Partida ce a facut subiectul unui articol pe un site de pescuit ;) Traiesc un sentiment ciudat acum cand incerc sa astern povestea pe "hartie" (a se citi in format electronic). Fata de atunci cand povestesti verbal, amintirile parca sunt mai vii, emotiile sunt mai puternice si aproape ca simti pana si mirosul de balta. Nu vreau sa dau o tenta siropoasa povestirii mele insa bucuria si nostalgia momentului cand am scos primul peste de sub luciul apei cu greu pot fi ascunse. Se intampla cand aveam vreo 6 ani (de atunci au trecut alti 28... "wow" cum trece timpul!) si impreuna cu tatal meu am plecat la pescuit. In timp ce el lega firul de varga de alun haladuiam pe malul batii topaind de nerabdare. Urma sa pescuiesc! Strain de secretele baltii, ma vad si acum tragand de un bat de papura taindu-ma la degetele aratator si mijlociu. Cu o rana urata la mana ascunsa de o batista, cu fata plina de lacrimi am aruncat batul in balta. Am asteptat si... s-a intamplat acel lucru care, poate fara sa ne dam seama, ne face sau nu pescar. Prinsesem primul peste! Un carasel, nu mai mare decat palma dar care pentru mine reprezenta o adevarata captura. Am continuat asa pana seara prinzand si aruncand pestii in apa. Anii au trecut iar eu am continuat urmand circuitul firesc de la batul de alun la varga de carbon si apoi la mulinete si lansete. Bineinteles erau mai mult pentru caras, mulinetele fiind cu tambur mic iar lungimea lanetelor nu depasea la cea mai lunga 3,3 m. Cu toate astea visam la marea captura sau intre noi fie vorba la un crapcean mai rasarit. Cu arsenalul meu haladuiam pe balti unde prindeam peste dar nu pe cel care sa ma faca sa sar in sus de bucurie. Purtat de dorinta arzatoare am ajuns si pe Moara Vlasiei 2 unde spuneau statisicile nu aveai cum sa nu prinzi crap (niste mincinosi...). Imi vine si acum sa rad cand ma gandesc la acea partida. Era ciudat ca spre deosebire de alte balti unde pescuisem si unde intrai pe balta haotic, pe MV2 asteptai la intrare si abia cand batea ceasul ora 6 putei sa faci cunostinta cu locul de pescuit. In fine am intrat pe balta, ajung pe locul marcat pe vremea aceea cu numarul 2 si furat de dorinta nebuna de a prinde zeci de crapi mi-am scos "sculele" mele neaose si am inceput sa pescuiesc. Cand ridic ochii de pe betele mele si ma uit mai bine pe malul apei vad zeci de corturi si zeci de pescari ce inaltau spre cer lansete total diferite de ale mele cu care aruncau pana in malul celalalt. Langa mine era un tip subtirel care scotea peste dupa peste (cred ca era vorba de George Alexandru). La mine liniste totala. Ziua a trecut, eu mai mult admirand ce faceau extraterestrii de la corturi decat urmarind o posibila miscare la umilele mele bete. Frustrat de acea experienta mi-am jurat sa nu mai calc pe balta pana nu imi iau scule si inteleg cu ce se mananca carpfishing-ul. Si iata ca alti ani au trecut si inevitabilul s-a produs. Mi-am cumparat lansete, mulinete, rodpod, senzori si swingere, arzand de nerabdare sa le pun la treaba. Nu mai aveam somn, nu mai aveam stare, nu ma vedeam decat pe malul baltii pescuind. Am incercat sa imi astampar nebunia citind forumuri uitandu-ma la filme, incercand parca sa acumulez toate cunostintele posibile despre ceea ce inseamna sa fii pescar de crap. Dupa o lunga asteptare, prin martie, a venit ziua cea mare! Prognozele anuntau o vreme superba cu soare si vant usor. Bineinteles tinta era Moara Vlasiei insa exact in acea perioada se desfasura "Cupa Primaverii" asa ca m-am orientat catre Balotesti Fieni. Era intr-o vineri si pot spune ca a fost cea mai lunga zi de munca din viata mea! In cele din urma cu o durere cumplita de cap si pe o ploie deasa de primavara (asa se prognozeaza vremea pe la noi) am pornit la drum. In final mi-am vazut visul implinit! Eram pe malul baltii! Cu o privire parca de mare cunoscator am scrutat luciul apei si mi-am ales locul de pescuit undeva pe la mijlocul baltii. Dupa o sondare destul de putin riguroasa (eram nerabdator "sa arunc betele in apa") am descoperit ca in stanga aveam o deschidere mare cu apa mai adanca iar in dreapta balta tindea sa se ingusteze si apa sa fie un pic mai mica! Structurile lipsind cu desavarsire, mi-am zis ca daca pesti o sa se plimbe de la apa mare la apa mica sau invers sigur vor trece pe langa "bunatatitile" ce urmau a fi puse in carlig. Acestea fiind stabilite mi-am intins meticulos arsenalul, am armat lansetele si le-am aruncat 3 pe apa mica si 3 pe apa mai