Crapmania este in modul offline. Verifica conexiunea la internet!

Strategii pentru partidele scurte de pescuit la crap

miercuri, 2 decembrie 2020

Partide scurte in pescuitul la crap sunt considerate a fi partidele cu o durata de 12-24 de ore, pana la 48 de ore.

Strategii pentru partidele scurte - Sergiu Delcea

De obicei pescuitul la crap este asociat cu strategii complexe, campanii agresive de nadire si partide lungi in asteptarea trofeelor.

Realitatea cotidiana este din pacate insa de multe ori potrivnica, astfel incat singura optiune disponibila sunt partidele scurte.

Pentru a putea avea succes si in aceste scenarii conditiile de baza sunt flexibilitatea si invatarea rapida.

Desi timpul este o limitare importanta, prin fixarea unei definitii accesibile a succesului, continand obiective realiste, putem construi si cu ajutorul partidelor scurte un bagaj de cunostinte semnificativ, care sa ne aduca mai aproape de capturile dorite.

Strategii pentru partide rapide in lunile de vara, cu Sergiu Delcea

Articolul de fata trece in revista cateva elemente importante in partidele scurte cum ar fi pregatirea, strategia de nadire, monturile si interpretarea rezultatelor.

Fara pretentia unei formule magice, articolul incearca sa ofere cateva idei importante in jurul carora putem construi o strategie eficienta pentru partidele scurte.

  1. Ce inseamna o partida scurta?
  2. Setarea obiectivelor, intelegerea limitelor si managementul asteptarilor
  3. Alegerea lacului
  4. Ideile principale ale pescuitului in partide scurte
  5. Concluzii

1. Ce inseamna o partida scurta?

In toamna lui 2016 il intrebam pe Alan Blair (Nash Tackle) despre lacul lui favorit.

Primul raspuns a fost cumva intuitiv pentru toti cei care, la fel ca mine, tocmai vazusera Eurobanx 2 – “Bled, Slovenia. Pur si simplu, magic!”

Continuarea lui Alan m-a luat insa total prin surprindere “Sergiu…sincer sa fiu, foarte probabil nu voi mai pescui acolo niciodata!”

Pentru a fi sigur ca am inteles corect, am repetat intrebarea, cerand si o clarificare. “Doar priveste te rog acesti crapi pe care i-am prins ieri, imediat ce am plecat de la expozitia care ne gazduieste! Viata este mult prea scurta pentru a nu pescui si in alte locuri!”

Pe masura ce socul initial se disipa, am inceput gradual sa inteleg ce incerca Alan sa-mi transmita – traim intr-o lume in care timpul nu mai are rabdare cu oamenii.

Desi aparent conceptul de “partida scurta” ar trebui sa nu lase loc de ambiguitati, in lumea diversa a pescuitului la crap opiniile sunt rareori in deplina concordanta.

Intr-un interviu acordat lui Vlad Pavlovici, Andy Chambers considera ca doua sau chiar trei saptamani pot fi un interval de timp prea mic pentru a trage concluzii reale despre localizare si strategia de nadire! Cu siguranta, atunci cand vorbim despre adevaratele “mari interioare” cu o populatie medie de crapi unde Andy si-a construit renumele, o “partida scurta” inseamna o campanie de sub 30 de zile.

La polul opus, Alan Blair, un adept al pescuitului oportunist, considera cateva ore suficiente, daca suntem dispusi sa ne adaptam stilul de pescuit. Fara a sugera ca partidele de cateva ore sunt suficiente pentru Foret D’Orient, ideea lui Alan este ca daca alegem corect lacul si ne adaptam strategia, putem avea rezultate constante, pana in punctul in care vom ajunge si la trofeele pe care ni le dorim cu totii.

Desi ma numar printre cazurile fericite ce abordeaza constant partide de 5, 7 sau chiar 10 zile, pentru majoritatea, trecerea de la partidele de 12h la cele de 24h si 48h reprezinta pasul principal in dezvoltarea lor ca pescari la crap.

