Am si eu cateva comentarii, din care nu ma indoiesc ca va iesi un roman.
Adriano spune mai sus ca seria 5 a fost conceput pentru prezentari pop-up. Asta arata ca si cei mai informati dintre noi suntem cateodata victimele marketingului (chiar mai des decat ne inchipuim, am multe exemple, dar o las pe alta data). Fox Seria 5 a fost conceput ca sa vanda si Fox un model de carlige care incepusera sa aiba cautare. Evident ca in catalogul Fox nu scrie asta, scrie ce zice Adriano, povestea cu montura pop-up, dar realitatea este ca toate carligele astea sunt variatiuni pe tema bent hook, un model prinzator si periculos totodata, iar conceperea lor dateaza dinaintea primului carlig vandut vreodata de Fox. Predecesoarele modelelor Fox seria 5 sau Carp R Us Long Shank Nailer au fost cele de la Partridge, asa cum urmasele lor sunt carligele C8 de la Owner, aparute anul trecut, daca nu ma insel. Cum ar fi sa citim acum in catalogul Owner ca C8 a fost conceput pentru nu stiu ce? Ar fi comic. A fost copiat, nu conceput. Si Fox seria 5 e o copie. Iar povestea cu carligele de pop-up, dupa parerea mea, e tot o chestie de marketing. Nu cunosc carlige care sa se potriveasca unor monturi pop-up, dar sa nu se potriveasca unor monturi de fund. Fabricantii ne vand ideea, dar eu n-o cumpar.
Ca dovada ca merg peste tot, Tim Paisley, cel care are un rol important in popularitatea recenta a carligelor de tip Long Shank Nailer, le foloseste pentru toate tipurile de momeli – pop-up, scufundatoare sau critic echilibrate. E drept ca nu le foloseste in monturi culisante, doar semifixe. Nici nu cred ca mai da cu monturi culisante.
Mai am o observatie apropo de ce zice Val, ca pestele trebuie lasat sa ia fir, ca sa diminuezi posibilitatea ratarii. Daca vorbim despre monturi culisante, de acord. Se poate discuta cat il lasi. Daca vorbim insa despre monturi semifixe, nu vad logica. Probabil suntem cu totii de acord ca mecanica monturii fixe e urmatoarea: pestele absoarbe momeala, inclusiv carligul, carligul se prinde in gura (pe expiratie, adica momeala e aruncata afara, dar carligul ramane), forfacul se intinde, pestele se blocheaza in greutatea plumbului, plumbul accentueaza intepatura, pestele decoleaza tragand plumbul dupa el, moment in care linia principala se pune in miscare, iar senzorul da alarma. Fie ca tragi imediat, fie ca astepti ceva timp inainte sa tragi, carligul e deja fixat in gura crapului. Dupa cum se poate vedea in filmele Korda, pestele scutura violent din cap incercand sa scape de carlig – si uneori reuseste. Uneori reuseste chiar fara sa miste plumbul, iar in situatia asta pescarul nu inregistreaza nimic. Dar cand ai trasatura, nu vad cum se poate justifica ratarea prin faptul ca “ai tras prea devreme”. Cel putin mie nu mi s-a intamplat, dar as fi interesat de rationament.
Forfacul de 40 de centimetri: si aici e nevoie de precizari. Textul lui Paisley aparut in ALP, in care vorbeste despre astfel de forfacuri, e un fragment din “To Catch a Carp”, carte publicata in 1997. E interesant ca rationament si de asta l-am si tradus. Toate articolele de genul asta sunt interesante DOAR ca rationament. Nu sunt adevaruri imuabile, pot fi valabile pentru Paisley pe lacul Mangrove, dar inaplicabile pentru mine la Tancabesti. Exista diversi alti autori importanti care recomanda cu totul altceva. Si toti pot avea dreptate in contextul lor, nu e nimic contradictoriu. Devine contradictoriu doar cand transformi recomandarile astea in reguli.
Tehnic vorbind, un forfac de orice lungime poate fi aruncat daca e impaturit si legat cu fir solubil (ceea ce Gibbinson numeste forfac Concertina) sau dat cu un gel care-l rigidizeaza, dupa care se topeste in apa si lasa forfacul sa-si recapete supletea. Ideea lui Patabum cu un forfac integral rigid (nu combi) de 30-40 de centimetri e contrara notiunii de montura rigida. Segmentul de Amnesia (sau alt fir cu aceleasi caracteristici) trebuie sa fie scurt, ca sa aiba maximum de rigiditate. Cu cat e mai lung, cu atat forfacul va fi mai putin rigid. Atentie – forfacul, nu firul! Firul ramane la fel de rigid, dar forfacul capata un grad de suplete, care lucreaza impotriva ta.
Apropo de reguli: sa luam de pilda recomandarea lui Moose de mai sus. Da numai cu Owner Tsuyoshi si nu are nici ratari, nici pierderi. De aici, un cititor alerga la magazin sa cumpere Tsuyoshi. Se duce la balta si ce se intampla – rateaza sau pierde cinci pesti in serie. Cine-i de vina? Moose, Owner sau el insusi? Raspuns: toti trei. Moose ne comunica un lucru valabil, dar nu ne spune cum da cu Tsuyoshi, in ce montura, daca l-a folosit in mai multe monturi si pe mai multe balti, prin urmare nu stim cat de cuprinzatoare este experienta lui si ce relevanta are in cazul nostru. Owner nu-i spune pescarului nostru in ce monturi trebuie sa foloseasca Tsuyoshi (poate baga un forfac de 40 de cm de Amnesia si la revedere). Si el e de vina ca isi face cumparaturile pe baza unei recomandari generale, care s-ar putea sa fie inadecvata in cazul lui. Si daca el, pe baza acestei experiente incomplete, vine si zice pe forum ca Tsuyoshi e un carlig de doi lei, iar altcineva evita sa-l cumpere, ciclul se repeta – informatie partiala, insuficient inteleasa, gresit preluata.
Gata romanul. Multumiri celor care l-au citit pana la capat.
