am inceput pe branesti 4, am continuat cu cornesti, ciocanesti, bila, tancabesti si sarulesti (95-96). apoi, iar tancabesti, pana prin 99-2000.
desi am avut si numeroase partide reusite, ulterior am realizat ca bagajul meu de cunostinte in domeniu era extrem de mic. practic, in vreo 7 ani nu asimilasem decat vagi (f. vagi) notiuni despre localizare si o mai mare precizie in drill. cam atat.
pescuiam cu porumb si patratica. de obicei plantam. unde duceam monturile cu barca? cat mai departe! de ce? nu puteam sa dau un raspuns... (sa fie mai liniste, eventual) nu ma preocupau structurile submerse, decat daca le descopeream dupa mai multe partide. in nici un caz nu le cautam.
nu schimbam locul in functie de anotimp sau conditiile meteo.
practic nu pescuiam la crap, ci stateam cu 4 lansete in apa si asteptam sa traga crapul.
pe la finalul mileniului am descoperit pe balta la tancabesti cateva persoane cu arsenale care mi-au taiat rasuflarea. erau dotarile pe care le vazusem live la cupa mondiala de la sarulesti. dotarea occidentalilor m-a impinsese la resemnare. cea a conationalilor mei, la indignare. la invidie. la gelozie.
vroiam si eu!
aproape concomitent un alt contact m-a facut sa realizez ca romanii care pescuiau ca strainii, de fapt erau doar dotati ca ei. pe mal decorul era schimbat, in apa se intampla acelasi lucru. iar asta am realizat-o cand am inceput sa pescuiesc alaturi de Zvonko (un sarb pe care il cunosteam inca de la inceputul anilor 90).
el mi-a aratat cum se face un boilies.
el mi-a aratat cum se nadeste cu el.
el mi-a aratat primele monturi.
la el am vazut cum se cauta un loc cu sonarul.
cu el am prins primii crapi la aceasta minunata nada care este boiliesul.
de altfel, noi doi am fost primii care am prins la boilies pe tancabesti. de fapt el a prins 4, iar eu am avut doi si i-am comis pe amandoi. imi amintesc ca el avea avertizori si swingere, iar eu dadeam pe cracane cu bambine cerc. nici nu mai conta, ma virusasem!
apoi mi-a fost simplu sa discern cu mintea mea care elemente din "arsenal" sunt esentiale si care sunt fitze.
din acel moment m-a interesat mult mai mult sa-mi cumpar masa si pistol, decat rod-pod si barcuta de plantat. mi-am cheltuit banii pe mix englezesc si substante si am pescuit cu avertizori ieftini si mulinete cormoran. am tinut un set de bete cativa ani, insa din banii pe care i-am prapadit pe ingredientele nadelor mi-as putut cumpara si eu antares (erau tare la moda atunci).
bref, au urmat multe partide ratate, facute pe cont propriu, cu tot felul de boiliesuri productie proprie. toti prietenii (in frunte cu vladut) ajunsesera sa ma ia la misto, pt. ca nu prindeam niciodata, iar ei, la momeli traditionale, umpleau sacii.
pot spune ca din acest punct de vedere am prins si eu vremuri de pionerat. nu am avut cu cine sa ma consult in ceea ce m-a interesat cel mai mult - nada & localizare. am insistat insa, enorm!
si-o sa mai insist!

ps despre monturi, echipamentul modern si importanta acestora, intr-o relatare viitoare.