Fata de partidele pur oportuniste de 12h, cele de 24h permit adunarea informatiilor despre lac, aplicarea unor strategii si urmarirea unor tipare ce pot duce la concluzii valide. In plus partidele de 24h ofera suficient timp pentru ca nada sa lucreze si ea in favoarea noastra. Mai mult chiar, intrucat partidele de 24h ne permit sa apelam la nade complexe cum ar fi boiliesurile, putem extrage concluzii a caror validitate depaseste cliseul “nadei slabe”.

Dincolo de anumite limitari pe care le voi discuta mai jos pe larg, partidele de 24h pot fi asadar considerate numitorul comun al sezonului pentru majoritatea pescarilor si implicit o definitie suficient de relevanta a “partidelor scurte”.

Sergiu Delcea cu un crap prins noaptea

2. Setarea obiectivelor, intelegerea limitelor si managementul asteptarilor

Intrucat timpul este, in limbaj economic, un “bun” ce nu poate fi substituit, pentru a avea succes constant in partidele scurte este esential sa depasim gandirea axata pe rezultate (Results oriented thinking).

Mai precis, desi bineinteles ca vom cauta de la inceput sa avem trasaturi constante si in numar mare, trebuie sa acceptam ca lipsa timpului propune o serie de obstacle ce nu pot fi inlaturate – schimbari bruste de temperatura, imposibilitatea de a folosi anumite strategii de nadire, imposibilitatea de a adapta pescuitul la migratiile naturale ale crapilor etc.

Din punctul meu de vedere, partidele scurte trebuie asadar gandite ca piesele unui puzzle – o colectie aparent ne-ordonata de rezultate, ce poate fi sistematizata pana in punctul in care obtinem o imagine de ansamblu complexa.

Din acest motiv, fara a minimiza importanta si bucuria asociata fiecarei capturi, este mai important sa ne setam obiective pe termen lung ce tin de aplicarea riguroasa si sistematica a unor strategii, pentru a putea ajunge fie sa le perfectionam, fie sa le putem elimina din abordarea noastra.

Asadar, desi poate parea contra-intuitiv, consider ca pe termen lung evitarea pescuitului pur oportunist este mai “profitabila” – chiar daca ne expunem pe termen scurt riscului unor partide fara pesti sau cu trasaturi putine, prin observarea pana la final a unei anumite strategii, putem trage concluzii pertinente ce ne vor simplifica pescuitul in urmatoarele partide.

Un exemplu relevant in acest sens este pescuitul la zig rig, un stil putin popular in Romania, dar cu rezultate exceptionale in Europa. Din experienta mea, lipsa succesului la zig rig in Romania vine din abordarea ne-sistematica, montura fiind folosita de obicei “din disperare”, in situatiile ce par fara speranta. Mai mult, in majoritatea cazurilor am vazut zig rigul folosit pe o singura lanseta, fara o abordare strategica. Intrucat pescuitul la zig rig implica o cautare continua a pestilor in masa apei, o astfel de strategie ne poate aduce in cel mai bun caz trasaturi complet intamplatoare.

Bineinteles, dincolo de aceste incercari mentale de a schematize si de a cauta sabloane, pescuitul este la finalul zilei un sport imprevizibil.

Din acest motiv, imposibilitatea de a substitui timpul scurt ne obliga sa ne limitam asteptarile.

Cu siguranta, un pescuit de succes, cu rezultate constante ce implica si crapi capitali este posibil chiar daca avem la dispozitie numai partide scurte de 12-24-48h.

De cele mai multe ori insa, partidele scurte ofera un pescuit cu rezultate oscilante ce pot fi interpretate doar in ansamblu.

Sergiu Delcea si un crap romanesc

3. Alegerea lacului

Simplificand, alegerea lacului trebuie sa tina cont de populatia piscicola (evident un carpodrom bine populat promite mai multe trasaturi decat o balastiera cu densitate medie), de informatiile pe care le avem despre lac (poate constitui o scurtatura pentru a prinde suficient de repede chiar si pe lacuri cu populatii medii sau sub-medii) si de obiectivul personal impus (le poate substitui pe primele in cazul in care suntem dispusi sa dedicam un sezon intreg pentru intelegerea unui lac greu).

