea firului sau a cârligului, strângerea nodului devine o formalitate.

E. Tăierea surplusului de fir

Penultima operațiune constă în tăierea surplusului de fir sau fire rămase în urma legării nodului.

Firele trebuie tăiate astfel încât să nu lăsăm o porțiune mare înafara nodului, dar nici prea din scurt, pentru a împiedica o desfacere a nodului în caz că acesta nu a fost strâns corect din varii motive.

Așadar, soluția optimă pentru orice nod este lăsarea unui mic surplus în urma tăierii, pentru siguranță. În anumite cazuri putem apela la flacăra unei brichete sau a oricărei alte surse de foc pentru a topi căpătul firului rămas înafara nodului. Astfel, șansele ca firul să alunece și nodul să se destrame vor fi minime.

Îndepărtarea surplusului de fir ar trebui realizată întotdeauna cu ajutorul unei foarfece sau a unui clește. În niciun caz nu recomand folosirea dinților. Dantura va fi afectată în timp, mai ales dacă secționăm fire de diametre mari. Prin urmare, folosiți foarfecele sau cleștele cu încredere, pentru a evita în viitor vizitele la stomatolog.

F. Verificarea rezistenței nodului

Ultima etapă a efectuării unui nod este verificarea rezistenței nodului. Cu ajutorul dispozitivului de strângere a nodului putem trage în ambele sensuri pentru a vedea dacă am legat sau nu corect nodul.

Uneori, în urma tăierii surplusului de fir, dacă strângerea nodului nu a fost făcută corect și firul a fost tăiat din scurt, putem avea surpriza ca nodul să se desfacă în momentul în care îl testăm.

Peste această operațiune se poate sări doar dacă avem experiența necesară în a face noduri calitative. Totuși, o verificare suplimentară nu strică niciodată. Întotdeauna va fi de preferat să pierdem timp refăcând un nod greșit decât să pierdem un crap din cauza unei astfel de erori, deoarece dezamăgirea va fi una destul de mare.

G. Materialele necesare legării nodurilor

În momentul de față știm de ce avem nevoie din punct de vedere tehnic pentru a lega un nod. Totuși, etapele pot fi puse în valoare doar dacă avem instrumentele necesare efectuării nodurilor.

În funcție de tipul de nod vom avea nevoie de diferite materiale precum : fire, cârlige, plumbi, vârteje, dispozitiv de strângere al nodului, foarfece, clește șamd. Este foarte important ca în cazul oricărui nod să folosim doar accesorii potrivite, calitative și să nu apelăm la improvizații. Despre acestea voi vorbi în cazul fiecărui nod în parte pe parcursul capitolelor din continuarea articolului.

Recomandarea mea este ca înainte de încercarea unui nod nou, să vizionați minim o filmare sau un articol care să conțină fiecare pas al legăturii respective. Astfel, va fi mult mai ușor să reproduceți nodul în sine, deoarece respectând fiecare etapă nu aveți cum să greșiți.

Totuși, este posibil ca primele noduri să nu arate conform așteptărilor, motiv pentru care nu ar trebui să vă descurajați. Tot ceea ce trebuie să faceți este să identificați acel pas greșit care vă împiedică în legarea corectă a nodului. Nu e nimic complicat. Totul ține de exercițiu și de răbdare până la urmă.

2. Noduri de care avem nevoie în pescuitul la crap

Să presupunem următoarea situație. Avem la dispoziție tot ce avem nevoie pentru a începe pescuitul la crap: lansete, mulinete, role de fir, plumbi, cârlige și alte accesorii necesare acestui stil.

Cum le conectăm împreună? Simplu! Cu ajutorul nodurilor.

Desigur, putem achiziționa echipamente gata pregătite, unde nu mai este necesară realizarea niciunui nod. Totuși, suntem pescari și avem mândria noastră. De ce să nu învățăm ce noduri avem de făcut și să fim independenți? Totodată dacă ne putem pregăti monturile, mulinetele, forfacele etc. singuri și costurile vor scădea considerabil.

