Super tehnica de pescuit in agatatura

   Copaci scufundați sau chiar livezi întregi, fundații de case sau plauri submerși, toate aceste zone cu agățătură reprezintă un magnet pentru exemplarele mari de crap. Poate o sa vă întrebați de ce. Răspunsul nu este foarte greu de anticipat, după cum probabil vă imaginați. Aceste zone pe lângă faptul ca “țin” hrană, cel mai bun exemplu fiind scoicuțele mici prezente în lacul Sărulești, oferă protecție și siguranță crapului. Și după cum știm, el adora chestia asta. Cu ce diferă pescuitul crapului în agățătură față de cel normal? Asta voi încerca să lămuresc în acest articol.

 

Având în vedere că vorbim de pescuit în agățătură, localizarea crapului este “destul de ușoară”, ca să zic așa. Se știe că zonele cu obstacole țin exemplare mari de crapi și nu numai, prin urmare asta vom încerca și noi să cautam. Indiferent că o sa găsiți zone cu agățătură pe apă mica sau pe apă adâncă, ele merită încercate. Iar când mă refer la apa mica vorbesc chiar și de 50 – 60 de centimetri! De asemenea, am prins foarte bine pe zonele cu plaur scufundat, de genul celor de pe Tâncăbești, zone care din cauza gradului ridicat de agățătură, combinată cu firele care raman în apă de la o partidă la alta devin foarte dificile de pescuit.

 

  

Toate aceste porțiuni din lacuri reprezintă o pacoste pentru pescarul de crap și trebuiesc “atacate” cu o anumită technică și echipament dedicat, pentru a reuși să prindem pește. De obicei, când pescuim în agățătură, o facem folosind stilul plantat deoarece este aproape imposibil să scoatem peștele la mal în alt fel decât cu barca. Apoi ne trebuie motor electric, acumulatori pentru acesta, sonar, balize, saltea de recepție pentru barca, minciog, trusă de accesorii portabilă, etc. Dacă avem așa ceva putem trece la echipamentul de pe mal, care trebuie sa fie, la rândul lui, unul special. În primul rând mulinetele este bine să fie unele cu capacitate mare, robuste, care să reziste unui pescuit “greu”. Recomand mulinetele gen Daiwa Infinity sau Shimano BBRLC, datorită angrenajelor solide și a capacității mari a tamburilor. În ceea ce privește firul de pe tambur, consider că un fir cu diametrul de 0,40 mm este potrivit pentru majoritatea bălților cu agățătură din România. Eu ma împac foarte bine cu firele monofilament produse de Kryston. Au un raport calitate preț foarte bun și îsi fac treaba mai mult decat ok.

 

 

 

 

Pentru pescuitul plantat în agățătură recomand sistemul de plumb pierdut cu clipsuri si conuri, sistem pe care eu l-am mai modificat puțin cu ajutorul celor de la Rig Marole. Cu ce vine nou această firmă? La prima vedere cu nimic, un clips și un con ca toate celelalte, dar dacă ne uitam puțin mai atent vom vedea că nu este așa.

 

 

 

Invenția lor reprezintă un nou clips, făcut din plumb, care are o tăietură pe toată lungimea lui și care face plumbul să se piardă la cel mai mic șoc. Iar când spun chiar la cel mai mic șoc, nu glumesc. Dacă nu m-ați inteles prea bine o sa va mai explic odata. Peștele trage, înțepi și plumbul se pierde împreună cu clipsul, ramânînd pe fir doar conul de cauciuc. Atenție, asta se poate întâmpla chiar și când vreți să schimbați și să replantați montura. O să vă întrebați ce invenție mai e și asta, care te costa foarte mult pentru că pierzi clipsul și plumbul la cel mai mic șoc și că nu merită (mai ales că un plic de clipsuri din plumb despicate nu costă chiar puțin). Vă spun ca nu este chiar așa. Am scos crapi din locuri aproape imposibile cu acest sistem, locuri în care celelalte metode au dat greș. Și va mai spun că merită efortul atunci când vreți să scoateți aproape tot ce vă trage, mai ales dacă urmariți exemplare mari de crap, care, cu siguranță, stau în zone foarte dificile de pescuit.