In mod evident, preferintele care vor dicta alegerea sunt in cele din urma strict personale.

In mod cert, lacurile tip “carpodrom” reprezinta o alegere buna pentru cei care isi doresc o rata de succes mai ridicata si nici nu dispun neaparat de timpul necesar unor pregatiri tehnice detaliate.

Chiar daca aceste lacuri au si ele destule secrete, mai ales atunci cand vorbim de capturarea trofeelor, ele ofera la modul general un schimb avantajos – o populatie semificativa de crapi inseamna competitie pentru hrana si implicit o probabilitate sporita de a gasi pesti dispusi sa se hraneasca.

De asemenea, intrucat lacurile tip carpodrom sunt foarte apreciate de pescari, informatia disponibila este de obicei usor de accesat si are suficienta acuratete. Carpodromul ofera asadar posibilitatea unor capturi numeroase chiar si in partidele scurte, pe baza carora putem testa diverse strategii sau putem incepe sa construim bagajul de cunostinte care sa ne conduca si catre trofeele lacului.

Aici intervine insa si un potential compromis – o populatie mare de crapi, de obicei de talie mica sau medie, poate fi greu de navigat intr-o partida scurta pentru a ajunge la pesti capitali. Cu siguranta, adaptarea strategiei ne poate aduce mai aproape de trofeele lacului. Totusi, strict la nivel statistic pescuitul pe carpodrom pentru pesti mari poate necesita o investitie de timp care sa contina mai multe partide de 24h.

Sergiu Delcea si un crap oglinda

Lacurile cu densitate medie sau chiar mica pot fi si ele o alegere, in conditiile in care avem suficiente informatii credibile si verificabile.

Concret, pregatirea de acasa poate reprezenta scurtatura esentiala – desi un numar mediu sau mic de crapi scade probabilitatea unei trasaturi, daca bagajul de cunostinte despre localizare si mod de hranire este suficient de mare, putem ajunge la capturile dorite.

Daca pe un carpodrom putem contrui in jurul unor informatii generale, in cazul lacurilor cu o populatie medie avem nevoie de repere mult mai precise – standuri productive in functie de perioada anului; informatii clare despre structuri si localizarea pestilor; preferinte si sabloane in privinta prezentarii monturilor si a strategiilor de nadire etc. Fara a fi o formula magica, informatiile precise de acest gen ne pot aduce cumva mai aproape si de trofeele lacului, deoarece tendintele acestora sunt mai usor de urmarit in cadrul unei populatii medii.

Totusi, chiar daca informarea precisa ne poate aduce mai aproape de succes, partidele scurte pe lacurile cu densitate medie au si ele un compromis important – cu rare exceptii, numarul total de trasaturi este mai mic, astfel incat putem avea dificultati in a trage concluzii cu grad de generalitate. Asadar, la fel ca in cazul pescuitului pe carpdrom, mai ales daca vizam crapi capitali, putem avea nevoie de o investitie de timp intinsa pe mai multe partide.

Nu in ultimul rand, lacurile grele, cu densitate mica sau foarte mica de peste pot fi si ele, in anumite conditii, o optiune interesanta.

Conditia esentiala este pur si simplu disponibilitatea pescarului. Pe scurt, lacurile grele cu densitate mica de peste sunt o alegere excelenta pentru pescarii pasionati de provocari si cu suficiente resurse de timp.

In cazul unor astfel de lacuri, intrucat informatia este in general greu disponibila, investitia de timp devine pur si simplu vitala pentru a construi propriul bagaj de cunostinte. Mai mult, chiar si in cazul extrem de fericit in care putem aduna informatii de acasa si putem si adauga constant noi idei din propriul nostru pescuit, investitia de timp ramane totusi una importanta sau chiar substantiala. In astfel de scenarii, adaptabilitatea si flexibilitatea sunt esentiale intrucat pestii pot deveni suspiciosi foarte rapid.

