Pescuitul-intre pasiune si nebunie –
Din capatul locului va spun ca nici eu nu sunt sanatos, ba virusat definitiv de acest microb numit pescuit ! Deci, putem discuta ca intre nebuni, fara sa ne pese ca ne asculta nevestele , ca ne judeca vecinii sau colegii de servici.
Acest articol trebuie considerat ceva asemanator unei sedinte de dezalcolizare, unde fiecare viciat isi spune intai numele si apoi isi recunoaste viciul. Doar ca in cazul nostru, de cele mai multe ori, sansele de recuperare sunt minime...poate chiar nule !
Ce-i impinge pe oameni sa faca acest pas care le poate schimba viata ? Cauzele sunt multe, la fel si explicatiile ulterioare pe care majoritatea le rostim in cercul de prieteni, un fel de mea culpa.
Multi am fost virusati de mici, de parinti, bunici,unchi sau prieteni. Intotdeauna mai mari si mai buni pescari decat vom ajunge noi vreodata, pentru ca, amintirile din copilarie nu pot fi niciodata uitate sau schimbate, cum nici eroii care ne-au format nu pot fi stersi din memorie ! Oare exista vreunul dintre noi care sa-si fi uitat maestrii ? Sau care sa-i considere pescari slabi ? Nu cred, ba chiar cand ne gandim la ei ne scoatem palaria cu respect si le multumim pentru ca ne-au dat a doua viata, asa cum este pescuitul pentru noi. V-ati intrebat vreodata ce-ati fi facut fara aceasta pasiune ? Schi, calarie, deltaplane, colectionar de timbre ? Greu si sa te gandesti. Sau cosmarul de a ramane orb sau fara maini, ceea ce ar inseamna sfarsitul pescuitului in aceasta viata, pentru unii putand fi chiar similar cu sfarsitul vietii...
Deci, maxim respect pentru cei care ne-au ghidat pe acest drum, poate ca vom avea ocazia sa mai pescuim macar o data impreuna, in apele limpezi ale cerului, cand ne va sosi si noua ceasul si vom traversa apa pe care o traversam doar o data in viata.
O alta categorie de pescari sunt cei care au dobandit acest viciu la varste mature, dar care in scurt timp a pus stapanire pe ei, facandu-i din oameni normali..pescari ! De multe ori ei sunt cei care lipesc preturi mici pe scule scumpe “sa nu stie sotia cat costa ca ma omoara “, mint acasa ca o baterie de lansete de crap a costat o nimica toata sau ca a fost primita in dar de la colegii de servici, abandoneaza treptat alte hobby-uri(sau vicii), intr-un final intrand pe fagasul celor din prima categorie. Adica drumul fara scapare sau posibilitati de intoarcere. Mai tarziu, dar si ei devin colegii nostri de suferinta !
A treia categorie o reprezinta cei care devin pescari pentru ca, de ce nu, pescuitul este la moda, da bine in multe cercuri sa ai un hobby ca pescuitul sau vanatoarea, nu ? Printre ei sunt si snobii care cred ca luandu-si cele mai scumpe scule vor deveni si mari pescari, ca luindu-si cea mai scumpa nada vor triumfa in concursurile de pescuit, sau ca afisandu-se in toale scumpe cu eticheta noua vor castiga respectul si admiratia celor vechi in bransa !
Nimic mai fals, de cele mai multe ori “batranele haine ale pescarului, udate de ploi si batute de vant” –vorbu lui Toma Caragiu in “Operatiunea Monstru”, precum si exprienta dobandita de-a lungul unei vieti de pescar sunt singurele care fac diferenta, bineinteles, insotite si de un echipament adecvat, dar care, atentie, nu este obligatoriu sa fie si scump ! Printre noi sunt si vor fi mereu si acesti “pescari” , care mai devreme sau mai tarziu vor renunta la acest hobby tot asa de repede cum sau apucat. De fapt, aceste randuri nici nu sunt pentru ei.
In concluzie, luati-va un minut liber, inchideti ochii si meditati putini la pasiunea noastra. Ce ne-am fi facut fara ea ? Parca am fi fost fara rost as indrazni eu sa spun.... Asa ca haideti sa lasam rautatile, invidia, incrancenarea si sa pescuim cu sufletul, inconjurati de prieteni, pesti, ape si natura, peisajul complet, care cred ca multi dintre noi si-ar dori sa-i fie ultima amintire....