Așadar, dacă vrem se ne numim pescari trebuie să știm cum să ne legăm acareturile. Pentru partide reușite nu trebuie să lăsăm nimic la voia întâmplării și să luăm problema în mâinile noastre, la propriu.

În cadrul acestui articol, vor fi descrise, în ordine cronologică toate nodurile principale utilizare în pescuitului crapului, ce privesc modurile în care legăm:

• firul principal de tamburul mulinetei
• două fire de aceleași grosimi, grosimi diferite, același material, sau material diferit
• firul principal al mulinetei de firul monturii
• firul principal al mulintei de un înaintaș textil sau monofilament
• firul de un vârtej simplu sau cu agrafă, anou etc.
• firul de un plumb, momitor etc.
• un segment de fir de tip ledcore
• diferite monturi
• anumite tipuri de forface
• un cârlig cu ochet sau paletă

Totodată, pe lângă pescarii de crap aflați la început de drum și cei medii sau avansați vor putea găsi informații utile în cuprinsul articolului de față.

În continuare, voi descrie fiecare nod în parte, unde trebuie utilizat, cum se leagă, și multe alte detalii importante pe care trebuie să le avem în vedere.

3. Nodul Arbor

Primul nod pe care trebuie să îl știm atunci când începem pescuitul la crap este nodul Arbor. Nodul Arbor asigură legătura dintre firul principal al mulinetei și tambur.

Unii pescari se vor întreba dacă este sau nu necesară efectuarea unui nod al firului principal de tamburul mulinetei. Oricum peștele nu va lua atât de mult fir încât să ajungă la nod.

Rolul nodului Arbor este acela de a fixa firul pe tamburul mulinetei și de a împiedica răsucirea acestuia în timp. Poziționarea nodului se va face întotdeauna în partea de jos a tamburului pentru a putea fi acoperit mai ușor. Nodul poate fi plasat în adâncitura tamburului dedicată mascării nodului, ori în cazul tamburilor ce nu sunt prevăzuți cu acest spațiu, poate fi acoperit cu bandă adezivă sau fir.

Realizarea nodului Arbor este destul de ușoară. Pe firul principal se face un nod simplu ce va fi strâns ușor, urmat de încă un nod la capătul firului. Nodurile se strâng trăgând de firul principal, urmând ca al doilea nod să se blocheze în primul.

4. Nodul Albright

Primul nod a fost realizat și am fixat așadar firul pe tamburul mulinetei.

În foarte multe cazuri, tamburii destinați mulinetelor de crap au capacități ridicate de înmagazinare a firului. Spre exemplu, pe un tambur pot intra 500-600 m de fir de 0.25 mm. În situația de față avem 2 opțiuni : prima presupune încărcarea tamburului cu 500 m de fir de 0.25 mm și a doua folosirea unui fir de umplutură, denumit și buraj, urmată de aprox. 250-300 mm de fir de 0.25 mm pe care îl vom folosi în pescuitul propriu zis.

Varianta cea mai comodă este cea în care punem 500 m de fir nou, fără a ne complica cu folosirea burajului.

Din punctul meu de vedere a doua opțiune este cea optimă. Utilizarea unui fir de umplutură va însemna pe viitor mai puțină muncă, deoarece nu vom fi nevoiți să îndepărtăm 500 m de fir ci doar 250-300 m atunci când înlocuim firele. De asemeni, din punct de vedere al costurilor este mult mai convenabil să schimbăm 250 m în loc de 500 m.

Singurele situații în care nu recomand folosirea firelor de umplutură sunt cele în care pescuim la distante mari (de regulă în pescuitul plantat) și avem nevoie de 250-300 m de fir (uneori chiar mai mult) plus o marjă de rezervă. De asemeni, burajul nu este indicat nici în cazul mulinetelor prevăzute cu tamburi de capacitate redusă.

Deși m-am îndepărtat puțin de subiectul capitolului, aceste precizări erau necesare, mai ales pentru pescarii de crap aflați la început.

