Vorbind strict de pretul de vanzare, in cazul bunurilor de larg consum (inclusiv marfuri sau servicii) pretul se formeaza exact din costul de productie plus profit
Nu incurc nimic George, ci doar stiinta economica are "taine" pentru multi.

Nu costul (care, la randu-i e tot un pret!!) determina pretul de consum, ci invers. Se numeste, pe scurt, principiul imputatiei si, daca nu se tine cont de el, efectul e, de regula, falimentul. Intotdeauna, in cadrul oricarei piete!! Si cel mai bun si la indemana exemplu, care valideaza teoria, este domeniul imobiliar, care n-a tinut cont de acest principiu si acum se afla in plina insolventa la limita falimentului:
- "Domn'e, pe mine m-a costat atat, zise apasat imobiliaru' (adaugand voios in cost si spaga data la primarie si efectele expansiunii creditului si...), si n-am cum sa vand sub pretul asta!
- "Serios? Ar intreba cu un zambet stramb in coltul gurii un fost viitor client!"
Mai mult costul, pretul, adaosul, vanzarea, revanzarea, agentul economic, intermediarul, consumatorul, toate astea, "in rezultanta", inseamna piata. Si mai mult, "tehnicalitatile" contabile (de genul "amortizarea") sunt un domeniu separat de cel al formarii preturilor, ba, din contra, sunt un factor interventionist si, ca atare, net perturbator al pretului. De retinut: pretul oricarui bun se formeaza, intotdeauna, la intersectia dintre cerere si oferta! Si ma refer la
pretul de consum, adica cel la care se efectueaza efectiv schimbul/tranzactia, singurul relevant.
"Singurii care isi stabilesc direct pretul de vanzare sunt cei aflati in pozitie de monopol pe piata libera"

Monopolul este un concept pe care (aidoma cazului teoriei relativitatii) cam unul din 2000 de indivizi il intelege corect! Exceptand faptul ca in cadrul conceptului "piata libera" nu exista (decat eventual pe termen scurt) monopol (acesta nu poate exista, pe termen mediu si lung, decat inmanat si mentinut de stat, interventia statului insemnand insa, de fapt, abolirea pietei libere), exact asta am spus si eu: nimeni nu poate stabili,
ex-ante, pretul la care are loc vanzarea efectiva, adica pretul de consum.
Ma rog, nevoind sa poluez si mai mult acest topic prin continuarea acestei discutii, ceea ce am vrut sa transmit prin postul precedent e ca piata, care poate fi definita si ca
ansamblul schimburilor interpersonale voluntare de drepturi de proprietate legitima asupra bunurilor/resurselor monetare sau ne e
amorala, "nu suporta" (nu suporta in sensul ca sunt eronate, sau, mai bine spus, redundante) formulari de genul pret mic, mare, corect, nesimtit, de bun simt, obscen, de cct etc.