Dan Mitranescu scrie:
Am auzit ca si Class-ul o sa fie preluat de un brand. Nu stiu exact care, dar aflu pana la urma.
Astept si pretul cu mare interes.
Nu te deranjeaza daca profita altcineva de munca depusa? Branduite class-urile vor costa cu cel putin 50% mai mult, daca nu dublu...daca scria pe ele free spirit se vindeau ca televizoarele panasonic in '90
Astept pretul cu cea mai mare placere pur comerciala ! O sa ma ajute maxim ! Asa de tare ma deranjeaza.
Peste toate aspectele astea comerciale , ... chiar am o mare satisfactie ca "suntem copiati", cum spun unii, sau mai precis, ca ni se apreciaza un produs de un nume mare din piata articolelor de pescuit ( cum consider eu ca se numeste "copierea" asta ). Garantez ca in Romania nu o sa vina Class-ul rebranduit. Sau cine stie, ca si cobre au venit.
Dan Mitranescu scrie:
Dar ce vreau sa intreb eu este : Numai Shimano si Daiwa sunt branduri de mulinete ? Asa ca nici multe alte branduri mai mici decat cele expuse , dar mai mari ca cele gen Hakuyo , nu au acces la produse de varf in gama mulinetelor.
Totusi asta este numai un capitol ( mulinetele ), dar la restul ? Uite un Class care bate orice lanseta de la Shimano ( spun lanseta, nu drilleta sau placerileta ) . De Daiwa sa nu pomenim acum ... Aici cum facem ?
Constructia de lansete a evoluat prea mult ca sa mai fie diferente foarte mari intre branduri si firme mici. Plus ca materialele sunt cumparate de la aceeasi producatori, ca doar n-are nimeni fabrica de fibre de carbon sau nanotuburi ca sa-si faca lansete. Asa ca diferenta o dau mici detalii, insa ca si produs finit nu poate fi o diferenta uriasa, nu-i ca pe vremuri cand aia cu stuful se uitau cu invidie la aia cu piper si aia cu piper se uitaula aia cu fibra de sticla. In mainile unui pescar obisnuit o lanseta de 200 de lei face fix acelasi lucru ca una de 2000. De-aia ii si ziceam la inceputul discutiei domnului vulc ovidiu ca pescarii romani nu-s asa fraieri cum crede desi ordinea buget-calitate/pret-brand care cred ca este folosita de romani este un pic gresita si ar trebui sa fie calitate/pret - buget- brand. fiind o tara de saraci gandim cu portofelul insa....
1) Marketingul este, intr-adevar, o componenta a pretului si are, in ciuda a ceea ce pari a crede tu, extrem de putina influenta in pretul de consum. Adica cel relevant. A, exista si domenii in care marketingul e prost pozitionat, realizat si are, pe termen mediu si lung, efecte contrare. Exemplul inelului de plecare de 50. In ce ma priveste, de exemplu, afirmatia unui producator/vanzator ca o lanseta "are inel de plecare de 50, care ajuta la lansari la distanta sporita" e un detaliu care ma face, mai degraba, sa nu cumpar lanseta respectiva!
2) Nu Fox, Daiwa sau Shimano etc fac copii dupa produse de firme gen Hakuyo, ci invers. Cand o vor face discutam. Pana atunci, fara genul a cesta de firme n-am fi putut discuta despre carpfishimg. Deloc.
3) Sintagma "tirania marcii" e o bazaconie a unui socialist habarnist. In cazul relatiilor de piata (schimbul liber-consimtit, voluntar), nu poate fi vorba, decat in creierasul unui ratutit ce habar n-are despre ce vorbeste, despre tiranie. Nici un producator/vanzator (exceptie statul) nu obliga vreun consumator sa consume ceva. Titlul corect este "democratia marcii".
4) Profitul este scopul oricarei intreprinderi/actiuni in limitele pietei. Sa acuzi, orice fel de firma, ca actioneaza urmarind profit e redundant. De altfel, orice actiune umana e efectuata in scopul obtinerii de profit (chiar daca, de cele mai multe ori, acesta nu e profit monetar, ci "profit psihic", caruia cel monetar i se subsumeaza). Mai mult, "brandurile", spre deosebire de firmele de genul Hakuyo, sunt dispuse intr-o masura mult mai mare sa cedeze din profitul potential in favoarea calitatii produsului, a cercetarii (inclusiv de piata).
Ca tot a venit vacanta, pentru cei interesati, iata o lucrare (probabil cel mai bun tratat de economie scris vreodata), care ar putea lamuri, sper, multe dintre miturile si credintele gresite ce circula in randul publicului consumator.
Cartea e extrem de vasta (are aproape 1000 de pagini), dar, cel care are rabdarea s-o parcurga in intregime, poate spune fara a gresi ca deja a aflat mai multe despre "logica economica" decat 90% dintre cei ce-si zic "economisti". Dati click pe titlul fiecarui capitol.