Revenind la nodul Albright, rolul principal al acestuia este legarea a două fire. Nodul Albright are multiple întrebuințări din care amintim:

• legarea firului de umplutură de cel principal
• legarea firului principal de înaintașul de forță
• legarea forfacelor Combi rig

Cum prima utilizare a fost descrisă, voi continua cu a doua. În anumite partide pe lângă firul principal al mulinetei vom utiliza un înaintaș de forță cu rolul de proteja firul principal de șocurile aruncărilor sau de obstacolele submerse. Pe scurt, firul principal în aceste cazuri nu prezintă suficentă rezistență pentru a oferi un pescuit sigur. Pentru a evita neplăceri precum ruperea firului principal în timpul lansării, sau secționarea acestuia în agățătura abrazivă din apă, este recomandat înaintașul textil sau monofilament după caz.

O altă utilizare a nodului Albright constă în cadrul Combi rig-urilor ce presupun îmbinarea unui porțiuni de fir textil suplu de care este legat cârligul de un segment de fir rigid de tip fluorocarbon sau monofilament. Pentru camuflarea nodului pe substrat este indicată acoperirea acestuia cu un strat fin de pastă de plumb sau tungsten.

Nodul Albright se pretează unei varietăți largi de tipuri de fire și diametre. Practic, cu acest nod putem lega fire similare, fire din materiale diferite ori fire de diametru difertit atât timp cât respectăm regulile de bază.

Pentru a înțelege mai bine aceste reguli voi descrie mai întâi modul de realizare al nodului Albright. Din unul din fire vom face o buclă, lungă de aproximativ o palmă. În interiorul buclei introducem căpătul celuilalt fir după care îl înfășurăm de minim 7-8 ori. Capătul firului rămas îl vom introduce înapoi prin bucla prin care a intrat. Strângem nodul după ce umectăm firele în prealabil și Albright-ul este gata.

Regula principală atunci când legăm un fir textil de un fir monofilament presupune ca firul pe care îl folosim la matisat să fie cel textil. Astfel vom începe cu o buclă pe firul monofilament după care urmează întroducerea firului textil, înfășurarea spirelor șamd. Textilul va alunca, în momentul strângerii, ușor pe monofilament iar nodul va ieși perfect. Invers nu este posibil deoarece textilul nu va permite firului monofilament să alunece, iar spirele nu pot fi strânse pentru a forma un nod.

A doua regulă a nodului Albright se referă la îmbinarea a două fire de diametre diferite. Din firul cu un diametru ridicat vom forma bucla, iar din firul mai subțire vom matisa spirele. Astfel vom obține un nod suplu și foarte rezistent. Mai jos, am legat un fir de 0.25 mm de unul de 0.60 mm, arătând că prin intermediul Albright-ului putem lega și fire destul de diferite din punct de vedere al grosimii.

Dintre toate nodurile pe care le-am utilizat până acum m-am oprit exclusiv asupra Albright-ului. Avantajele nodului Albright m-au determinat să aleg acest nod în detrimentul altora.

Rapiditatea efectuării nodului, dimensiunea acestuia și rezisența sporită consituie principalele atuuri ale nodului Albright. Pescuind adesea la distanțe ridicate, ori la feeder, îmi doresc ca nodul să fie cât mai suplu pentru a ieși ușor prin inele. De asemeni, participând des în competiții îmi doresc un nod pe care să îl leg în cât mai puțin timp. Nu în ultimul rând trebuie să remarc și rezistența Albright-ului comparată cu celelalte noduri, diferențele fiind insesizabile.

Dintre alte noduri prin care putem lega 2 fire amintesc:

Nodul dublu Grinner

Nodul Blood

Nodul FG

5. Nodul Clinch îmbunătățit

Următorul nod pe care trebuie să îl știm este nodul Clinch îmbunătățit fiind nodul cel mai popular pentru legarea firului mulinetei de vârtejul pe care este atașat plumbul sau forfacul, atașarea segmentelor de ledcore, sau la legarea cârligelor (de ex. în cazul monturii Withy Pool).