 

 

 

 

 

 

 

Ca o alternativă la acest sistem vă recomand să legați plumbul cu un fir monofilament subțire, de 0,10 mm spre exemplu, urmând să-l atașați de clipsurile normale pentru plumb pierdut și să înțepați mai puternic, un pic smucit, ca sa se rupa la șoc. În felul asta plumbul va rămâne cu siguranță pe fund. Este oarecum același principiu, dar nu functionează impecabil ca metoda descrisa mai sus. Ca o concluzie, îmi doresc cu orice chip ca plumbul să se piardă, imediat după trăsătură, pentru că de cele mai multe ori peștele se liniștește dacă nu mai simte nicio greutate și nu intră mai tare în obstacolele submerse. Cu sistemele clasice de plumb pierdut, mi s-a întâmplat de multe ori ca greutatea să nu se elibereze nici după întreg drilul.

 

 

 

 

La sistemul cu clipsul de plumb, am mai făcut o mică modificare, artizanală ca să zic așa, am adaugat o mică mingiuță de tenis de masa, sau de ping-pong cum o cunoaștem mai toți, pe care am găurit-o cu un cui fierbinte. Prin gaura rezultată am introdus un bețișor de ureche, tăiat la ambele capete (merge orice fel de bețișor de plastic cu gaura în mijloc, acadea, mină pix, etc) pe care l-am lipit cu un adeziv pastă ca sa nu topească plasticul. Ce rol are mingea de ping-pong și cum se folosește? Ei bine, se introduce pe firul principal, înaintea anti-tangle-ului si a sistemului de plumb pierdut, însă nu înainte de a introduce pe același fir principal un banal stoper adoptat din pescuitul la Sheffield. Acel mic stoper îl montam în functie de adâncimea apei, având rolul de a nu lăsa plutitorul să înainteze mai mult pe firul principal.

 

 

 

 

Să vă explic si rolul mingiuței de ping-pong.Cel mai important este faptul că flotorul ține firul principal la suprafața apei, până în locul în care este plantată montura, lucru absolut esențial în acest stil de pescuit. De cate ori nu vi s-a agățat firul pe traseu, pana în zona unde era plantată montura? În al doilea rand, mingiuțele fiind foarte vizibile te ajuta mai usor la reperarea monturilor pe timp de noapte. Nu în ultimul rând, așa cum ziceam și mai sus, plutitorul în combinație cu sistemul de plumb pierdut Rig Marole îți ține peștele pe loc după ce s-a înțepat, ba chiar mai mult, acesta se ridică ușor la suprafață pentru că nu mai simte greutatea plumbului.Ingenios, nu-i așa?

 

 

 

 

Să presupunem că am găsit zona cu agățătură pe o apă de 3 metri și vrem să plantam exact acolo. Atunci vom pune stoperul la o distanță de 4 metri de plumb pe linia principală, pentru ca firul să nu stea chiar vertical în apă. In acest fel, mingiuța va rămâne exact în zona în care am plantat montura, neputând să înainteze pe firul principal, înspre mal. Sper ca m-am facut destul de inteles. Iar ca o paranteză, nu recomand plantarea monturilor în mijlocul agățăturii, cu toate că se poate și așa ceva cu ajutorul sistemului descries de mine, însă e mai sigur să poziționați forfacul la marginea obstacolelor, la o distanță foarte mica. În ceea ce privește greutatatea plumbilor folosiți, aceasta variaza între 180 si 250 grame. Modelul este cel grippa, sau potcoava daca îl catalogăm dupa formă. Folosesc plumb de 250 grame atunci când plantez la distanțe foarte mari și pe cei mai ușori pentru pescuitul la distanțe mai mici. Îmi plac plumbii grei deoarece asigură o preînțepare eficace, lucru foarte bun la distante foarte mari, atunci când nu există din primul moment control direct asupra peștelui.