Ionut,
1. Cu regret, dar Actiunea umana a fost scrisa, sper ca nu gresec, prin deceniul 7 al secolului trecut. Asta spune totul despre cat de actuala e ca ansamblu. Faptul ca un savant in secolul XX, deceniul 7 demonstreaza ca planificarea nu produce decat dezechilibre si ca numai cererea si oferta pot regla corect piata, nu inseamna ca in secolul XXI lucrurile stau la fel. Legile economice, dupa umila mea opinie, nu au caracter de universalitate, pot sa difere d ela o epoca la alta, dar asta e o alta discutie. Prin urmare, argumentul nu tine. Tirania marcii tine de alte tipuri, si abordeaza alte tematici, cu parere de rau. Nu compar merele cu motoarele.
2. Marketingul NU este o componenta a pretului. Pretul e un instrument de marketing, asta e alta poveste. Dar nici in chestiunea asta nu are sens sa intram, decat daca vrei neaparat. Eu argumentam altceva... pe mine ma interesa comportamentul brandurilor, nu altceva.
3. In rest, opiniile personale sunt si nu sunt argumente. Ma indoiesc sincer ca a trage semnul egal intre social si socialist reprezinta, sa zicem, o optiune fericita. Klein e anticorporatie, nu socialista. E o diferenta. A avea opinii anticorporatiste nu inseamna a fi socialist, comunist sau anticapitalist.
Cam atat pana una alta. O sa revin pe tema asta, fiindca acum sunt prins la firma cu altele si nu am timp.
Subiectu e oricum interesant si merita discutat, in opinia mea. Atata doar ca fara incrancenare. Si fara senzatia asta ca "daca te legi de brandul meu preferat, te legi de mine"!
Numai bine,
Ovidiu
Actiunea Umana a fost scrisa in deceniul 2 al sec (1920) trecut si e mai actuala ca niciodata. Legile economice nu se vor schimba cata vreme cele 2 premise fundamentale de la care porneste stiinta economica raman neschimbate. Prima e raritatea resurselor/bunurilor economice si a 2 e natura umana. Deci, pana cand nu vom descoperi cornul abundentei si oamenii nu se vor fi transformat in ingeri (100% benevolenti) omniscienti, legile economice sunt in vigoare: omul actioneaza pentru trece de la o stare de confort inferioara la una superioara (considerata asa subiectiv), actiunea se desfasoara in timp, desi orice om prefera sa-si satisfaca nevoile/dorintele mai devreme decat mai tarziu preferintele de timp sunt diferite de la individ la individ (astfel dobanda e un fenomen natural, firesc al actiunii umane), raritatea resurselor in raport cu preferintele indivizilor conduce la aparitia preturilor care nu se pot manifesta decat in limitele pietei la intalnirea cererii cu oferta, schimbul liber-consimtit nu poate avea loc decat daca, ex-ante, fiecare dintre parti valorizeaza mai mult partea celuilalt etc.
Mai departe, cine e impotriva corporatiilor sa arunce primul smartphone-ul sau laptop-ul! Impotriva corporatiei inseamna, de fapt, pentru interventia (planificatorului central), care sa aboleasca preturi (inclusiv salariul care e un pret al muncii) si sa impuna absolut arbitrar cat trebuie sa fie dimensiunea unei firme (vezi legislatia antitrust) si ce pondere trebuie sa aiba aceasta in piata. Adica socialism. Social = anticorporatie e un oximoron, cata vreme corporatia (actionari si angajati) este formata din oameni si aceasta are ca scop profitul ce nu poate fi obtinut decat (lasam la o parte interventionismul, "baietii destepti" si monopolurile inmanate si sustinute de catre ... stat) prin satisfacerea nevoilor consumatorilor. Inclusiv cea din discutia de fata, aceea de productie de masa si vanzare de scule de pescuit.
Iarasi, ca planificarea centrala (e vorba de cea la nivel de tara, efectuata de birocrati publici) n-are cum sa duca duca decat la esec economic, n-avem a mai discuta, tine de ABC-ul stiintei economice. Si daca argumentul misesian al haosului calculational inerent in care se afla un birocrat public nu e de ajuns, exista si cel hayekian, acela care spune ca, comitetul central (oricat ar fi de numeros si format din indivizi geniali), nu poate ghici continuu dorintele si nevoile milioanelor de indivizi si sa le augumenteze astfel incat sa decida alocarea optima a resurselor. Aceasta doar piata o poate face. Ca atare, planificarea centrala duce la risipa, care risipa, intr-o lume marcata dupa cum spuneam de raritate, duce, in ultima instanta, la colaps. Dupa cum au demonstrat toate societaile socialist multilateral-dezvoltate. De asta e si "mare" Mises: a demonstrat teoretic "imposibilitatea" socialismul, inainte ca incercarile practice de instaurare ale acestuia sa esueze si sa confirme astfel teoria.
Marketingul este, evident, o componenta a pretului, cu o pondere mult mai mica in formarea acestuia decat crezi tu, iar comportamentul "brandurilor" contribuie din plin la progresul societatii si la cresterea bunastarii generale. Nu mai repet critica asupra aberatiei denumita "tirania marcii", "democratia pietei" fiind unul dintre cel mai usor de inteles concepte. Nu se poate vorbi despre tiranie in lipsa constrangerii, ori, piata, prin definitie (ansamblul schimburilor interpersonale, voluntare, de drepturi de proprietate legitima asupra bunurilor economice/resurselor), exclude coercitia. Cel mult aici poti folosi "tirania" marcii, intre ghilimele, cu sens figurativ, dar care schimba totalmente sensul sintagmei.