Totusi, acest scenariu de pescuit ofera si un compromis in sens pozitiv – putem ajunge direct fie la pestele-tinta, fie la un album foto complet al intregului lac.

Sergiu Delcea cu un crap prins intr-o partida scurta

4. Ideile principale ale pescuitului in partide scurte

a. Localizare

Cu siguranta, majoritatea pescarilor deja si-au insusit refrenul foarte cunoscut – “Pescuitul la crap este ca piata imobiliara: totul se rezuma la Localizare, Localizare, Localizare!”

Intrucat partidele scurte nu ne permit prin definitie sa asteptam pestii, informatiile despre localizare sunt pur si simplu vitale.

Reteta succesului consta in imbinarea informatiilor pregatite de inainte cu cele obtinute direct din stand. Presupunand ca administratia sau pescarii de pe lac nu va ofera detalii punctuale chiar in standul Dvs. avem doua optiuni – sondarea cu ajutorul unui marker sau schimbarea rapida a lansetelor pentru a colecta informatii “din mers”.

Cu siguranta, sondarea clasica realizata cu fir textil si pluta de marker ofera un nivel de detaliere exceptional, privind natura substratului, adancimea apei, latimea si natura structurilor submerse etc.

Mai departe, sondarea detaliata permite o interpretare complexa a structurilor, ceea ce ne va permite sa ajungem la capturile dorite.

Totusi, din prisma partidelor scurte, sondarea cu markerul poate fi o arma cu doua taisuri.

In primul rand, sondarea cu markerul nu este un proces neaparat scurt, fapt ce ne poate limita semnificativ timpul efectiv de pescuit.

Avand in vedere ca anumite strategii de nadire necesita uneori cateva ore pentru a deveni productive, limitarea si mai mult a timpului de pescuit poate fi problematica.

De asemenea, sondarea cu markerul implica un nivel ridicat de activitate subacvatica ce poate speria pestii. Chiar si pe lacurile tip carpodrom unde pestii sunt obisnuiti cu presiunea pescarilor, sondarea cu markerul la inceputul partidei ne poate costa cel putin cateva trasaturi. In cazul lacurilor cu o densitate mica de peste pertubarea standului poate avea asadar chiar consecinte grave.

Cartea "Memories of Carp" de Tim Paisley

O prima solutie de compromis ar putea fi sondarea doar cu ajutorul plumbului, fara pluta de marker, pentru a obtine cu mult mai putina galagie informatii despre natura substratului si intr-o mai mica masura despre adancime (prin masurarea timpului de scufundare a plumbului).

Solutia este foarte eficienta daca lacul are o adancime uniforma, dar are limitary evidente daca vorbim despre o balastiera foarte denivelata unde adancimea de confort pentr hranire este esentiala.

O solutie mai radicala poate fi “sacrificarea” unei partide doar pentru sondare. Pentru cei carora programul le permite un numar mare de iesiri, sondarea foarte detaliata la inceput este o solutie foarte buna.

Totusi, in cazul in care numarul partidelor este si el limitat, putem adopta si o strategie mai putin radicala – putem dedica ultima ora sau ultimele cateva ore din partide pentru sondare.

Viabilitatea acestei solutii depinde insa si de alti factori care tin de natura lacului si de strategia de nadire, deoarece in destul de multe momente un pat de nada poate lucra foarte tarziu, chiar catre sfarsitul partidei, caz in care sondarea poate fi contraproductiva. Totusi, daca reusim sa reducem cat posibil din acest risc, folosirea ultimelor ale partidei pentru sondare ne poate ajuta sa construim un bagaj de cunostinte semnificativ.

Sergiu Delcea - lansare de pe ponton

La polul opus, putem opta sa adunam informatii din mers, printr-o strategie care implica schimbarea rapida a lansetelor.

Ideea de baza este sa cartografiem standul prin aruncarea succesiva a lansetelor, la interval regulat si scazut.

