Cristi Y scrie:in ceea ce priveste " amorsa " ... las-o moale , ca bautura si pe tine si pe antrenorul federal va doboara
nu cumva , celebrul PR federal s-a rasturnat cu masina de 3 ori ..BEAT ??
nu cumva , celebrul antrenor federal era cules de familie mort de beat , dupa 3 zile , de prin diverse locuri promiscue , asta dupa ce cheltuia incasarile firmei la jocuri de noroc ?? in nenumarate randuri !!!
In anii 2009 am facut primi pasi in lumea crapista de competitie. Am crezut ca, in afara de dragostea fata de acest hobby, pasesc intr-o lume linistita si diferita fata de jungla asta in care traim cu totii. Credeam ca intalnesc oameni, hai sa zicem rupti de problemele cotidiene, ale vietii, ale afacerilor s.a. Un mediu care ne leaga pe toti de un singur lucru: carp fishing. Am pasit in lumea competitionala nu cu gandul la bani, ci in primul rand cu satisfactia de a pescui alaturi de cei mai buni, de a invata, de a-i cunoaste, de a lega prietenii, de a ne da mainile intre noi fara diferente si priviri de sus ci cu egalitate, doar ca simpli pescari, purtand respect reciproc unul altuia fata de pasiunea pescuitului la crap.
Cand am intrat prima oara intr-un stand in regim de concurs m-am simtit ca un copil de 6 ani care intra pe poarta Disney Land-ului.
Am vazut incet incet ca lucrurile parca nu stau chiar asa si usor usor mi-am dat seama ca lumea asta, pe care initial o credeam minunata, nu e chiar asa. Cu toate astea am intalnit oameni deosebiti, cu care mai tin legatura si acum, mai des sau mai rar, dar care ma incanta prin simplul fapt ca le aud vocea la telefon sau ca pierdem cateva minute pe un site de socializare printr-un chat.
Nu dupa mult timp, lucrurile au inceput chiar sa-mi provoace dispret in acest fenomen. Atatea mandrii, orgolii, rautati, interese, nu-mi imaginam ca le pot gasi tocmai aici, in lumea care o credeam "perfecta". Certuri, jigniri, atacuri de persoane dupa N concursuri, acuzatii de tot felul de combinatii, sa numai vorbim ce iesea dupa cate un CN.
Intr-un cuvant, tot ceea ce am gasit aici a fost un fel de haos. Bineinteles ca vazand toate astea, m-am retras si am revenit la partidele mele linistite de placere alaturi de prieteni cu care ma simt bine.
Cu toate astea, bucatica aia, mica fata de altii, care am gustat-o din acest fenomen a ramas undeva in mine si de atunci tot traiesc cu speranta ca intr-o buna zi voi reveni din nou, dar intr-o alta lume. Lumea aia pe care o credeam eu perfecta. Dupa 5 ani, de la dispret am ajuns sa ma minunez si sa ma crucesc cu ambele maini vazand unde s-a ajuns si ce e aici si un lucru il stiu cu siguranta acum: lumea aia nu v-a exista niciodata.
Oameni care ati fost impreuna in stand, oameni care ati avut prietenii atat de stranse, oameni care sunteti legati de atatea amintiri frumoase, care ati mancat din aceeasi farfurie, care ati dormit in acelasi pat, sa ajungeti in halul unde ati ajuns, sa va atacati si sa va injurati ca la usa cortului. Sa va improscati cu atata noroi in public si sa va denigrati cu atata ura.
Dumnezeule mare, n-am vazut asa ceva pe nicaieri