adanca (numarul de scule permis fiind de 6) toate monturile fiind cu plumb pierdut iar pe carlig porumb dipuit cu saculet PVA atasat. M-am pus pe asteptat, bucurandu-ma de apusul splendid de inceput de primavara ce a urmat ploii care intre timp se oprise. Am inceput sa savurez momentele de liniste. Din pacate toata noaptea nu am facut altceva decat sa ma "bucur" de linistea care la inceput era binefacatoare dar care incepuse sa devina enervanta si sacaitoare! O data cu primele raze de soare ma hotarasc sa fac o serie de schimbari. Scot lansetele schimb carligele cu unele mai mici trecand de la numarul 4 la numarul 6 si le asezonez cu boabe de plastic imbracte in pasta. Arunc prima lanseta cand in dreapta mea vecinul care venise la mijirea zorilor scotea primul peste: un crap de vreo 4 kg. Continuu sa lucrez de zor visand ca doar, doar voi reusi si eu sa il copiez. Cand imi asez in rodpod si ultima lanseta cu upgrade-ul de rigoare vecinul il scoatea pe al doilea, frate geaman cu primul. Asa ceva nu se poate mi-am zis! Imi treceau prin cap fel de fel de scenarii unele binecuvantate si tamaduitoare pentru sufletul meu de pescar in care visul mi se implinea altele tragice in care ma vedeam cu sculele aruncate in sila in masina fara bucuria de a vedea pestele mult visat la fata. Ma hotarasc sa schimb monturile si sa pun momitoare. Era sambata ora 13.00 cand aruncam si ultima lanseta. M-am ambitionat sa arunc in aceleasi locuri in care aruncasem de cand am venit pe balta fiind ferm convins ca pestele trebuie sa fie sau macar sat treaca prin zonele respective. Timpul trecea... Se facu ora 14.00 cand unul dintre senzori scoase un bipait scurt pentru ca mai apoi sa bipaie ca un nebun. Era o lanseta aruncata pe apa mai mica. Tremurand de emotie intep scurt si mulinez. Aceasta se incovoie usor, semn ca la capatul firului ceva se lupta pentru a ramane sub ascunzisul apei. Am inceput primul meu dril (sa-i spunem adevarat). Dupa cateva ture stanga dreapta si dupa trei-patru minute de "lupta" am vazut silueta primului crap ce urma sa poposeasca pe salteaua mea de primire. Eram in al noualea cer. Prinsesem intaiul meu "mustacios"! Ma uit la el si apoi cu cele mai atente gesturi il pun intr-un sac in dorinta de a vedea cat de mare e si dau fuga la masina. Caut, arunc, rascolesc din nou... dar cantarul nu e de gasit. Plin de ciuda ma intorc pe ponton scot sacul putin din apa mai admir inca o data crapul care parca ma privea ciudos. Plin de mine, ma intorc pentru a-mi pregati lanseta victorioasa spre a o arunca din nou in apa. M-am pus din nou pe asteptat. A urmat o noua trasatura insa cu ratare la intepare pentru ca pe la ora 16.00 sa mai aduc pe mal o "salonta" de toata frumusetea. Dupa acest moment care nu putea decat sa ma bucure a venit si paznicul. Am cantarit crapii si fiecare avea 4 kg. Am mai stat de vorba cand un senzor de la o lanseta de pe apa adanca scoate un bipait. Intep si aduc pe mal un al treile crap, frate cu ceilalti doi. Eram pe deplin satisfacut insa partida nu avea sa fie terminata nici pe departe. Pe la ora 18.30 cand ma pregateam sa strang senzorul unei lansete tot de pe apa adanca incepe sa bipaie ca nebunul... Mulinez scurt, intep iar lanseta se incovoie de parca as fi agatat o buturuga. Dau usor drumul la frana si incep un dril pe care nu il voi uita prea curand. Pestele lua fir ba spre malul celalalt ba venea spre mine. Jonglez cu frana de la mulineta, mulinez, las iarasi fir si tot asa... dar pestele nu voia sa vina mai aproape de mal. Imi vin alaturi pescarii de la o casuta din apropiere fiecare dandu-mi sfaturi ce si cum. Obosisem dar eram hotarat sa scot pestele. Dupa aproape jumatate de ora de mulinat vad sub apa conturul negricios al unei salonte superbe care cred ca avea peste 10 kg. De ce spun cred? Pentru ca in momentul cand mai aveam mai putin de un metru sa o pun in minciog pestele s-a smucit si s-a dus. Am scos lanseta din apa si singurul lucru care m-a mai putut bucura a fost sa vad ca de carligul meu erau agitate alte fire cu o bomba in capat. Salonta doar se agatase de firul lansetei mele. Eu pierdusem pestele dar il scapasem si pe el de o povara. In cele din urma am plecat nu inainte de elibera pestii in apa. Au urmat si alte partide de pescuit, unele mai bune, altele mai frustrante insa inceputul a fost doar unul si nu cred ca il voi uita vreodata. Ce pot sa mai spun?... M-a facut tata pescar, dar nu a fost de-ajuns, eu am vrut sa fiu pescar de crap!