Zilele petrecute la pescuit nu se scad din totalul zilelor vietii tale!
tot in ton cu acest subiect...
in urma cu cativa ani imi cautam lansete pentru pescuitul la crap si am dat peste aceste randuri scrise de ovidiu vulc, eu le iau de bune si din cate am citit si pe acest topic omul este destul de bine intentionat..toate bune
CITEZ PE DOMNUL VULC OVIDIU:
"""Buna ziua
Sunt nou pe acest forum, dar citesc cu atentie topicurile referitoare la lansete. Sunt pasionat de lansete, fara sa fiu neaparat un aruncator bun. Vreau, de la bun inceput, sa precizez ca tot ce voi spune reprezinta opinie personala si nu doresc sa fie inteleasa altfel. Am detinut, detin sau cel putin am testat personal foarte multe tipuri de lansete, medii si de top, nu le enumar pentru ca nu cred ca are sens. Pot sa va spun ca am facut diverse comparatii intre lansetele scumpe si cele ieftine. Ceea ce va voi spune probabil ca va supara pe multa lume, dar o spun din experienta directa, nu din citit, nu din auzit. Voi spune ceea ce am mai spus pe alte forumuri, tocmai pentru a fi mai bine inteles:
In primul rand, pretul unei lansete e una si calitatea sau mai exact, performantele lansetei sunt cu totul altceva. Pretul tine de strategia de promovare si de vanzari a unei firme, dar NU reflecta valoarea reala a lansetei si cu atat mai putin calitatile lansetei. Pot sa va spun categoric ca am vazut acelasi blanc, fabricat de aceeasi fabrica, vandut sub trei sigle diferite, cu aceeasi echipare, dar cu trei preturi total diferite. Nu dau nume, pentru ca nu vreau sa fiu acuzat ca fac reclama sau antireclama, dar e vorba de firme asa-zis consacrate, care vand lansete asa-zise „de top”. Iar diferentele de preturi nu erau mici, erau semnificative (diferentele mergeau pana la 400-500 ron). Pe piata se vand lansete cu preturi halucinante de 17 milioane lei vechi si chiar mai mult, finisate si inzorzonate, care, in opinia mea, NU valoreaza mai mult de 5 milioane lei vechi.
Exista, in mare, doua mari tipuri de strategii de vanzari: un tip se refera la firme care schimba in fiecare an modelele, care produc mereu modele noi, pe care le prezinta ca „imbunatatite”; un al doilea tip, produce si vinde modele stabilizate, consacrate; ma refer la lansete consacrate, care nu au nimic de a face cu moda. Mai exista un al treilea tip de strategie „hibrida”, in care firme mari tin pe piata timp indelungat modele „performante”, cu aerul ca acestea sunt senzationale, dar care, in realitate, sunt de valoare medie. Dupa parerea mea, acestea sunt firmele care dau acele garantii „pe viata” sau garantii indelungate. De fapt, acolo e, dupa parerea mea, o ilustra pacaleala; in realitate, acele blancuri sunt mai ieftine decat credem noi, iar garantia „pe viata” data unei lansete care se rupe ascunde de fapt o mica smecherie strategica de vanzari: cetateanul traieste cu impresia ca detine o lanseta exceptionala, care in realitate nu e decat un blanc comun, echipat intr-adevar senzational si atat. Cand il rupe, firma il inlocuieste imediat, chiar daca pretul de magazin e halucinant (250-300 de lire sterline) si ori de cate ori se rupe! Or, tocmai o asemenea strategie de vanzare ridica serioase intrebari legate de pretul real al lansetelor. Daca firma isi permite sa inlocuiasca lanseta ori de cate ori se rupe, atunci care e costul de fabricatie al lansetei respective? Nici o asemenea firma nu lucreaza in pierdere...
Un alt aspect este mitul „chinezariilor proaste”. Multi spun asa: daca e chinezeasca, e prost facuta. Nimic mai fals. Poate fi chinezeasca, dar foarte buna, dupa cum poate fi coreana si foarte proasta sau foarte buna. Aici singurul indicator real ar fi pretul de productie a blancului, care insa este foarte bine „ascuns” de producator si vanzator. Dupa parerea mea, acele firme care vand blancuri separat sunt mai credibile sau ma rog, au un plus de credibilitate in ce priveste calitatea blancurilor, fara ca asta sa constituie o garantie absoluta.
Ati vazut vreo firma care accepta sa publice costul de productie al vreunui blanc? Noi ne dam in vant dupa lansete „englezesti”, dar in realitate, singurele lansete fabricate integral in Anglia sunt Century si Harrison. Free Spirit, daca nu ma insel, produce pe blancuri fabricate in Japonia, pe care le echipeaza in Anglia. Sunt multe lansete „englezesti” care au blancurile facute in China sau Coreea, unele chiar foarte bune, si echipate in Anglia. De pilda, Greys Platinium, o lanseta foarte laudata, fabricata daca nu ma insel in China, avea probleme foarte mari, desi erau foarte scumpe si aveau garantie pe viata, se rupeau pe capete. De asemenea, nu cred ca Shimano isi fabrica toate blancurile in Japonia, probabil ca doar gama de varf e facuta acolo (nu cred, de pilda, ca blancul de BeastMaster e japonez). In alta ordine de idei, faptul ca un blanc e japonez, nu inseamna ca nu e comercial sau ca face fata intr-o competitie profesionista de casting. Din cate stiu, in China si Coreea isi fabrica blancurile Fox, Greys, Wychwood, Maver, Sert, Spro, Balzer, Milo, Chub, Sonik, si multe alte firme, uneori chiar si cele care sustin ca fac blancurile din carbon japonez. Atentie: ele spun ca isi fac blancurile din carbon japonez, nu ca le fac in Japonia, ceea ce este o diferenta. De pilda, Casa Hardy detine atat Greys, cat si Sonik sau Chub (una dintre ele, nu mai stiu exact care!). Unele blancuri de la Daiwa sunt facute in Scotia (sau erau facute acolo), altele probabil in Japonia, altele in China. Depinde probabil de clasa lansetei.
