Imi place sa vad ca, macar in aceasta privinta, pescarii seriosi rezoneaza asupra unor principii, zic eu, corecte. Subscriu ideii lui Val de acreditare sub forma de invitatii din partea organizatorilor, pentru pescarii considerati seriosi. Pe de alta parte, nu stiu cum sa faci grile valorice? Sunt unii care isi "cumpara" pescari pentru a le asigura valoare echipei(lor). Asta nu le reflecta corect valoarea individuala. Pe de alta parte, din diverse motive, sunt foarte putine echipe stabile, fapt pentru care e foarte greu sa cuantifici valoarea reala a fiecaruia, cu cateva exceptii de notorietate, care de fapt constituie elita carpfishingului romanesc.
Nu asta e important pana la urma, important este sa se urmeze o linie moderata in ceea ce priveste valoarea taxelor de participare si raportul taxe/premii, pentru a asigura pe de o parte participarea unor echipe serioase si pe de alta parte interesul mai mare pentru podium in sine si nu neaparat pentru valoarea acestuia. Si asta poate contribui la cresterea pescuitului ca sport si a spiritului de fair play. Subscriu ideii de atragere a sponsorilor la concursuri, asa cum am mai facut-o in ultima vreme, desi am primit replici destul de ironice in privinta asta, cum ca sunt anacronic, ca nu se mai poarta, ca nu mai intereseaza pe nimeni. Cu toate astea, nu am vazut pe nimeni nefericit la Cupa Pelicanul, cand mai multi a luat diverse premii in obiecte (printre care si cei care ma combateau ulterior).
Spiritul de competitie sa stiti ca apare pe orice treapta a scarii valorice, nu neaparat miza financiara e motivatia primara. Imi aduc aminte ca in primavara, la Darvari, trageam tare in ultima zi, cot la cot cu Petrila si cu Dragoi, cred ca pentru locul 5 sau 6. Nu aveam nicio miza. Important era cine termina in fata celuilalt. Era o competitie nedeclarata dar vadita si placuta. Am vazut cu alte ocazii echipe care se luptau sa nu fie pe ultimul loc. Ruleta aia despre care se vorbea anterior, cu bani multi, are darul de a strica spiritul de sportivitate la toate nivelele si intr-adevar cred ca impinge uneori si la acte reprobabile. Cei care au participat la un CM stiu care este sentimentul de a sta pe podium cu o cupa in mana, fara sa te gandesti nicio clipa la bani, ci doar la gloria cu care te intorci acasa. Cam asta se intampla cu fiecare dintre noi la nivel micro. Ne simtim bine intre cunoscuti si prieteni, atunci cand putem etala o medalie de pe podiumul unui concurs. Banii castigati nu compenseaza oricum cheltuielile facute de-a lungul timpului si se uita repede. Despre vitrina cu premii vor vorbi insa si copii nostri cu mandrie. "Astea le-a castigat tata!"
