Pana sa ajunga la stadiul de credit neperformant, banca isi recupereaza banii.
Nu numai atat, ca asta, daca o face strict in limitele contractuale agreate de cele 2 parti, e perfect legitim. Dar se intevine si se induce "hazardul moral" in momentul in care bancile (ca si alti agenti economici) sunt "too big to fail" (prea mari pentru a cadea) si salvate cu "bani" publici. Caci socialismul poate fi si de dreapta, adica nu se ia numai de la bogati sa se dea la saraci, ci si invers.
Clar, intr-un contract de credit (ca si in orice alta intelegere, de altfel,
legitima) riscurile si pierderile trebuie sa ramana strict in sarcina partilor semnatare. Nu e treaba statului sa-i salveze pe unii sau pe altii, sa stabileasca discretionar nivelul dobanzii, sa "inghete" nu-s ce curs valutar etc.