Ne-am antrenat pentru sinceritate - reloaded:
Am 39 de ani, m-am nascut pe malul marii, la Constanta si am copilarit in Mangalia pana la 12 ani, cand m-am mutat in Bucuresti cu familia. Pescuiesc de la 5 ani, cand un coleg de servici al mamei mi-a facut cadou o undita. Cand am prins primul guvide in port, mi s-a parut o performanta atat de mare ca nu l-am mai scos din carlig, am rupt-o la fuga spre casa sa ma laud alor mei... Orasul fiind mic, cand am ajuns mama stia deja, ca o sunasera o gramada sa-i spuna ca i-a innebunit baiatul, alearga prin oras cu undita in mana

Tot atunci am contractat definitiv si virusul. Pana in 2001, cand am invatat cu adevarat sa pescuiesc la crap de la Dan Cotelici, pescuiam si eu ca tot romanul, la orice si cam oriunde, inclusiv la bomba. Imi amintesc partidele de pe Tancabesti, cand stateam ca prostu' cu frana stransa la maxim si dupa 10 metri de drill mi se "agata"

Doamne, ce pesti oi fi pierdut!
De 2 ani pescuiesc preponderent cu boilies, 90% home-made. Mi-am propus sa cresc firesc si natural, fara sa fortez nota, stabilindu-mi obiective anuale ce pot atinse. Sunt extrem de incantat ca obiectivul anului trecut (nici o partida fara capturi) a fost realizat >90%. Nu particip si nici nu mi-am propus sa particip la competitii, pentru ca pur si simplu nu le inteleg sensul. Va rog, nu va simtiti jigniti, problema de perceptie este a mea, nu a domniilor voastre. Am cochetat cu aceasta idee pentru cateva zile, anul acesta, intr-o anumita conjunctura, pentru a fi alaturi de un grup de oameni pe care-mi permit sa-i numesc prieteni si pe care ii respect foarte, foarte mult. Incerc sa fac cat de mult pot pentru a sprijini promovarea pescuitului specializat la crap cu mijloace moderne (ce denumire pompoasa). Am oferit gratuit spatiu de gazduire pentru diverse site-uri, am fost "eminenta cenusie" a mini-reportajului aparut la Stirile ProTV cu vice-campionii mondiali (sa ne traiasca si la mai mare), ma agit de nu mai pot sa definitivez proiectul cu emisiunea de pescuit. Nu ma laud, incerc sa transmit celor ce pot (indiferent cat de mult sau de putin) ca implicandu-ne, evoluam, toti. Recompensele morale sunt, de multe ori, mult mai dulci si mai durabile decat cele materiale.
Ce este pescuitul pentru mine? Inainte de orice o suma de stari, de la entuziasmul si nerabdarea zilelor cand ma pregatesc si pana la dulcea oboseala de dupa. Sunt mai mult decat fericit, copii si sotia impartasindu-mi mica nebunie. Ne entuziasmam in egala masura de frumusetea locurilor, de rasaritul sau apusul soarelui, de dormitul in aer liber, etc. Pescuim pentru noi si atat.