Pescarii de competitie nu sunt deloc radicali atunci cand trebuie sa raspunda la intrebarea din titlu. Aceasta se refera, desigur, la nade si momeli. Veti vedea ca nu exista pescuit “numai la mamaliga” sau “numai la boilies”.
Dan Mitrănescu: “Pescuitul crapului a evoluat foarte mult în ultimii ani. Plecând de la simplul porumb am ajuns la nade mult mai complicate ca preparare și anume boiliesurile.
Subiectul are adepți în ambele tabere, iar discuțiile sunt inepuizabile în vederea stabilirii diferențelor dintre cele două nade. Personal cred că aceasta “confruntare” trebuie tratata nu cu “VS.” ci mai degrabă cu “& “. Un pescar de crap trebuie să cunoască ambele momeli și să le folosească atunci când este cazul, fără a avea rețineri în folosirea uneia dintre acestea. Dacă atractivitatea unui boilies sau naturalețea porumbului este preferată pe o balta la un moment dat, acest lucru nu devine o regulă. Am întâlnit multe situații în care de la o ora la alta crapii își schimbau gusturile trecând de la un pat de nada făcut cu porumb la o hranire selectivă, în locuri izolate, în cantități mici și cu momeli de calitate, anume boiliesuri. Fiecare dintre cele două nade are avantajele ei. Pentru boilies există superioritate atunci când se pescuiește pe substrat mâlos sau cu vegetație, deoarece descompunerea acestuia este reperată ușor de crapi, atunci când peștii sunt sătui și numai curiozitatea le stârnește apetitul. Atunci facem un pescuit izolat, care nu trebuie să sperie peștii, iar câteva bile aruncate cu cobra sunt mult mai eficiente decât o rachetă încarcată cu porumb care plescaie pe apa. Poate cel mai important avantaj pentru boilies este selecția pestilor. De la a prinde numai crapi mari și până la a elimina plăticile și carașii de pe patul de nadă, boiliesul are avantaj. Porumbul îl văd mai eficient în situația paturilor de nada susținute cantitativ, atunci când peștii se hrănesc intensiv, când pescuim pe o balta unde boiliesurile încă nu au fost cunoscute de crapi, sau când vrem să luam si amurul în calcul. Porumbul este bun și atunci când crapii preferă o nadă de granulație mică, insolubilă. Acest lucru este mai greu de realizat cu boiliesuri.”
Sorin Rudeanu: „Am ajuns la concluzia că nu există nadă universală și că pescarul trebuie să învețe să se adapteze la cerințele lacului, ținând cont de coordonatele specifice în care se desfașoară o partidă la un moment dat.
Este bine știut faptul că fiecare lac are particularitațile sale în ceea ce privește structura, densitatea de pește și multi alți factori. Pornind de la această premiză daca ar fi să particip la un concurs organizat pe un lac suprapopulat și dacă intervalul în care se desfășoară concursul ar coincide cu o perioadă în care peștele se hrănește intens, atunci mai mult ca sigur că mi-aș crea un pat de nadă care să conțină și multe particule mici (în speță semințe), deoarece este aproape imposibil sa ții în frâu o cohortă de crapi nădind numai cu boilies. Și nu mă refer aici doar la faptul că ai avea nevoie de o cantitate foarte mare de bile pentru un număr la fel de mare de crapi, ci și la faptul că ei nu trebuie să se sature, ci trebuie să deprindă preocuparea de a cauta boiliesul, ca și cum acesta ar fi cireașa de pe tortul de semințe. Spun asta gândindu-mă la o finală de Campionat Naţional, în care nu m-am ferit să nădesc de două-trei ori pe zi şi cu seminţe de păsărele şi cu bulgari de mămăligă, având grijă totodată să ataşez şi un boilies la cârlig, asezonat mereu cu un mic săculeţ în care montam alte două bile. În plus, după fiecare lansare, suplimentam doza cu înca 8-10 bile (cu ajutorul cobrei). Rezultatul a fost foarte bun. În altă ordine de idei, într-un lac în care avem de-a face cu peşti puţini şi preponderent mari, cu toate că nu este stilul meu, aş avea curajul să plasez lângă cea mai tentanta structură o lanseta pe care să o suplimentez cu înca 15-20 de bile, în mare majoritate tari. Chiar dacă rezultatul va fi un adevarat razboi al nervilor, odata venit în zona, crapul va gusta cu siguranţă din delicatesele oferite.”
Fragment dintr-un articol aparut in revista SuperPescar