Asta ca sa vezi cat esti de prost !Lao scrie:...in continuare aberezi, nu te-am vazut decat o data sau de doua ori in viata mea in 2010, am vb la telefon o data pt nu-s ce rahat pescaresc. Atat. .......
Pai de unde "stii" atunci atatea despre mine ?
Si acum sa aflam cine este lao, ca Mitranescu ne-a spus el cine este.
Lao, sau mai bine spus Bogdan Laurentiu , este un inginer de 49 de ani ,pensionat pe caz de boala cu multi ani in urma.
In anul 1996, dupa terminarea studiilor, a fost adus in uzina Vulcan de catre unul dintre directorii de atunci, domnul Lisca. A fost trecut in subordinea tatalui meu, care era sef de sectie.
Datorita respectului pe care tatal meu il purta domnului Lisca, ( omul care a facut tot ce a putut si care a apelat la toate relatiile pe care le avea, incercand sa ne ajute atunci cand mama mea a fost grav bolnava), "Bogdanel", ca asa ii spunea lumea, a primit o atentie aparte, chiar daca a venit cu recomandarea " este putin mai recalcitrant, dar nu este baiat rau".
Incet, incet, domnul inginer Bogdanel a inceput sa-si de in petec cu muncitorii. Nu conta ca erau oameni care aveau de doua ori varsta lui, el era inginer si trebuia ascultat indiferent cum. Inclusiv pentru o gluma tehnica la adresa lui, reactiona urat la adresa oamenilor.
Tatal meu ii tinea partea si incerca tot timpul sa ii explice ca nu asa se discuta cu oameni, chiar si in situatia in care le esti superior. Bogdanel tinea la tatal meu si se atasase sufleteste de el, chiar daca nu putea sa-i urmeze sfaturile, ... ca nu putea... .
In acea vara, in timp ce tatal meu era in concediu, Bogdanel si-a dat in petec putin mai mult. A intrat in biroul fetelor de la "lansare" , a baricadat usa , si-a scos cureaua si a inceput sa le alerge "ca sa le arate el ce inseamna respectul" . Asta in urma unor glume facute pe seama lui, ca era putin mai plinut pe vremea aia si nu prea il vazuse nimeni niciodata cu o femeie.
Fetele au scapat fiecare cum au putut, profitand ca rotofeiul nu era asa de agil pe cat era de furios.
Am fost de fata cand tatal meu a primit telefon de la uzina in legatura cu acest caz. Asculta fara sa spuna nimic minute in sir. A trebuit sa mearga la serviciu.
Inginerlul care il inlocuia si care sunase, spunea ca decizia este sa i se desfaca contractul de munca lui Bogdanel, dar ca lui ii este frica sa faca asta, dupa tot ce se intamplase in zona individului pe parcursul timpului.
Tata a mers la lucru, l-a chemat pe Bogdanel, i-a explicat cat de frumos a putut ca nu se mai poate, dupa care i-a desfacut contractul de munca.
La ceva timp dupa asta a inceput tambalaul. Bogdanel ne-a aflat numarul de telefon si a inceput sa ne sune. Suna cate o zi non-stop, dupa care lua pauza cateva zile, uneori saptamani. Ne facea ciori ( tatal meu este brunet d'ala de pescar ), de multe ori apelul consta numai in "cra-cra-cra ... ". Nu lipseau amenintarile la adresa mamei mele si a noastra a copiilor ( "pui de cioara" ne numea ) . Eu aveam 23 de ani cu 11 ani de polo in spate, iar fratele meu avea 18 ani si centura neagra in nu stiu ce, ca ii spuneam tot timpul ca nu ma intereseaza . "Turbam" amandoi in casa sub acele amenintari, mama, chiar daca nu arata, era speriata. Tata era suparat , cred ca mai mult pentru faptul ca se considera vinovat de toata situatia. Nu ne-a lasat niciodata sa ne intalnim cu individul ( pe mine si pe fratele meu, chiar daca il rugam cu lacrimi in ochi ).
De ce a tinut doi ani ? Pentru ca mama mea i-a cautat familia si a discutat cu mama lui. Femeia intotdeauna plangea si spunea "ca nu este violent" si "ca altfel nu il mai lasa acasa" ...!!!