Principalele avantaje ale nodului Clinch îmbunătățit sunt : rapiditatea legării nodului, suplețea și rezistența sporită. Nodul Clinch îmbunătățit diferă de nodul Clinch clasic fiind mult mai rezistent datorită securizării nodului printr-o operațiune adăugată la finalul legării.

Legarea nodului Clinch îmbunătățit începe cu introducerea firului prin vârtej și formarea unei bucle. Urmează răsucirea căpătului liber al firului de minim 6-7 ori după care îl introducem prin bucla formată la baza vârejului. Odată introdus firul prin buclă se va forma încă o buclă, de data aceasta mai mare, prin care direcționăm capătul firului. După umectarea nodului îl strângem trăgând simultan de vârtej și firul de legătură.

Numărul de spire poate diferi în funcție de grosimea firelor. Cu cât firele sunt mai subțiri cu atât va fi nevoie de efectuarea unor spire în plus pentru a evita desfacerea nodului.

Pe lângă nodul Clinch amintim și nodul Trilene ce prezintă aceleași proprietăți și utilizări, diferind puțin doar modul de legare:

6. Nodul Palomar

Nodul Palomar prezintă aceleași aplicații precum nodul Clinch îmbunătățit. Este un nod ușor de învățat și rapid de legat.

Am descoperit nodul Palomar pe durata partidelor în care pescuitul la distanță era o necesitate. Folosind nodul Clinch îmbunătățit, după aruncări repetate, firul textil înaințaș ceda din punctul în care era legat de plumb. Pentru a înlătura această neplăcere, am trecut pe nodul Palomar, fiind un nod care nu se desface nici în situații extreme, spre deosebire de Clinch.

Nodul Palomar începe cu o buclă suficient de lungă facută pe firul principal pentru a putea fi trecută peste vârtej, plumb, cârlig ori alt element de care dorim să legăm firul. Urmează un nod simplu, realizat către baza buclei, pe care nu îl strângem, după care trecem capătul buclei nodului peste vârtej, plumb, cârlig etc. Revenim cu bucla în sus peste nod, după care urmează întinderea firul și finalizarea nodului.

Din observațiile mele Palomar-ul constituie varianta ideală atunci când ne dorim un nod pe care să ne bazăm în orice situație. Poate fi legat atât din fire monofilament cât și textile, rezistența și calitatea nodului rămânând aceeași.

7. Bucla dublă

Buclele simple și buclele duble sunt noduri de bază în pescuitul la crap, cu aplicabilitate extrem de largă. Cu ajutorul buclei putem atașa un segment de ledcore pe firul principal, putem lega un vârtej, un plumb și cel mai important o vom utiliza la realizarea forfacelor.

Rig-urile clasice de tip blow-back au la capătul firului de păr o buclă pe care o folosim pentru a atașa momeala cu ajutorul unei croșete. Procedura este una elementară : introducem momeala pe croșetă, după care cu vârful croșetei apucăm capătul buclei și tragem momeala pe firul de păr. De asemeni capătul forfacului poate fi încheiat cu o buclă pentru a atașa rig-ul de un vârtej clasic sau de un vârtej cu agrafă rapidă, după preferințe.

De ce buclă dublă și nu simplă? Bucla simplă are tendința de a se desface mult mai ușor decât bucla dublă, mai ales în cazul firelor de diametru redus. Pentru securizarea nodului folosesc aproape exclusiv buclele duble.

Modul de legare al buclei simple și duble este unul similar. Bucla dublă presupune realizarea unei bucle urmată de trecerea căpătului firului peste buclă. În continuare, se va forma o nouă buclă, prin care trecem de 2 ori capătul firului. Umectăm nodul, îl strângem cu atenție, tăiem surplusul de fir și nodul este gata.

Singurul dezavantaj al buclei duble spre deosebire de bucla simplă este dimensiunea mai mare a nodului realizat, ce apare în cazul firelor de diametre ridicate. Dacă acest aspect ne încurcă putem înlocui bucla dublă cu una simplă pentru a micșora nodul, șansele ca acesta să se desfacă fiind reduse.