Uitati ce spunea Simeon Bond cel care a infiintat firma Free Spirit intr-un interviu luat de Pavlovici: „Oricare dintre noi se poate urca in avion, poate merge in China si poate stabili relatii cu aproape oricare fabrica. Cunosc multe cazuri de fabrici care ofera acelasi produs oricui este interesat sa-l cumpere. Te duci in China, creezi un produs, il cumperi intr-un numar evident limitat, dupa care vine altcineva si cumpara acelasi produs si isi pune pe el sigla lui. Cu ani in urma asa ceva nu era posibil, iar faptul ca acum este posibil duce la problemele care afecteaza piata echipamentelor. Noi ne aparam de aceasta plaga in primul rand prin faptul ca nu avem de-a face cu China. Lucram numai cu furnizori reputati si avem relatii de exclusivitate pe productia de blancuri. Stiu ca suntem copiati de altii si nu e placut...”
Fenomenul este real. Oricare dintre noi poate merge in China si poate cumpara un produs gata facut, pune pe el o sigla, si gata, are o lanseta unica. Multe firme „consacrate” fac asta. Un exercitiu simplu, pe care eu l-am facut: am masurat diametrele multor lansete in aceleasi puncte (mai multe) situate de-a lungul lansetelor pentru a le vedea conicitatea. Am constatat ca unele erau IDENTICE! Identice erau si actiunile lansetelor respective, identice si TC (testul curve). Uneori aveau acelasi tip de mandrina si aceeasi configuratie de inele. Credeti ca asa ceva apare la niste lansete produse in fabrici diferite? Eu nu cred asta. De altiminteri, si la mulinete apare acest fenomen, verificati cu atentie si veti vedea... Una din fabricile care produc aceeasi mulineta pentru mai multe firme de echipamente de pescuit apartin de concernul Ryobi. De pilda Ryobi Proskyer era vanduta ca Sert Sirium, dar si ca Grauvell Toureg... Daiwa producea mulinete pentru St. Croix. Lista poate continua...
Revenind la problema lansetelor comerciale: cred ca un indicator este rata de schimbare a modelelor de la an la an, dar si numarul de modele comercializate de o firma. Aici „englezii” sunt ceva mai smecheri, de exemplu cei de la Greys fac doar cateva modele, tocmai pentru a da impresia ca aceste modele sunt extrem de bune, sunt ultra-profesionale, s.a.m.d. Problema este ca singurul loc in care se verifica o lanseta este concursul consacrat de casting, or acolo recordurile de aruncare pe mare distanta sunt detinute de firme ca Century, Harrison, Zziplex (care nu face lansete de crap), probabil Free Spirit. Shimano, Fox si altele cred ca nici nu viseaza sa devina cap de afis in aceste tipuri de competitie, in care rezista doar cei mai buni producatori.
Pe de alta parte, o lanseta de 50 de lire sterline sau una de 150 de lire sterline nu poate fi oricum decat o lanseta produsa in Asia, asta e clar, oricat de buna ar fi lanseta. Evident ca nu poate fi o lanseta de top, gen Century sau Harrison la care numai blancurile costa in jur de 1000 de ron. Noi judecam dupa reputatie, dupa marca, dupa publicitate, dar nu dupa costul de productie real al lansetei. Eu cred ca, daca am avea acces la costurile reale de productie ale unor lansete, ne-am lua cu mainile de par... cu alte cuvinte, ne-am da seama ce fraieri suntem!
Scuzati lungimea mesajului, dar am incercat sa fiu cat mai explicit. Repet: sunt opiniile mele, nu cer nimanui sa le impartaseasca.
Nu vreau sa ofensez pe nimeni. Pe de alta parte, am precizat in postarea mea un lucru: am masurat la mai multe lansete diametrele in exact aceleasi puncte ale blancurilor. Acele lansete au TC-ul identic, uneori chiar si echiparea este identica. Asta insa nu inseamna ca sunt bune sau proaste si acesta e motivul pentru care ma abtin de la nominalizarea lor. Nu e un efort prea mare, oricine il poate face cu usurinta, e nevoie doar de un subler, o ruleta mica, un carnetel si un pix - o spun fara nici o umbra de ironie. Am facut asta o perioada de timp si va spun ca concluziile au fost surprinzatoare pentru mine.
Pe de alta parte, cred ca citatul din interviul lui Simeon Bond este relevant, intrucat Free Spirit e una din firmele care fac intr-adevar modele unicat ca sa zic asa.