Punctele esentiale aici sunt atentia la durata de scufundare a monturii si la modul de asezare si apoi de desprindere a plumbului de pe substrat.

Cu siguranta, strategia este mai putin precisa decat folosirea unui marker deoarece nu ne ofera informatii precise si necesita suficiente aruncari pentru a produce o imagine de ansamblu. Un numar mare de aruncari poate deveni chiar sinonim cu galagia mentionata mai sus, ce poate deveni contraproductiva.

Totusi, avantajele sunt multiple.

In primul rand, gradul de deranjare al substratului este mult mai mic, astfel incat galagia va speria pestii mult mai putin.

In al doilea rand, daca sondarea cu markerul ne indica doar prezenta unei structuri, aruncarile la timp scurt, de obicei acompaniate de nadire punctuala cu saculeti/banda/pungi PVA ne pot indica puncte fierbinti in care crapii se hranesc in acel moment.

Pentru a eficientiza si mai mult strategia, putem apela si la ceea ce Danny Fairbrass numeste drept cea mai buna arma a pescarului – ochii.

Concret, in cele mai multe cazuri pestii isi vor trada prezenta prin diverse semne pe suprafata apei, pe care le putem considera puncte de inceput pentru aruncarea lansetelor.

Elementul esential pe care il urmarim prin aceasta strategie este sa minimizam numarul de aruncari necesare pana vom gasi locurile in care crapii se hranesc (fie ca ele sunt structuri in sensul clasic, fie ca inseamna pur si simplu un banc de pesti cantonat intr-o anumita zona).

Desi nu avem inca o formula magica, stim cateva repere importante de la care putem porni – malurile, colturile lacului, zonele de distanta unde pestii se pot refugia de presiune etc.

In functie de conformatia standului si a lacului, pescuitul in trepte – cu lansetele la distante diferite, poate fi o arma devastatoare.

Esential in acest caz este sa facem diferenta intre trasaturile oportuniste obtinute la interceptie si structurile care “tin” peste.

Strategie pentru partide scurte

b. Nadire

Desi in general tind sa pescuiesc opus stilului dominant, in cazul partidelor scurte subscriu in mare masura sfatului general de a evita nadirile masive.

Chiar si in cazul partidelor pe carpodrom unde, asa cum am detaliat mai sus, exista o competitie constanta pentru hrana, nadirile agresive si/sau paturile extinse de nada dau rezultate destul de rar.

Din punctul meu de vedere explicatia are doua componente – in primul rand, nadirea masiva, chiar daca includem in amestec elemente solubile sau lichide cu dispersie rapida, necesita un timp destul de indelungat pentru a deveni atractiva pentru pesti prin simplul fapt ca a fost construita galagios; in al doilea rand, intrucat este o strategie usor de aplicat si destul de populara, nadirea masiva a fost folosita pana in punctul in care consider ca pestii au devenit suspiciosi.

Cu siguranta, daca pestii sunt dispusi sa se hraneasca, atunci nadirea masiva poate fi o solutie chiar si in partidele scurte. Sunt deja bine-cunoscute imaginile cu pestii reactionand imediat la zgomotul produs de rachetele de nadire.

Abordarea mai prudenta si cu rezultate constante este insa o nadire de tip “little and often” (putin si constant).

Contrastul fata de nadirea masiva poate fi rezumat foarte simplu – daca nada a fost deja introdusa in lac ea nu mai poate fi scoasa, in schimb daca am nadit precaut iar raspunsul pestilor este foarte bun, putem oricand nadi suplimentar.

De asemenea, un alt avantaj vine din zgomotul redus. In fapt, zgomotul redus poate avea doua tipuri de avantaje – in primul rand, nadirea discreta permite un pescuit foarte rapid de interceptie deoarece pestii aflati in stand nu vor fi speriati; in al doilea rand, un stand mai linistit poate deveni un spatiu de refugiu pentru pestii goniti pe lac de nadirile agresive abordate de alti pescari.