8. Bucla de ledcore

Firul de tip ledcore, pe care l-am tot amintit în acest articol este un fir textil ce are în interior un miez din plumb. Rolul ledcore-ului este acela de a camufla montura pe substrat, firul lipindu-se perfect pe fundul apei datorită greutății plumbului.

Pentru a atașa ledcore-ul de vârtej, plumb, firul principal șamd. vom avea nevoie de bucle la capete firului.

Bucla de ledcore nu este un nod în sine ci mai degrabă o împletitură realizată cu ajutorul unei croșete subțiri cu clapetă dedicată acestui scop (splicing needle).

Realizarea buclei începe cu înlăturarea miezului de plumb pe o porțiune de 8-10 cm. Întindem firul textil rămas liber, după care introducem croșeta la baza acestuia, cât mai aproape de locul în care se află miezul din plumb. Din firul textul tragem cam 3-4 cm pe croșetă, lăsând vârful croșetei liber. Ultima etapă presupune introducerea croșetei în capătul de fir liber și tragerea acestuia prin interiorul porțiunii de 3-4 cm amintite mai sus. Tăiem capătului firului rămas, după care strângem împletitura pentru siguranță.

Repetăm procedura de mai sus și în capătul opus al ledcore-ului, cu mențiunea că pe firul textil folosit pentru buclă vom adăuga și vârejul sau plumbul, după caz.

9. Nodul Rapala

Nodul Rapala, după cum reiese și din denumire este un nod dedicat pescuiului răpitorilor ce poartă numele unuia dintre cele mai cunoscute brand-uri din industrie. Scopul nodului Rapala este acela de a oferi libertate de mișcare nălucilor. Datorită acestui aspect, dar și a rezistenței de care se bucură, nodul Rapala a fost adoptat cu succes și în pescuitul la crap.

Rapala este indicat în special atunci când utilizăm fire rigide de tipul fluorocarbon sau monofilament pentru legarea forfacelor. Atașarea rig-urilor rigide pe vârtej prin nodul Rapala poate îmbunătăți considerabil mecanica monturii datorită libertății de mișcare a rigului.

Cea mai cunoscută utilizare a nodului Rapala este în cadrul monturii helicopter cu fir rigid. În cazul acestei monturi, mulți pescari preferă legarea forfacului direct de vârtejul ce culisează pe firul principal cu ajutorului nodului Rapala.

Legarea nodului Rapala începe cu realizarea unui nod simplu pe fir ce nu va fi strâns. Urmează trecerea capătului firului prin vârtej după care capătul va intra prin nodul făcut mai sus. Înfășurăm 3-4 spire după nod, după care introducem capătul firului prin nodul format inițial. În acest moment vom observa că se va forma o nouă buclă, aproape de nod. Ultima etapă presupune introducerea firului prin acea buclă, urmată de umezirea, strângerea nodului și tăierea surplusului de fir.

Recomand nodul Rapala pentru legarea firelor rigide deoarece oferă mobilitate forfacului, obținându-se astfel o mecanică de întepare superioară a peștelui.

De menționat că în cazul firelor rigide de diametru mare, ce depășește 0.50 mm, este de preferat utilizarea bride-lor. Asemeni nodului Rapala, utilizarea bride-lor este preluată din pescuitul răpitorilor, unde în cazul strunelor din fluorocarbon gros sunt folosite adesea bridele. Motivul utilizării bridelor este acela că se va obține o prezentare corectă a rig-ului. Un nod obișnuit, legat dintr-un fir foarte gros, ocupă mult spațiu, fiind totodată dificil de strâns și predispus la desfacere.

10. Nodul fără nod

Nodul fără nod constiuie cel mai întâlnit nod atunci când discutăm despre legarea cârligelor folosite în pescuitul crapului.

Cu ajutorul nodului fără nod putem lega cârligele cu ochet, obținând celebrul fir de păr, atât de utilizat în pescuitul la crap.

Nodul fără nod este un nod rapid ce poate fi învățat de orice pescar în scurt timp.