Numai bine,
Ovidiu
Nu cunosc lansetele de la Senzor. Cunosc in schimb MTX 14, pe care l-am testat zilele trecute si am decis sa imi achizitionez un set de 4 bucati. MTX 14 m-a lasat mat ca sa zic asa, mi s-a parut surprinzator de reusita. Opinia mea este ca depaseste cu mult lansete care costa 7-8 milioane lei vechi. Stiu ca o sa radeti, dar asta e opinia mea. Nu ii fac reclama lui Mitranescu, nu il cunosc personal, eu sunt din Mures si nici macar nu ma ocup de comercializarea produselor de pescuit.
Despre lansetele de la Senzor am auzit opinii diferite, de aceea nu pot spune nimic.
MTX-ul e, dupa mine, o lanseta semi-rapida, desi producatorul o da ca semiparabolica daca nu ma insel (sper sa nu gresesc). Se incarca foarte bine la 110 - 115 g si "sufla in ceafa" la lansete care costa mult mai mult. Eu am testat MTX-ul prin comparatie cu Century SP modelul vechi, Shimano Speed Master si Free Spirit Hi-S spod (nu Hi-S 200, acela e mai nou si nu il cunosc), cu care pescuiesc acum. De asemenea, le-am comparat fata de cateva marci si tipuri de lansete cum ar fi Fox, gama Warior, pe care o cunosc relativ bine (am pescuit un an cu Warrior ES si am aruncat cu Warrior Elite), cu Chub Outkast cu care am aruncat de cateva ori pe camp, etc.
Ovidiu
Explicatia e simpla: lansetele sunt o afacere rentabila, atata vreme cat sti sa o promovezi si sti sa iti vinzi marfa. Oamenii au tendinta natura de a cumpara acele produse care "arata bine" si care corespund unor standarde fixate, de cele mai multe ori, chiar de producatori. Moda in lansete este cat se poate de relevanta. Acum e moda lansetelor cu inel de plecare de 50. De pilda, blancurile de Warrior ES (FOX) acum doi ani avea inel de plecare de 40, acum au inel de plecare de 50. Moda inelului de 50 a fost lansata de "greii" competitiilor de casting, dar s-a raspindit imediat, desi putini se intreaba ce efect real are asupra unei lansete modificarea configuratiilor inelelor. Dupa parerea mea, producatorii au grija sa inventeze in permanenta ceva nou, pentru a-si mentine cotele de vanzari.
Lansetele cu adevarat consacrate sunt cele care, dupa parerea mea, rezista multi ani pe piata fara modificari semnificative. FMJ-ul de la Century e pe piata, daca nu gresesc, de vreo 12 ani. SP-ul e de vreo 12-13 ani. Firmele ale caror produse (lansete) fac fata in competitiile de casting sunt mult mai putine decum credem noi. Shimano de pilda, schimba lansetele aproape in fiecare an, mereu scoate modele noi, e strategia lor si da roade. Atata doar ca varful lor de gama, Tribal Extreme este, fata de un FMJ, ca sa citez aici un om care intr-adevar se pricepe la lansete si in a carui competenta am cea mai mare incredere, Vlad Pavlovici, "ca o copie xerox fata de o capodopera". A vazut cineva un Tribal sa doboare un record mondial de aruncare? Century concureaza cu Harrison si Free Spirit, nu cu Shimano. Shimano fac mulinete bune, in gama de varf, nu in gama medie sau in gama "ieftina". Acolo aceleasi modele se fac de ani buni, de pilda BBLRC, Ultegra sau Aerotehnium, unde toate submodelele sunt de fapt variatii ale unui model de baza, facute pentru a fi mai atractive. Noi ne luam dupa reputatie, dar reputatia nu e egala cu calitatea produsului.
Ovidiu
Buna seara
Am sa incerc sa va raspund, desi nu ma consider o persoana autorizata sa emita judecati si criterii in ce priveste lansetele. Pur si simplu am avut norocul sa pot incerca mai multe modele de lansete, or in asta nu e nici un merit.
Pot sa va spun ce as face eu.
1. As incerca sa vad ce lanseta mi se potriveste: mai blanda - parabolica sau semirapida sau mai rapida, mai puternica sau mai fina. Asta ar fi criteriul principal, ca sa zic asa. Un aruncator experimentat (nu e cazul meu) presupun ca va cauta o lanseta mai rapida, care sa ii satisfaca exigentele in aruncare. Cred ca multi dintre noi cauta lansete rapide, dar pe balta ne trezim ca nu stim sa o incarcam si ne simtim cumva pacaliti... Pentru unul care nu incearca sa faca performanta in aruncare, cred ca o lanseta ceva blanda e mai potrivita, deoarece e mai usor de incarcat. Daca insa pescuiesc cu arcuri naditoare, dar nu sunt un aruncator experimentat, ar fi bine sa caut lansete ceva mai rapide, dar nu rapide cum sunt cele de distante extreme, ci semirapide, care mie mi se par a fi un fel de compromis intre actiunea parabolica si actiunea rapida. Daca nu pescuiesti cu naditoare, poti folosi linistit lansetele moi.