Nadirea precauta poate insemna atat un volum mai mic de nada, cat si o adaptare a elementelor de nada (e.g. boiliesuri cu diametru scazut).

La nivel teoretic, nadirea prudenta are un singur avantaj – in cazul unui lac suprapopulat, pestii aflati in miscare pot fi greu de tinut pe loc. Pentru a compensa, nadirea prudenta trebuie facuta la interval regulat de timp. Un truc des intalnit este nadirea in urma fiecarei capturi pentru a intretine locul productiv.

Boiliesuri dipuite pentru nadire

Cum putem nadi putin si des?

Principalele optiuni sunt folosirea materialelor PVA (saculeti, pungi, banda) sau nadirea punctuala cu cobra / prastie.

Bineinteles, o optiune distincta este si nadirea cu rachete de nadire de marime medie. Din punctul meu de vedere insa aceasta abordare ar invalida tocmai avantajul principal descris mai sus – zgomotul redus.

In mod evident, avantajul principal al folosirii materialelor PVA este nadirea foarte precisa in jurul monturii. Mai ales daca vorbim de o nadire cu multe particule mici, atunci materialele PVA devin practic singura optiune disponibila.

De asemenea, folosirea materialelor PVA imbunatateste considerabil prezentarea monturii deoarece aceasta se va scufunda lent.

Dezavantajele principale tin de limitarea distantei de aruncare si cantitatea de nada disponibila.

Nadirea punctuala cu cobra/prastia ofera prin comparatie posibilitatea unei cantitati de nada mai semnificativa. Mai mult chiar, putem nadi fara a fi nevoiti sa schimbam lanseta, fapt ce ne permite mai multa flexibilitate si chiar mai multa liniste in stand. Dezavantajele vin din necesitatea unei tehnici bune pentru a nadi precis si din limitarea tipului de nada (e.g nu vom putea nadi pelete cu cobra).

In mod evident, ideea principala este sa putem combina cele doua tipuri de nadire. Totusi in anumite scenarii vom observa diferente evidente intre abordari, motiv pentru care flexibilitatea si adaptabilitatea raman armele de baza.

Sergiu Delcea - montura de crap

c. Monturi

Trasatura esentiala a monturilor pentru partidele scurte este cu siguranta agresivitatea.

Intrucat timpul limitat de obicei inseamna un numar moderat de trasaturi, convertirea lor in intrari in albumul foto devine esentiala. Din punctul meu de vedere strategia trebuie asadar construita in jurul unor monturi agresive.

Simplificand, o montura este agresiva daca intruneste una sau mai multe din urmatoarele proprietati – libertate totala de miscare ce implica posibilitatea de a intepa pestele indiferent de unghiul din care acesta apuca momeala; timp de raspuns foarte scazut, ceea ce inseamna ca montura va zbura imediat in gura pestelui; carlig asezat in unghiul optim pentru intepare astfel incat si trasaturile apatice vor deveni drilluri; proprietati anti-eject etc.

Agresivitatea monturilor poate fi obtinuta in doua feluri – in mod direct prin materialele folosite (fire, carlige) si in mod indirect prin folosirea unor momeli de carlig (hookbaits) speciale.

Cu siguranta cele mai cunoscute monturi agresive sunt cele rigide (stiff rigs).

Principiul de baza este foarte simplu – firele rigide (fluorocarbon, amnesia, fire camasuite rigide) au un timp de reactie foarte scazut si ca atare pot converti chiar si cele mai apatice trasaturi intrucat carligul se va fixa foarte rapid in gura crapilor.

De asemenea, monturile rigide reduc la minimum riscul incurcarii in aruncare, fapt ce ne va permite un pescuit cu mai putine lansari, un element asa cum am discutat mai sus important in partidele scurte.

Proprietatile anti-tangle ne permit folosirea unui ansamblu tip elicopter, ideal atat pentru distante extreme daca avem nevoie de ele, cat si pentru a prezenta pe orice tip de substrat.