Nodul fără nod începe cu trecerea firului din spatele ochetului către față, după ce am aliniat firul de păr pe tija cârligului. Acesta este momentul în care alegem lungimea firului de păr în funcție de tipul de momeală folosită.

Pentru a fi siguri, că firul de păr nu va fi prea lung sau prea scurt, putem atașa momeala pe firul de păr pentru a lega corect cârligul.

Odată reglată distanța firului de păr vom matisa firul forfacului pe tija cârligului, obținând minim 5-6 spire. Întotdeauna vom matisa firul doar pe partea opusă în care se închide ochetul cârligului. Nu este recomandată matisarea firului pe porțiunea în care se închide ochetul cârligului deoarece aceasta fiind abrazivă poate cauza ruperea sau desfacerea nodului. Așadar, de fiecare dată vom matisa fir pe partea netedă a ochetului.

La final introducem din nou capătul firului prin ochet, din spate către față, astfel nodul fiind gata.

Cele mai des întâlnite greșeli în legarea nodului fără nod sunt matisarea cârligului pe partea în care se închide ochetul și trecerea firului forfacului invers, dinspre fața ochetului înspre coadă.

Despre dezavantajele matisării pe partea abrazivă a ochetului am discutat mai sus. Introducerea firului dinspre față înspre spate prezintă de asemeni o serie de minusuri. Neajunsurile sunt cauzate de unghiul pe care îl formează firul rig-ului împreună cu cârligul și momeala. Acest unghi, fiind unul modificat va afecta mecanica monturii, ducând adesea la înțeparea greșită sau neînțeparea peștelui ori la dezdoirea cârligului în timpul drilului datorită presiunii exercitate de fir.

Numărul spirelor nodului fără nod poate fi diferit în funcție de tipul de rig pe care dorim să îl folosim. Astfel, dacă optăm pentru plasarea unui varniș de ghidaj sau anou pe cârlig, pentru a alinia firul de păr, sunt suficiente 5-6 spire. Dacă ne dorim eliminarea acestor elemente, este necesar să matisăm firul pe tija cârligului până în dreptul punctului în care ajungem cu ultima spiră astfel încât să fie paralelă cu vârful cârligului. Astfel unghiul pe care momeala îl va forma cu cârligul va fi unul asemănător celui obținut prin utilizarea varnișului de ghidaj sau anoului.

De menționat că atașarea anoului pe cârlig se face cu ajutorul unui nod simplu pe firul de păr, urmat de poziționarea acestuia pe tija cârligului în dreptul spinului.

Pe lângă clasicul fir de păr ce are la capăt o buclă simplă sau dublă prin care plasăm momeala cu ajutorul unei croșete, putem apela la diverse alternative de prindere a momelii precum : bait sting-ul sau banda elastică. O altă variantă ce presupune eliminarea firului de păr este plasarea unui șurub pe tija cârligului urmat de un opritor pentru fixarea acestuia, montaj folosit în rig-uri precum Withy Pool sau Ronnie Rig. Totuși despre aceste posibilități vom discuta într-un articol viitor în care vom prezenta cele mai populare tipuri de forface utilizate în pescuitul crapului.

11. Nodul pentru cârligele cu paletă

Cârligele cu paletă sunt considerate de destui pescari de crap ca fiind de domeniul trecutului. Acest fapt apare din cauza unui dezavantaj major, și anume imposibilitatea legării acestor cârlige pentru a fi folosite în monturi cu fir de păr.

Totuși, cârligele cu paletă se pretează excelent în cazul în care pescuim cu momeala direct pe cârlig. Deși acest stil de prezentare a momelilor de cârlig pare unul depășit, este în continuare eficient pentru anumite categorii de momeli din care amintim : mamăliga, porumbul de conservă, pufarinele (puffi), viermii și râmele. Deși nu sunt tocmai de actualitate aceste momeli încă sunt utilizate în pescuitul crapului cu succes.