2. Am observat ca producatorii incadreaza oarecum diferit actiunile lansetelor, adica doua lansete facute de doi producatori diferiti, chiar daca sunt incadrate la categoria "rapide" NU vor fi la fel de rapide, una va fi mai blanda si alta mai rapida. De pilda, daca tot am vorbit de MTX 14, parerea mea e ca lanseta aceea este semirapida, nu semiparabolica, asa cum o da vanzatorul. Cred ca merge foarte bine cu naditoare si ca nu face nazuri la monturi ceva mai grele. Am pescuit cu Daiwa Samurai TC 3,5 lbs care e o lanseta moale, care amortiza orice soc, dar cu care nu aveam curajul sa dau cu naditoare.
3. Nu cred ca pretul este un indiciu ferm pentru calitatea lansetelor, mai ales cand e vorba de lansete de clasa medie. De pilda, am pescuit un an cu Fox Warrior ES, cu un TC de 3,25, cu care m-am impacat foarte bine si care se comporta foarte bine cu naditoare de marime medie. Costa undeva la vreo 300-350 de ron. Ca veni vorba de Fox - dupa parerea mea, de la FOX nu merita luate decat lansetele din clasa medie si submedie, care au un raport pret calitate relativ bun sau bun.
4. Categoric, sunt foarte circumspect cand e vorba de asa-numitele garantii pe viata. Acolo ceva nu e in regula. Garantia pe viata e o smecherie de vanzare, nu un indiciu de calitate. Eu evit orice lanseta care e acoperita de o asemenea garantie sau ceva asemanator, fiindca atunci ma gandesc la pretul real al lansetei si ma ia cu friguri...
5. Ce lungime ni se potriveste, 12' (3,66 m) sau 13' (3,96 m)? Dupa parerea mea, asta e o chestiune subiectiva la cei care nu fac perfomanta in aruncari. Eu pescuiesc si cu 3,9 si cu 3,6, nu am o problema cu lungimea. Am un prieten care cantareste 120 de kilograme si are 1,96 m, dar foloseste numai lansete de 3,6 metrii, nu ii plac deloc cele de 3,9 m si totusi ma bate la aruncari de fiecare data. Teoria spune ca oamenii mai scunzi ar trebui sa foloseasca lansete de 3,6 m, iar ce mai inalti de 3,9 m, dar dupa parerea mea, in pescuitul normal (nu cel de competitie) acest aspect tine de optiunile noastre personale. S-ar putea sa nu am dreptate, dar eu asa cred. Eu am 1,79 si ma impac bine cu ambele marimi de lansete, am si de 3,9 m si de 3,6 m.
6. Am observat ca atunci cand intram in magazine si puneam mana pe o lanseta, de obicei prima impresie nu era la aceeasi cu impresia finala. Cu alte cuvinte, daca mi se parea ca o lanseta e ok cand o luam in mana in magazin, nu acelasi lucru se intampla cand aruncam cu ea. Si invers. Un exemplu edificator a fost pentru mine BeastMaster Shimano, care in magazin nu mi-au placut deloc, insa pe balta s-a comportat foarte bine. Cred ca e indicat sa mergem prin cat mai multe magazine, sa punem mana pe cat mai multe lansete si sa mergem cat mai des cu prietenii la aruncari amicale, unde vedem ce poate fiecare lanseta. Un alt exemplu, dar din clasa mai mare. In magazin am pus mana pe Harrison Torrix, mi s-a parut splendida, am si luat doua bucati, apoi pe balta nu m-am impacat deloc cu ele. Le-am vandut dupa o luna sau doua, desi aveam prieteni care spuneau ca fac o prostie, ca sunt excelente, ca sunt de top, etc. Nu i-am contrazis, dar totusi le-am vandut si nu imi pare rau, fiindca nu ma impacam cu ele.
7. Nu ar trebui, dupa parerea mea, sa tinem cont de moda si sa ne aruncam imediat pe un model nou, impus prin publicitate agresiva. Eu am facut greseala asta de cateva ori si am constatat ca lucrurile verificate sunt cele mai trainice. De pilda, o lanseta la moda poate fi o lanseta foarte frumos echipata, foarte frumos finisata, dar cu un blanc sub valoarea altor lansete mai modeste ca pret. In orice caz, cred ca o lanseta care rezista mult timp pe piata fara modificari trebuie sa fie, teoretic cel putin, o lanseta fiabila. Cred ca asta e valabil pentru toate categoriile de pret.
8. Cred ca un criteriu important este rata de rupere, iar aici lucrurile sunt ceva mai complicate. In primul rand, producatorii ascund cu grija acest aspect. Aici cel mai important ar fi sa stim numarul de lansete returnate la vanzatori, in comparatie cu numarul de lansete vandute. Dar intrucat vanzatorii nu prea discuta aceste chestiuni, nu ne ramane decat sa intram pe forumuri si sa urmarim subiectul, sa incercam sa ne facem cumva o opinie cat de cat aproximativa. E neplacut sa cumperi o baterie de lansete, sa mergi pe balta si sa ti se rupa in aruncare...