Daca fluorocarbonul si amnesia au avantajul unui camuflaj exceptional intrucat sunt invizibile sub apa, firele camasuite rigide au un plus de versatilitate intrucat pot fi folosite atat pentru monturi rigide cat si pentru combi rigs. Prin simpla decojire vom obtine un capat suplu ce permite folosirea mai multor tipuri de carlige si hookbaits. Desi ofera si ele un nivel foarte bun de camuflaj, firele camasuite rigide pot fi uneori mai greu de folosit deoarece necesita in general prelucrarea la abur.

Dezavantajul principal al monturilor rigide este ca aseazarea pe substraturile denivelate poate fi defectuoasa.

Atasarea boiliesului la firul de par folosind croseta

Daca situatia impune folosirea unor monturi care sa se muleze perfect pe substrat, putem obtine o mecanica agresiva prin folosirea unor momeli de carlig ce anuleaza complet greutatea carligului. Desi firele suple nu vor avea acelasi timp de reactie, greutatea scazuta va permite carligului sa zboare instant in gura crapilor. Vom obtine asadar aceeasi rata de conversie exceptionala a trasaturilor, deoarece vor transforma chiar si cele mai apatice prezentari in drilluri.

Carlig infipt in buza crapului

In acelasi timp, aceasta categorie de monturi ofera si ea un camuflaj exceptional intrucat este aproape imposibil de reperat pe substrat, iar momelile de tip wafters / pop-up lestat vor acoperi aproape in totalitate carligul.

In mod evident, dezavantajul principal este ca monturile nu au proprietati anti-tangle foarte pronuntate. Totusi, monturile cu fire suple pot fi “asigurate” in aruncare prin folosirea materialelor PVA. In fapt, firele suple sunt chiar mult mai recomandate pentru acest stil de pescuit decat cele rigide.

Cu siguranta, universul optiunilor este cu adevarat infinit asa ca ma voi limita la a prezenta cateva alegeri personale:

  • Blow-back cu fir rigid / suplu – probabil cea mai versatila montura, usor de realizat si incredibil de eficienta.
  • D-Rig cu fluorocarbon – din punctul meu de vedere D-rig are un avantaj esential fata de alte monturi rigide: permite folosirea mai multor tipuri de hookbaits. Daca montura blow-back cu fluorocarbon de exemplu lucreaza optim doar cu momeli de fund sau wafters, D-Rig permite adaptarea pentru un ansamblu snowman sau chiar pentru pop-upuri.
  • Ronnie Rig cu fir rigid/suplu – probabil cea mai populara montura la ora actuala, Ronnie Rig are un grad de libertate total si o mecanica exceptionala. Mai mult chiar, poate fi folosita atat cu momeli scufundatoare cat si wafters sau chiar pop-upuri.

Sergiu Delcea cu un crap romanesc prins noaptea

5. Concluzii

Simplificand, abordarea partidelor scurte de pescuit la crap se rezuma la flexibilitate si adaptabilitate.

Pentru a compensa lipsa de timp, sarcina principala devine pregatirea temeinica prin adunarea si coroborarea informatiilor.

Din momentul inceperii partidei sfatul principal devine “less is more!” (mai putin inseamna…mai mult!).

Daca in timpul unor partide lungi putem experimenta, in ceea ce priveste partidele scurte aplicarea corecta a unor strategii simple este de cele mai multe cheia succesului. Bineinteles, un element foarte important este rabdarea.

Din punctul meu de vedere, partidele scurte trebuie privite ca parti ale unui proces gradual si elaborat, la capatul caruia vom zambi in fata aparatului foto cu un trofeu impresionant in brate.

Fir intins!

Sergiu Delcea

Sergiu Delcea cu un crap romanesc pe inserate

2 persoane apreciază asta.
Apasă Îmi place dacă ți-a plăcut articolul. Ne ajută să identificăm conținutul care te interesează și să-ți oferim materiale cât mai relevante pe viitor.
Citește și ...
Comentarii
Momentan nu există comentarii.