E adevarat ca exista posibilitatea ca un pescar care e vesnic pe locul 2 sa fie mai bun decat unul care plesneste odata un podium sau chiar un loc I si dupa care se da la fund, asa cum e lafel de adevarat ca respectul nu ti-l ceri in gura mare, calare pe tribuna. Respectul si recunoasterea e sau nu e, si in privinta asta nu poti face nimic decat sa-ti vezi de treaba ta si sa fii o prezenta constanta in partea superioara a clasamentelor.
O echipa cu adevarat buna si de temut nu se poate suda in 2-3 partide. Nu le poti sti sau afla pe toate in cateva zile chiar daca iei in calcul si eventualele echipamente. Spre exemplu, daca printr-o minune m-ar invita Cornel Serbu spre exemplu, sa-i fiu partener de concurs cu conditia sa-i spal Land Criser-ul de 3 ori pe zi,cu periuta de dinti sau sa-i sap un tunel cu linguritza , din fata casei pana-n China, as accepta chiar constient fiind ca nimeni in lumea asta care e intreg la minte nu va pune pe taraba toate cunostintele , dedesupturile, finele observatii sau concluzii trase dupa ani si ani de tste, doar pt faptul ca facem o echipa. Mai ales una de moment. In cel mai bun cz as putea sa observ atent orice gest, atitudine si cm in plus sau in minus pe care-l aplica lungimii forfacului sau cate bile da dupa o perioada de acalmie, atunci cand se apropie momentul de hranire. Chestiile astea mici iti pot aduce pesti inplus la cantar deci te pot cocotza pe podium. De aceea gesturile acestea sunt dintre cele mai discrete si cu siguranta le vei trece cu vederea daca voi sta cu ochii in Delkim-uri sau voi tolocani ca o melita despre cat de bun sunt c-am reusit sa prind 4 crapi la mamaliga cu grish, care si aia devenea friabila in momentul lansarii.
Am ajuns la ce povestea Andrei in "Carp Fashion"...