9. Manerul lansetei. Pentru mine, manerul este foarte important, deoarece cand arunc peste cap manerul prea lung poate fi un impediment la fel ca manerul prea scurt. Daca e prea lung nu pot duce la bun sfarsit miscarea de aruncare, daca e prea scurt, miscarea devine prea brusca, deoarece parghia nu se mai realizeaza in mod optim. In privinta manerului, cred ca fiecare are un standard propriu, dat in primul rand de lungimea bratelor si de felul cum arunca. Multi dintre noi cautam manere foarte lungi - o moda luata din surf casting - dar fara sa stim asa ne limitam capacitatea de aruncare, daca avem brate mai scurte sau avem un fizic mai greoi si mai scund.
10. Mufarea. Eu as evita sa cumpar o lanseta de pret mediu cu spigot, deoarece spigotul este partea cea mai slaba a unei lansete. As prefera mufarea inversa, care e mai sigura. In cazul lansetelor de top, presupun ca producatorii nu isi permit sa foloseasca un spigot slab sau care produce tensiuni de rupere in blanc, dar in cazul lansetelor medii, spigotul poate fi un factor suplimentar de risc.
11. Asa numitul raport calitate - pret. Cred ca este cel mai dificil criteriu de alegere, pentru simplul motiv ca producatorii nu spun nimic despre costurile de productie a unei lansete, in special a unui blanc. Putem avea lansete foarte bine echipate,dar cu blancuri mediocre, lansete cu blancuri foarte bune, dar cu echipare mediocra, ma rog, tot felul de combinatii de genul acestora. Dupa parerea mea, foarte putine blancuri si lansete isi merita pretul. Mai mult, cred ca daca am afla valoarea reala a blancurilor si a lansetelor (costurile de productie defalcate) am lua-o razna... Parerea mea e ca cele mai multe lansete de pe piata sunt vandute cu adaosuri care trec peste procentul de 300%, iar in privinta asta chiar as vrea sa gasesc argumente impotriva acestei convingeri care mi s-a format in timp. Nu stiu cum as putea sa definesc acest raport pret - calitate, decat prin opinii subiective deoarece, repet, nu detin informatii certe. Si cred ca toti cei care detin asemenea informatii se feresc sa le faca publice, din motive usor de inteles. Ati mai da 700 de ron pe o lanseta daca ati afla ca, de fapt, costul ei real de productie este 200 de ron? Prin urmare, cred ca decizia finala este data tot de eternul "nu e frumos ce e frumos, e frumos ce imi place!" Aici nu se pot face comentarii. Daca mie imi place o lanseta, nu inseamna ca si amicului meu ii place aceeasi lanseta. Daca eu cumpar o lanseta, nu inseamna ca si altul trebuie sa o cumpere. Eu de pilda, nu suport lansetele cu talon cilindric, desi multa lume le considera superioare din toate punctele de vedere. Pe mine ma calca pe nervi ideea ca o lanseta poate fi pana la mijloc un cilindru si conicitatea sa inceapa abia de la mijloc in sus!
Cam astea sunt criteriile dupa care as alege eu. Cum spuneam, nu stiu cat de obiective sunt.
Numai bine si scuze pentru lungimea postarii!
Ovidiu"""
P.S. Pretul nu e o masura a valorii unui produs (asa cum pare a crede multa lume), valoare care e, eminamente, o notiune subiectiva! Nu exista valoare obiectiva a unei resurse/bun economic, ea difera in funtie de o multitudine factori (unul dintre cei mai importanti fiind gradul de raritate in raport cu preferinta de moment). Cine nu e convins de asta, sa-si inchipui ca e in plin desert, pe jos, la zeci de km de cea mai apropiata sursa de apa si are de ales (de atribuit valoare) intre 1l de apa si un diamant de 500 de carate...
P.S.1 In discutia de fata cand spun pret, ma refer la singurul relevant, cel de consum, de vanzare (cel la care se incheie efectiv tranzactia la un moment dat si care poate varia continuu) si nu la tariful afisat de catre producator/vanzator.
Zilele petrecute la pescuit nu se scad din totalul zilelor vietii tale!
Ionut,
N-am chef si nici timp sa intru intr-o polemica doar de dragul polemicii. Si nici nu sunt interesat sa demonstrez ceva sau sa am intotdeauna dreptate. Eu mi-am exprimat un punct de vedere ai atat, curios fiind sa vad cum vad altii problema asta, nu sa ma angrenez in controverse inutile.
De asemenea, nici nu incerc sa-ti arat desele contradictii care transpar in ceea ce afirmi. Tirania poate imbraca multe aspecte, nu trebuie sa fie neaparat fatisa, declarata. Sistemul asta corporatist este vinovat de prea multe rele pe Pamantul nostru ca sa le mai enumar eu aici. Si nici nu e altceva, in formula in care a ajuns acum, de mondializare si de acaparare cvasitotala a resurselor, decat o forma smintita, degenerata, de capitalism. Capitalismul, proprietatea, etc., nu sunt rele cu necesitate, dar cand ajung in extreme, adica in supraacumulare si supraconcentrare sunt la fel de rele precum comunismul, iar asta incepe deja sa se vada. Ca de altminteri, orice lucru impins in extrem.
E limpede ca nu vedem lucrurile la fel si nici n-am intentia sa te fac sa le vezi altfel decum o faci dumneata acum. N-are sens. Daca poti admite ca marketingul - un set de metode, de mijloace - sa fie o componenta a pretului - o evaluare a valorii unui produs, de fapt o categorie (nu discut ce fel de categorie) - atunci cred ca discutam degeaba. Faptul ca invoci un laureat al premului Nobel nu schimba cu nimic lucrurile. Repet doar ce am spus intr-o postare anterioara: suntem in anul de gratie 2014, nu inainte de deceniul 7.