(Aici ne-am dat seama care era situatia si cu cine avem de a face.)Ne mai spunea ca sunt numai zile in care are iesirile respective si ca in rest se poate discuta omeneste cu el. Chiar au fost perioade si de cateva luni in care nu mai suna. Totusi recidiva.
Ne-am schimbat telefonul. Nu a durat mult pana l-a gasit si pe cel nou. A mai durat inca un an , doi.
Tot " cra-cra , ..." si " o sa vedeti voi tiganilor ce o sa patiti" la telefon. In schimb noi putin mai linistiti, deranjati mai mult de drumul pana la telefonul fix.
Au aparut centralele digitale si a survenit o noua schimbare a numarului de telefon. De data asta nu l-a mai gasit. Am scapat !
"Gresala" a fost ca am inceput eu sa scriu pe internet cu numele real. M-a gasit.
A stat linistit si s-a bagat in seama politicos pana a aflat ca sunt cu siguranta baiatul lui Mitranescu.
Imediat a schimbat placa si a inceput cu jignirile. Forumul nu poate sa il lase sa se manifeste si nici nu ii convenea sa se demaste stiind ca se putea ajunge mult mai repede in acest moment. Asa ca a fost ceva mai retinut.
M-a gasit pe infopescar. Cand a aflat ca scriu si aici si-a facut cont si pe Crapmania. Era prin 2009.
L-am rugat in repetate randuri sa ma lase in pace , la modul cel mai omenesc. Nu a renuntat niciodata.
Eu nu am stiut niciodata cine este, fiind derutat de faptul ca s-a recomandat Laurentiu atunci cand a vandut ceva unui prieten. Tot atunci am aflat si ca este "pensionat pe caz de boala, ca i-a dat cineva demult cu un par in cap". Asta era tot ce stiam de el. Semana comportamental si "intelectual" cu Bogdanel , ... dar il chema Laurentiu ...
In noiembrie anul tecut, dupa ce iar m-a jignit fara niciun motiv, i-am trimis un mesaj in care l-am rugat sa inceteze, ca altfel schimb placa cu el. A raspuns ca "ma ameninti ?, merg la politie !"
Cand am auzit prostia asta, i-am mai trimis un mesaj fiind convins ca are tot ce-i trebuie ca sa se simta amenintat, insultat si toate cele, ca poate se duce sa ma reclame si imi satisfac si eu curiozitate cine este omul pe care am reusit sa il supar intratat.
A disparut doua luni , ... ca pe vremuri.
A aparut acum cateva zile, cu aceleasi vorbe si luari peste picior la adresa mea.
De la politie nimic, am zis sa trec la pasul urmator, adica sa il caut sub alta forma.
Nu puteam sa scriu aici pur si simplu ca il caut, ca cine stie ce se intelegea, asa ca am decis "sa il dau in judecata", fiind interesat numai de identitatea individului .
Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care mi-au dat informatii. Una dintre ele mi-a ridicat sangele in cap , chiar daca era aparent banala. "Il cheama Bogdan " . Imediat am facut conexiunile si mi-am pus parintii sa isi sune fostii colegi , in speranta ca mai stiu ceva de Bogdanel. Pe acest fir am aflat ca il mai cheama si Laurentiu, ca nu mai sta in Drumul Taberei si ca acum locuieste in Chiajna, informatie ce se lega cu una primita pe forum, ca localizare a ID-ului de pe care scrie aici.
Asa ca Bogdanele , doamna Lacramioara colega ta "de suflet" care a crezut ca moare in ziua aia cand le-ai inchis pe fete in birou, poate sa confirme oricand cine esti. Stie inclusiv ca esti pescar si ca asta "te-a linistit" ! ( nu stie chiar tot femeia )
Cam asta este povestea lui Lao , Laurentiu Bogdan.
Ce iti spun eu acuma in fata la toti oamenii acestia, iti spun ca am sa te caut pana te gasesc si o sa discutam fiecare clipa neagra pe care ai produs-o in viata parintilor mei, cat si a mea.
Si daca viata bate filmul si scenariul e pe bune, ar trebui sa urmeze Roky 6...sau 7 ?! 
