Adevarul intre logica si emotie
Cand parea ca in carp fishing-ul romanesc apele se limpezesc, cand eforturile de ani de zile ale celor care au pus bazele acestui fenomen la noi si au pavat drumul performantei au produs in sfarsit roade, cand Romania a dovedit ca poate atinge standarde de excelenta la capitolul organizare si manifestare sportiva, inevitabil, pentru ca este vorba de Romania, a trebuit sa transformam biciul in rahat.
Aparitia personajului controversat Popescu, formele sale de manifestare frizand pe alocuri patologicul nu mai sunt de natura sa surprinda pe nimeni. Ceea ce a surprins si a socat in intamplarile recente, a fost alianta, probabil conjuncturala, cu Andrei Vladeanu, un om despre care se pot spune multe dar nu si ca este manipulabil. Dupa ce ai fost adversarul declarat in lupte diverse desfasurate intre forumuri si salile de tribunal, sa treci cu arme si bagaje in tabara dusmana poate fi considerat un act de auto-tradare a propriilor principii, un act de neinteles.
Privind rece, detasat, putem spune ca exista doua tipuri de abordari:
1. Abordarea emotionala, nesustinuta argumentativ, dar care a nascut mici capodopere de manifestare narativa pe forumuri
2. Abordarea rece, logica, aproape exegetica.
A incerca sa vezi in spatele actiunilor “popesciene” este probabil un act la fel de inutil precum acela de a incerca sa iei sabia diversilor napoleoni gazduiti in institutiile de profil psihiatric.
Personajul cu accente despotice, cu veleitati de Lapusneanu, se vrea un ziditor, un ctitor, un deschizator de drumuri, un Mesia al pescuitului romanesc, cel harazit divin, chemat sa puna in ordine ceea ce generatii de pescari prea ocupati cu obiectul muncii lor, pescuitul, nu reusisera sa faca.
In antiteza cu, probabil, idolii sai, cuvantul “popescian” nu este cuvantul care zideste, este cuvantul care distruge. Popescu inchide, anuleaza, blocheaza, interzice, revoca, pedepseste, ameninta, ingradeste, restrictioneaza . Superbe premize pentru un drum nou garant al bunei organizari.
Asemenea unor alte figure sinistre din istoria mai mult sau mai putin recenta a Romaniei, personajul da dovada de dualism. In opozitie cu discursul public, demolator, isi arata fata “telefonica”. La telefon Popescu promite, acorda titluri, sefii, promite remuneratii, felicita, gratuleaza, pe scurt incearca sa atraga prozeliti. Mi-e greu sa cred ca Andrei Vladeanu poate fi atat de usor pacalit. Cu siguranta ca, asa cum il stim, calculat si cu un bun simt de previziune a dezastrelor stia ca gestul sau va fi blamat, huiduit, condamnat.
Probabil ca adevarul universal valabil exista intr-o singura zona a spiritului uman, si nefiind cazul aici vom presupune ca adevarul momentului actual este o medie a adevarurilor adiacente.
Pentru ca o regula de baza a tuturor codurilor, ca e vorba de cel moral, de cel penal, de cel deontologic al jurnalistului, este “Audiatur et altera pars” (“Asculta si cealalta parte”), am hotarat sa ii dau ocazia lui Andrei Vladeanu sa ne expuna adevarurile sale intr-un dialog onest, deschis, fara incrancenari.
Inchei cu cuvintele aproape profetice ale lui Val Pangica, si citez aproximativ “Ceea ce pare o catastrofa poate fi o uriasa oportunitate”.
Sa incercam, asadar, prieteni sa facem impreuna un minim demers civilizat pe calea dialogului constructiv.
Va astept maine seara 12-iulie la Renegade Radio (http://www.radioul.ro) de la orele 21.00 impreuna cu Andrei Vladeanu intr-o editie speciala a Carpfishing Radio Show.