Si ca veni vorba, la varsta mea, imi permit sa uit, mai ales ceea ce nu ma intereseaza in mod direct. Asa e, Actiunea umana a aparut înaintea celui de-al doilea razboi mondial, iar eu nu cred in actualitatea ei TOTALA. Nici un ganditor nu e actual la modul definitiv si irevocabil. Poate avea dreptate in multe privinte, dar nu in toate. Cred ca am o idee, chiar daca nu foarte pertinenta si foarte ”specializata”, despre ce scrie Mises acolo, insa, da-mi voie sa o spun, in multe privinte, nu cred in actualtatea unora dintre acele idei. Atata tot.
legat ce spui mai sus, iti dau un exemplu banal: ”Legile economice nu se vor schimba cata vreme cele 2 premise fundamentale de la care porneste stiinta economica raman neschimbate.” Logic, afirmatia este falsa. Faptul ca o premisa este corecta, nu insemna ca si concluzia este corecta, fiindca lipseste termenul mediu. Ba mai mult, in cazul de fata, legile economice se schimba, atunci cand realitatile sociale, mentale, etc., se schimba. Daca ar fi precum spui, ar insemna ca aceleasi legi economice valabile azi, erau valabile si in Evul Mediu, ceea ce evident, e o eroare. Conceptia asta, nitel cam fiziocrata, mi-e complet straina.
In alta ordine de idei, nu am nimic in comun cu socialismul de care amintesti si care chiar nu inteleg ce cauta in discutia asta. Dupa cum nu au ce cauta multe alte ”argumente”, de fapt fara legatura cu ceea ce am scris la inceputul topicului (”Pretul nu e o masura a valorii unui produs...” - nici n-am afirmat asa ceva!). Chiar faptul ca spui ca valoarea unui produs e o notiune subiectiva, confirma ceea ce spuneam mai inainte, anume ca legatura dintre pret si calitate e una fragila, si deseori, nesemnificativa. Vorbescd e realitatea anului 2014!
Revenind, tirania economica - si nu numai - a brandurilor e o realitate. Nu fiindca o spune doamna Klein. Ci fiindca se vede cu ochiul liber. Cineva spunea, pe buna dreptate, ca ne aflam in plina cultura a ambalajului. Eticheta conteaza mai mult decat continutul. Or, asta imi este suficient!
Numai bine si Craciun Fericit!
PS: De ce saracia atunci cand cineva afirma un lucru nu incercam mai intai sa intelegem ce afirma si abia apoi sa vedem daca e ceva de contrazis acolo?
vulc ovidiu scrie:....... Daca poti admite ca marketingul - un set de metode, de mijloace - sa fie o componenta a pretului - o evaluare a valorii unui produs, de fapt o categorie (nu discut ce fel de categorie) - atunci cred ca discutam degeaba.
Cred ca discutati despre marketing privind din directii opuse...cine il face (ca activitate) vs cine il plateste (ca si costuri)! Cat timp un producator plateste ptr. cercetare, marketing, advertising, toate cheltuielile lui se vor regasi in pretul unui produs ... ptr. ca pretul unui produs e format din totatlitatea cheltuielilor de productie plus adaosul comercial (sau profit). Nu poti sa spui ca marketing-ul, ca si stiinta, arta, activitate, este parte din pret, insa cheltuielile cu marketing-ul (precum si cele de dezvoltare si reclama) influenteaza costul de productie sau pretul de vanzare (in functie de cine plateste ptr. el, producatorul sau vanzatorul final).
Varga sa fi fost din fier...ce brand aveam !!!
George Iorga
ar insemna ca aceleasi legi economice valabile azi, erau valabile si in Evul Mediu, ceea ce evident, e o eroare.
Evident ca erau valabile (ca de aceea se si numesc legi), doar ca nu erau descoperite. Axiomele comportamentului uman si ale actiunii umane sunt aceleasi indiferent de perioada la care ne referim. Iar tirania, intr-adevar nu trebuie sa fie declarata (de fapt toti tiranii se autodenumesc aparatorii libertatii), dar trebuie, ca sa se poata numi asa, neaparat sa contina coercitie, agresiune. Ori, in limitele comportamentului voluntar, al schimburilor liber-consimtite, e caraghios sa vorbesti de tiranie.
Apoi, daca esti de acord ca pretul nu da valoarea unui produs, nu stiu cu cine te "certi" si cam tot ce ai afirmat in postarile pe acest topic cade. Cate vreme pe tine insuti pare a te interesa mai mult adaosul comercial al producatorilor/vanzatorilor de lansete si consideri ca "brandurile" sunt niste tirani care asupresc "bietul consumator" toata treaba e hilara (in cazul relatiilor de piata e exact invers, multi antreprenori descopera asta cu uimire si prea tarziu, consumatorul e cel ce face legea si, prin comportamentul sau, decide care afaceri traiesc si care mor).
Zilele petrecute la pescuit nu se scad din totalul zilelor vietii tale!
O sa ma ajute maxim ! Asa de tare ma deranjeaza. 
Sau cine stie, ca si cobre au venit. 