Nodul pentru cârligele cu paletă este de cele mai multe ori primul nod pe care orice pescar îl învață. Acest nod presupune mai întâi realizarea unei bucle prin care vom trece partea inferioară a cârligului. Ținând în același timp cârligul și bucla vom matisa capătul firului pe tija cârligului dinspre buclă, către ochet de minim 6-7 ori. Odată finalizată matisarea vom introduce capătul firului prin buclă, urmat de umectarea și strângerea nodului.

Pentru legarea mai ușoară a acestui nod este recomandată întinderea firului de care dorim să legăm cârligul. Firul întins ne va ajuta să matisăm corect spirele pe tija cârligului fiind un element important în legarea nodului.

Pe lângă această metodă de legare a carligelor există și una alternativă prezentată în clipul de mai jos. Personal, o aleg pe cea descrisă mai sus deoarece este mult mai rapidă. Pe de altă parte, pot fi și pescari care pot considera cealaltă modalitate ca fiind mai eficientă, părerile fiind împărțite.

În cazul cârligelor de mici dimensiuni, ori pentru pescarii care au ceva probleme cu nodurile clasice se poate folosi un aparat de legat cârlige care va înlesni mult acest proces. Astfel, chiar și pescarii la început de drum, ori cei mai puțin îndemănatici vor putea lega un cârlig destul de rapid și eficient.

12. Nodul de prindere a săculețului solubil

Asemeni buclei de ledcore, nodul de prindere al săculețului solubil de cârlig nu este tocmai un nod propriu-zis.

Desigur, în anumite cazuri săculeții se pot prinde direct de cârlig fără a mai fi necesar un nod suplimentar. Putem folosi astfel săculeții PVA în special atunci când pescuim la distanțe reduse, iar aeroninamica forfacului nu este una importantă.

Nodul de prindere al săculețului solubil a fost conceput pentru a lansa mai departe și pentru a nu solicita firul rig-ului sau cârligul în cazul săculeților de mari dimensiuni.

Nodul de prindere este ușor de realizat. Începe cu prinderea cârligului în partea de jos a săculețului. Este important ca vârful cârligului să rămână liber, pentru a evita înfingerea într-o particulă de nadă introdusă în săculeț. În continuare, facem o buclă pe fir, după care răsucim bucla și o agățăm de nodul de sus al săculețului PVA. Strângem bucla cu încredere și nodul este gata. Răscuirea buclei este obligatorie pentru a preveni desfacerea nodului.

În momentul în care săculețul solubil se va topi nu vom avea niciun nod format pe forfac. În schimb, în partidele efectuate pe ape reci dacă nu utilizăm un sac cu topire rapidă (fast melt) există posibilitatea ca nodul săculețului să rămână pe forfac, topirea acestuia fiind una de durată.

Acestă modalitate de prindere a săculețului PVA poate fi aplicată doar forfacelor legate din fire textile necămășuite. În cazul firelor cu cămașă este recomandată decojirea acestora în porțiunea în care vom face nodul.

Amintim că săculeții solubili constuie o metodă excelentă de a prezenta o grămăjoară de nadă exact lângă cârlig, fiind un pont de atracție rapidă a crapului folosit pe scară largă.

13. Alte tipuri de noduri

Pe lângă rig-urile clasice de tip blow-back ce se bazează pe nodul fără nod, există și alte variante de prezentare a momelii de cârlig, ce includ și alte noduri specifice.

Considerând că acest articol este unul ce prezintă baza nodurilor pe care un pescar de crap trebuie să le cunoască, apreciez ca fiind oportună descrierea pe larg a acestor forface într-un articol distinct care să cuprindă cele mai populare rig-uri utilizate în pescuitul la crap.

Printre rig-urile ce necesită noduri suplimentare amintesc: Chod rig, D rig și KD rig, forface folosite în special în cazul pescuitului cu pop up-uri.

Până la următorul articol nu pot decât să vă urez tuturor fire întinse și noduri sigure pentru capturi cât mai numeroase și cât mai mari! În continuare, vă aștept cu sugestii legate de tematica următoarelor articole în secțiunea comentarii!

Ionut Constantinescu