gabize scrie: ↑Mar Mar 31, 2020 10:49
Din experenţa Italiei, Spaniei şi SUA vs Coreea de Sud şi China, sistemul medical poate rezista dacă există disciplină în rândul populaţiei şi respectă "distanţarea socială" (sună ca naiba...). Cu cât interacţionăm mai puţin, cu atât "explozia" e mai lentă.
Totodată, e imposibil să opreşti totul într-o ţară, pe termen lung. E nevoie de economie, de industrie, de comerţ, construcţi şi... multe altele. Sper ca nebunia asta să ne fure cât mai puţin timp.
Dar adevărul trist e că toţi bâjbâie. Unii spun că virusul e pistol cu apă, nu e de speriat, în timp ce alţii afişează liste lungi de morţi, zilnic. Nu există tratament, se tot încearcă diferite abordări, deocamdată niciuna concludentă. Iar dezvoltarea unui vaccin sau medicamet eficient necesită timp. Dacă luăm în calcul şi producţia lor pe scară largă, distribuţia lor către MILIARDE de persoane... pare departe momentul. Iar până atunci, trebuie să ne păzim singuri. Şi trebuie să conştientizăm că deciziile noastre îi influenţează şi pe alţii.
Eu rămân la părerea mea: e rău că trebie să stăm izolaţi, pierderile materiale sunt mari, efortul psihic la fel. Dar ce altă soluţie există? Sistemul medical din România nu e pregătit să lupte. Aşa că doar un comportament social adecvat poate face diferenţa. Dacă greşesc, îmi asum. Dar indiferent cum întorc lucrurile, e singura soluţie, la îndemână, pe care o întrevăd: "distanţarea socială".
Aşa că, dacă s-a stabilit să nu ne deplasăm fără motive, hai să fim solidari şi să facem asta. Oricum nu avem altă alternativă. E greu, e fustrant să nu poţi face ceea ce-ai făcut o viaţă. E greu să nu ieşim nici măcar după un pachet de ţigări. E greu să admitem că ceea ce era normal cândva, acum e... risc. Putem face socializare pe platformele electronice dedicate. Iar mersul la jogging, tenis, pescuit, fotbal etc. să-l lăsăm pentru când totul s-a liniştit. Şi să sperăm că revenim curând la normal.
Cert e că, indiferent câte frustrări am acumula, indiferent de starea emoţională a fiecăruia, nu merită să ne pierdem cumpătul. Şi nici să interacţionăm cum, de altfel, n-am face-o în alte circumstanţe, normale.
Şi să sperăm că ne vedem cât mai curând pe baltă! TOŢI!
Până atunci, vă doresc să fiţi sănătoşi. E, cred, cel mai important lucru în astfel de momente.