bancuri

[Vali Vesa]

Pe perioada crizei economice guvernul roman va asigura slujbe pentru someri.
Ele vor fi oficiate de preoti, episcopi si mitropoliti.

[doru_croc]

Fraza anului: castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura

“In lumea actuala, se investeste de cinci ori mai mult in medicamente pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei, decat in vindecarea bolii Alzheimer. Din aceasta cauza in cativa ani, vom avea batrane cu tîte mari si batrani cu motz tare, dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc”.

[doru_croc]

Nevasta te invata despre fericire: sa te duci la ma-ta! Sigur se bucura cand te vede
Nevasta te invata despre punctualitate: nu ma interseaza cate beri ai baut, tu trebuia sa fii acasa
Nevasta te invata despre nudism: plec de aici si te las in curul gol
Nevasta te invata despre nulitate: tu fara mine esti un nimeni
Nevasta te invata despre creare: eu te-am facut barbat
Nevasta te invata despre dureri: nu am chef, ma doare capul
Nevasta te invata despre mobilitate: ce-ti fug ochii dupa curu lu' aia
Nevasta te invata despre otet: ce acra poate fi ma-ta!
Nevasta te invata despre ordine: m-am saturat sa tot adun dupa tine
Nevasta te invata despre botanica: nu mi-ai mai cumparat o floare de nici nu mai stiu cum arata
Nevasta te invata despre juramant: zi sa mori tu ca n-ai baut nimic?
Nevasta te invata despre geneza: inca nu s-o nascut ala care sa dea in mine
Nevasta te invata despre munca in exces: cam multe sedinte peste program ai tu.
Nevasta te invata despre greseli: a fost greseala mea ca ti-am facut toate poftele
Nevasta te invata despre transformare: cand te-am luat erai slab ca o aschie, acum esti gras ca un porc
Nevasta te invata despre ratiune: cand iti vine sa ma inseli, sa te gandesti bine la ce pierzi
Nevasta te invata despre dictie: vorbesti exact ca ma-ta
Nevasta te invata despre necesitate: trebuie sa aduci mai multi bani in casa
Nevasta te invata despre sarbatori: vezi ca vine ziua mea, poate nu-mi cumperi ceva frumos

[stress]

In drum spre casa, un tata isi aduce aminte ca e ziua fiicei sale. Opreste masina in fata unui magazin de jucarii si o intreaba pe vanzatoare:
- Cat costa papusa Barbie din vitrina?
Vanzatoarea ii raspunde:
- Care Barbie? Avem:
"Barbie la gimnastica" - 19,95 euro
"Barbie jucand volei" - 19,95 euro
"Barbie la cumparaturi" - 19,95 euro
"Barbie la plaja" - 19,95 euro
"Barbie la dans" - 19,95 euro
"Barbie divortata" - 265,95 euro.
Barbatul, uimit, intreaba:
- Si de ce costa fiecare cate 19,95 euro, iar Barbie divortata costa 265,95 euro?
Vanzatoarea, cu un aer foarte natural, ii raspude:
-"Barbie divortata" are si:
Vila cu piscina a lui Ken
Masina de oras a lui Ken
Cartile de credit ale lui Ken
Casa de vacanta a lui Ken
Masina 4x4 a lui Ken
Iachtul lui Ken
Trusa de undite a lui Ken..

[Cristi_Ionita]

Ghidon era in pat cu femeia lui.
Vine Ion pe la ora 2 seara si striga la Ghidon:
GHIDOANEEEE,BAI SCOALATE MAI!
Iese Ghidon consternat:
Ce vrei mai zerzecule la ora asta?
Mai ghidoane,ai vopsea verde?
Pleaca bai tampitule ca nu am.Auzi la el,vopsea verde..
Pleaca Ion,si peste 4 ore se intoarce si striga iar la Ghidon:
GIDOANEEE,BAI SCOALA MAI GHIDOANE!
Ce vrei ma tampitule,iar ai venit?
Pai da ma,ti-am adus vopsea verde.

[FloroiuCiprian]

Un pescar, văzînd un confrate care stătea concentrat asupra apei, îl întreaba:
- Cum e apa astăzi?
- E atît de minunată că nici peştelui nu-i vine să iasă din ea.

[doru_croc]

Animal dream

[doru_croc]

Pempers ecologic

[doru_croc]

Adevărata hârtie igienică pentru pescari

[razvan u.]

