Florin Popa .....un formator de profesie ....a scris un mic articol pe care l-am primit pe mail si care a fost distribuit pe diferite canale media ... Pot spune ca sunt mandru ....de proiectul Magura 9 si imi doresc sa ramana in felul acesta, dezvoltandu-se asa cum trebuie ......SANATOS !
Mai jos .....va redau textul integral ......
"Oamenii de langa noi"
26 December, 2013 (21:15) | Profesionisti | By: Florin Popa
In timpul liber (si vreau sa multumesc si pe aceasta cale conducerii de partid si de stat ca face tot ce-i sta in putinta sa creeze timp liber antreprenorilor din Republica) merg la pescuit.
Totul in viata este o balanta. Pe un taler, la mine, sunt sesiunile de Team Building. Anual, zeci de evenimente si mii de participanti. Oameni, dezbateri, interactiune, dinamism, implicare, discutii, neprevazut. Daca nu ai grija de celalalt taler, o iei razna …
Fapt pentru care alegerea mea este iesirea in natura. Pescuitul. Contemplatia pe malul baltii si actiunea pe marginea lacului. Cateodata prind peste, cateodata ba, ceea ce conteaza mai putin. Este o activitate care imi face placere, in care ma regasesc, ma incarc pozitiv si care (alaturi si de altele, desigur) inseamna pentru mine continutul celuilalt taler al balantei. Echilibrul.
Sunt un roman obisnuit, care nu a fost in stare sa paraseasca meleagurile mioritice. Din mai multe motive, despre care am sa scriu, poate, la un moment dat.
Vad cum in jurul meu totul se degradeaza si se naruie. Sublimeaza. Respectul, modul in care interactionam, cum comunicam (sau mai degraba cum nu mai comunicam), valorile, prietenia, educatia, cuvantul, verticalitatea, asumarea. Totul.
Relatiile umane se destrama. Legea entropiei.
It can only get worse (bigger) …
Din primavara am inceput sa merg la pescuit pe o balta cu regim “Catch & Release”. Nu tocmai aproape de Bucuresti, nu foarte batuta de pescari, amplasata intr-un peisaj superb, cu peste, si, cel mai important, cu oameni de calitate care au grija de lac. Cativa paznici deosebiti, veseli tot timpul, civilizati, cu mult bun simt, optimisti si cu un “ceva” care s-a pierdut de mult la oras. Traian, Marin, Nelu, Mitica, Fane si Aurica – fiecare cu personalitatea, varsta, intelepciunea, talcul si farmecul lui.
Am o relatie foarte buna cu toti si aproape intotdeauna ne luam ragazul sa depanam povesti pe malul baltii, sa comentam una sau alta, sa forfecam cate ceva, sa ne dam cu parerea despre ce se mai intampla prin jur.
Timpul a trecut, a venit iarna, de mai bine de o luna am pus unditele in cui si astept rabdator caldura, dezghetul si luna martie.
Si iata ca am ajuns in ajunul Craciunului (si la miezul scrierii, de fapt). O perioada speciala a anului, in care ai langa tine familia si prietenii foarte apropiati. Oamenii care cu adevarat conteaza in viata fiecaruia. Ii intalnesti, vorbesti cu ei, ti se ureaza si le urezi toate cele bune.
Ei bine, printre primii care mi-au urat Craciun Fericit in acest an s-a aflat Traian, unul dintre paznicii amintiti ceva mai devreme.
Sunt o multime de lucruri mici care conteaza in viata. Si un astfel de gest aduce un licar de speranta ca am putea sa ne indreptam …
La Multi Ani, Traian !
Florin Popa
Team Zone – Team Building & Training
www.teamzone.ro "