Maria se trezise cam târziu luni dimineaţă, sărise peste câteva etape premergătoare mersului la lucru, chiar şi peste fardat, lucru neobişnuit pentru ea – de obicei stătea câte douăzeci de minute în faţa oglinzii. "Mă fardez în maşină, nu mai am timp să stau acum să mă aranjez", işi spuse.
Acest lucru, plus excesul de viteză exact în dreptul unui radar amplasat între două intersecţii de pe Splaiul Unirii fusese motivul pentru care o oprise agentul de circulaţie. Avea trusa de farduri în poală, pensula într-o mână şi oglinda retrovizoare îndreptată nefiresc în jos, într-o poziţie care o trăda. Nu a mai avut nici un argument care să-i susţină nevinovăţia în faţa agentului de circulaţie, era evident cu ce se ocupa ea în timp ce conducea.
- Bună dimineaţa, doamnă. Agent Popescu de la Poliţia Rutieră (…) Permisul şi talonul la control, vă rog.
- Domnişoară! Avocat Maria B.
- Mă scuzaţi, actele, vă rog.
- Ştiţi, mă grăbeam tare, am o şedinţă la ora 9 şi nu-mi pot permite să întârzii.
- Înseamnă că aveţi maşina timpului, pentru că este deja 9:25.
- Vedeţi! Este foarte important să…
- Îmi pare rău, mă simt nevoit să vă reţin permisul, sunteţi un pericol pentru trafic.
- Dar…
- Îmi pare rău.
A doua zi se trezi şi mai târziu decât în dimineaţa precedentă.
Îşi aminti instant de povestea de luni dimineaţă şi rememorarea faptelor o plesni aproape la fel de tare ca gândul că a uitat să cumpere cafea pentru dimineaţa asta şi că, peste toate astea mai presus decât orice – va trebui să meargă la birou cu troleibuzul. Ea cu troleibuzul?! Să-şi frece deux-piece-ul de toţi nespălaţii, să respire acelasi aer cu pulimea într-un spaţiu închis de câtiva metri pătraţi?
- .....-l în gură de neşcolarizat, mi-a oprit carnetul! Ţăranul dracului! îşi spuse cu voce tare. Da, să creadă el că-mi frec eu coatele de toată pleava în transportul în
comun. Să le-o trag, iau maşina!
Plecă cu gândul că ceea ce se întâmplase în ziua precedendă fusese decât un accident, pe ea nu o oprise niciodată vreun poliţist, sau dacă o oprise zâmbise frumos şi plecase în secunda urmatoare fără nici un fel de problemă. Fusese doar o întamplare nefericită faptul că ieri o oprise un impertinent. Asta nu o să se mai repete niciodată. Nu în viaţa asta. Cel
puţin cât o să fie tânara şi atrăgătoare…
Dacă Doamne fereşte se întamplă din nou să mă oprească vreun imbecil, am să ma folosesc de datele Cristinei, ea are carnet dar nu-l foloseşte niciodată pentu pentru că n-are maşină. Seems fair to me, îşi zise în timp ce băga cheia în contact.
Hotărî, ca măsura de precaţie, să nu meargă totuşi cu viteză foarte mare şi să nu vorbească la mobil în timp ce conducea.
După nici o mie de metri un agent îi făcu semn să tragă pe dreapta.
- .....-vă!!!
Imposibil! Acum ce-am mai făcut?! Formă un număr de telefon la repezeală:
- Andrei, o să te sune un poliţist, fii foarte atent: o să te întrebe de mine. Atenţie! NU SUNT CINE ŞTII TU CĂ SUNT!!!
Apucă să închidă în grabă şi să arunce telefonul pe scaunul din dreapta înainte ca poliţistul să se aplece către ea.
- Bună dimineaţa, doamnă. Agent Ionescu de la Poliţia Rutieră a (…) Permisul şi talonul dvs, vă rog.
-> Domnişoara… făcu Maria gâtuită de emoţii.
- Mă scuzaţi, actele, vă rog.
- Ştiţi, nu le am la mine, mă grăbeam când am plecat şi…
- Cum vă numiţi, va trebui să facem o verificare.
- Cristina F.
La doua minute după ce dădu prin staţie poliţistul primi un răspuns de la colegi.> - Domnişoara Cristina F, unde aveţi domiciliul?
- Strada Sibiu 12!
Yes, îşi spuse satisfacută, în gând.
- Şi cum se numesc pe părinţii dvs?
Maria amuţi. De unde dracu’ să ştie ea cum îi chema pe părinţii ţoapei de Cristina, nu mai ştia mare lucru despre Cristina măcar, nici dacă mai trăieşte, de unde să ştie de mă-sa şi de tac-su, dacă nu cumva şi aceştia erau deja la 2 metri sub pământ de mult timp, pentru că nici Cristina nu mai era tocmai tânără, cugeta pentru sine Maria. Îşi putu aduce aminte adresa pentru că nu putea uita placuţete cu numele străzii şi numarul, le văzuse de atâtea ori când erau prietene şi mergeau una pe la alta în vizită, nu le-ar fi putut uita.
Dar numele părintilor Cristinei?
Dumnezeule, poate fi mai rău de atat? De ce mi se întamplă MIE? îşi spuse înca odată.
Trase aer în piept şi reveni cu jumatate de gura:
- Nnnu ştiu… eu le spun “mami” şi “tati”…
Linişte. Poliţistului nu-i venea să creadă. Din acest motiv nu mai scoase nici un cuvânt timp de câteva momente bune.
- Domnişoară, nu abuzaţi de bunătatea mea. Trebuie să…
- Nu, pe cuvânt domnule, uitaţi, îl sunăm acum pe prietenul meu să vă confirme că SUNT Cristina!
Lua precipitată telefonul fără măcar să aştepte să i se confirme că acest lucru era necesar, formă numărul lui Andrei şi i-l înmână agentului.
- Bună ziua, Agent Ionescu de la Poliţia Rutieră a (…). Puteţi să-mi confirmaţi, vă rog, ce spune prietena dvs?
- Ce anume?
- Prietena dvs… Cum o cheamă pe prietena dvs, domnule, în primul rând… ? întrebă agentul deja nervos.
Linişte…
Cum o cheamă?! De unde mama dracului să ştie el drept cine se dăduse Maria?! Aceasta din grabă omisese să-i dea acest mic detaliu.
- Nnnu ştiu domnule, ştiţi… eu când o pup îi zic “iubi”!